Ce Mamaia, ce Vama Veche? Ce Loft, ce Tapo, ce Fratelli? De 1 Mai muncitoresc petrecem la țara. Nici o petrecere fandosită cu muzica și mâncare buna nu întrece grătarul tradițional de 1 mai. Un grătar pe care am pus deja piept fraged și gustos de curcan, tăiat special pentru noi. M-am regăsit cu toți ai mei, cu vecini și bătrâne cărora le ascultam curioasa când eram mică, discuțiile și vorbele de duh. Intotdeuna am simțit ca poarta mea spre fericire e aia de la țara pe care intru cu inima plină de bucurie acum mai mândra ca niciodată, de mâna cu băieții mei. 

Nu exista loc pe pământ mai dulce decât casa părintească. O gasesc de fiecare data mai încărcată cu amintiri de suflet, mai frumoasa și mai plină de verdeața.

Se pare ca și copiilor le place. Nu știu pe unde sa mai cotrobăie, cu ce sa se joace mai repede, ce locuri interesante sa mai descopere. Și deși tehnologia face parte din ceea ce suntem, adică îl văd pe A trăgând un mouse după el prin toată grădina, luat in punga de acasă, special pentru la țara unde nu ar avea cum sa-l folosească, tresar de bucurie când ii văd cum se întrec care mai de care sa culeagă mai multă păpădie lui mami. 

Se bucura de vânt, de caldura și de culori. Ii iubesc mai mult când se cuibăresc in brațele mele avizi de dragosteala. Ma topesc in fiecare zi cu sensibilitatea și inocenta lor. Rad cu ei și încerc sa vorbim cât mai mult și mai multe. Ador sa ii văd cum merg împreuna in laboratorul secret din grădina ținându-se de mâna. Sunt așa mici și complici încă de pe acum. 

Presimt ca o sa-mi dea mult de furca mai târziu, drăgălașii ăștia neastâmpărați, dar promit sa-i înțeleg și sa-i iubesc pana s-or plictisi de mine. 

Nu știu voi ce faceți la sfârșitul acesta de săptămâna prelungit, dar sper sa va regăsiți in natura. Eu am început deja sa resimt binefacerile statului pe afara și profit din plin de asta. Simt așa, cum ma vindec, ma lecuiesc și ma pomenesc zâmbind câteodată. Cred ca toți ar trebui sa profitam ca suntem vii, ca viața e frumoasa! 

1 Mai fericit!