Ce a aflat prea tarziu

-Știți care e cel mai scump pat din lume? Patul de spital

Steve Jobs

 Toată viața alergam după bani, muncim fără oprire multi ani la rândul si nici atunci cand ii avem, nu ne oprim din a strânge. 

Si uite asa, intr-o zi, cand deja e prea tarziu, ne dam seama pana la urma ca fericirea noastra n-a venit odată cu ei.

Ca ei au fost un artificiu in toti anii ăștia.

Ca atunci cand am avut nevoie de ajutor, banii nu ne-au ajutat cu nimic. Ca oamenii pe care ni i-am dorit langa noi, au plecat oricâți bani am fi avut.

Pentru ca banii cumpara lucruri si nu suflete.

Banii cumpara lucruri si nu ani mai multi.

Banii cumpara medicamente si nu sănătate, de care trebuie sa ne îngrijim singuri. Nimeni n-o s-o faca in locul nostru.

Ce folos ca ai multi bani daca nu îndrăznești sa trăiești asa cum ai vrea?

Vrei sa te muți in alta țara? Fa-o!

Ai vrut mereu sa vezi marea iarna? E acolo, te așteaptă. Tu poti sa faci tot ce vrei si sa ajungi unde vrei.

Nu lasa pe nimeni sa-ti spună ca nu poti.

Simti ura nejustificata a cuiva? Scoate l din viața ta. N-ai nevoie de el.

Aproapele te trage in jos in loc sa te ridice? Lasa-l si urmează-ti drumul.

Fericirea ta depinde numai de tine.

Nu aștepta nimic de la nimeni si nu te încrede in nimeni in afara de forțele tale.

Cauta sănătatea fizica si mentală si nu dispera ca nu poti avea mașina mult visata acum. Măcar poti merge, poti auzi muzica si-ti poti vedea copiii.

Nu-ti trai viața mulțumind pe alții.

Fii fericit pentru tine.

Gândește te ca nu stai o vesnicie pe pământ si ca sfârșitul vieții e o realiatate. El poate fi mai aproape decât te-ai aștepta.

Aștepți patul de spital sa apreciezi viața asa cum ar trebui?

Aștepți neputința, ca sa ai curajul sa înfrunți viața si sa trăiești asa cum meriți?

Aștepți momentul cand va fi prea târziu ca sa mai poti face ce ti-ai dorit mereu?

Regretele te vor dărâma intr-un final pentru ca timpul nu poate fi dat înapoi, merge nemilos numai inainte.

In calea ta si a fericirii tale nu sta nimeni in afara de tine si de frica de necunoscut, neștiind ca necunoscutul vine la pachet cu noutate, provocare, entuziasm, curaj, incitare.

Reclame

La multi ani, bravi pompieri!

   ” Pompierul este acela care pleacă dimineata fara sa stie cand sau daca se va mai întoarce.

De multe ori pășește dincolo de limite pentru a înfrunta pericolul sau cel putin o provocare majora. Este cel chemat la datorie pe canicula, ger sau furtuna, in caz de accident grav, inundații sau incendiu.

Ca pompier faci orice e nevoie sa te adaptezi situației. Dar a fi pompier nu e cel mai greu lucru. A fi soție de pompier si a trai cu frica permanenta pentru cel de langa tine, este infinit mai greu.

Toti copiii ii îndrăgesc si se vor pompieri atinci cand se vor face mari.

Multi oameni au impresia ca pot ajunge la intervenții in cateva secundei. Dar nimeni nu pune problema traficului, a condițiilor meteo sau a distantei. Chiar daca ajung in 2-3 minute, tot sunt întrebați de ce ajung asa greu.

Pompierul e un paradox.

E muncitorul care înlătura molozul pentru a ajunge la foc; e chimistul de la o scurgere de materiale toxice; e medicul de la un accident grav; e consilierul de dupa incendiu sau deces; e profesorul care tine un curs la scoala despre pericolele incendiilor si ale cutremurelor; e mecanicul care pune la punct masina de intervenție; e filosoful focului si glumețul echipei; e instructorul cadeților, cel care tine echipa unita si e fratele celorlalți pompieri.

Dupa ore de lupta cu flăcările si caldura, primul lucru care il poate răcori, sunt cuvintele: ” totul e sub control „.

Ei sunt primii care ajung si ultimii care pleacă. Sunt cei care întodeauna vor scoate oamenii din cele mai rele sau ridicole situații.

Se pregătește pentru situații grave, ani la rand pentru ca stie ca intr-o zi tot ce stie va fi esențial.

Pompierul greșește o singura data. Prima eroare este de obicei si ultima.

Viata lor e un zig-zag intre prea mult zgomot si prea multa liniste.

Se duce de fiecare data sa lupte cu focul desi stie ca ar putea fi ultima.

V-ati intrebat vreodată de ce aleg ei pericolul, cu toate ca oamenii, mental, se nasc programați sa evite pericolul?

Pentru ca le pasa. ”

Acest text nu imi aparține si nu cunosc sursa. L-am primit intr-un mesaj si am decis publicarea lui la aniversarea Zilei Pompierilor.

La multi ani, tuturor pompierilor!