Bucuria lumii, născut de Ziua Fericirii

Bucuria lumii mele e născut de Ziua Internațională a Fericirii.

Știu că l-am născut dimineața. Era însorit, parcă. Încep să uit despre ziua aia și îmi pare atât de rău! Se așterne praful peste amintiri, uit mânuțele lui grăsane, uit atingerea, uit multe pe care le vreau mereu in gând. 🥺

Înainte cu doi ani de la nașterea lui, Adunarea Generală a ONU a decis ca în ziua de 20 martie să fie sărbătorită Ziua Internațională a Fericirii. Așa că în fiecare an în ziua asta îl sărbătorim și pe el.

Acum au trecut 8 ani de când a apărut în viețile noastre. Și el e tot așa. Fericit cu el însuși. Nu are nevoie de nimeni. Se descurcă singur în orice situație. De fericit nu mai zic, e zilnic. Iartă ușor, trece cu vederea, zâmbește mult și ne iubește pe toți.

Câteodată mă ia de mână și mă duce în pat. Mă strigă iubire, semn ca vrea să-l mângâi și sa-l iubesc. Are ochii de un negru ireal, părul ușor lunguț și un zâmbet ce ascunde o strungăreață de care sper sa scape. 😊 Scriu asta ca să-mi aduc aminte peste ani.

Că timpul ăsta nesuferit mi-a luat mirosul lui de bebeluș. Mi-a luat zâmbetul lui știrb cu mângâierea aia pe care mi-o dădea în privire atunci când era alăptat. Mi-a luat pantalonii ăia groși cu o dungă intr-o parte pe care îi purta când mergea de-a bușilea când mă ajuta să bag hainele în mașina de spălat.

Odată am rămas singuri acasă. Țin minte că i-am tăiat unghiile și s-a mișcat fix când tăiam. I-a curs sânge de la deget. Puțin, dar suficient cât să scâncească și cât să mă facă să regret toată viața. Apoi, mai cădea din pat, se mai lovea… Pe toate le treceam cu inima strânsă de durere pentru el. Acum că e mare și independent, parcă simt că-l pierd ușor, ușor.

Știu, mi-a adus tot timpul, amintiri multe, mai frumoase, mai pline de iubire. Ca aseară, când i-am dat cadoul din partea părinților. Nu și-a dorit jocuri pe calculator, nu și-a dorit o carte sau bani. Doar o pijama cu glugă de care vorbea mereu când ne băgam la somn. Și a fost atât de fericit când a primit-o încât mi-a dat un pupic și mi-a mulțumit în cel mai frumos mod posibil cu zâmbetul lui ștrengar.

Să ne trăiești fericit, așa cum te-ai născut. Sub semnul fericirii să te știu toată viața ta, pui de om de 8 ani. Să ai puterea de a schimba lumea cu bucuria ta și să nu uiți cât de mult te putem iubi.

Acum avem treabă. Am umflat balonul, ne pregătim să-i primim prietenii la cea mai frumoasă petrecere. Și promit să te cresc până la sfârșit cu blândețe și cu grijă ca niciodată să nu îți pierzi încrederea că oamenii sunt buni.

Te iubesc mult, Ali meu frumos!❤️

20 Martie Ziua Internațională a Fericirii (mele)

Ziua internațională a fericirii (mele).

Azi e ziua internațională a fericirii o zi importantă pe plan mondial.

Dar și pe local, ca să zic așa. Dimineața pe la 8 și ceva acum 7 ani, a venit pe lume un băiețel cu ochi negri cu fălcuțe moi care ne-a schimbat viețile în bine pentru totdeauna. Aveam frisoane la o oră de la naștere. Mă simțeam rău și bine în același timp. Eram entuziasmată să-l cunosc pe cel pe care nu-l știam, dar deja îl iubeam.

Mi-a rămas în minte o imagine de când a venit frăți să-l vadă și s-a așezat tăcut lângă bebelușul de o zi. I-a sărutat obrazul și l-a mângâiat. Știa deja ce trebuie să facă înainte să-i spună cineva. Atunci am știut că viața mea e completă. Cu ei acolo în salon, cu multă bucurie, cu un necunoscut care nu mă speria.

Azi s-a trezit la 7. Și-a cântat singur la mulți ani în timp ce toți moțăiam adormiți. La câteva minute voia să ne jucăm de-a v-ați ascunselea. E fericit din cale afară în fiecare zi. Câteodată nici nu mă mai miră fericirea lui. Și îmi pare rău, nu vreau să mă obișnuiesc cu fericirea, vreau să o percep altfel în fiecare zi.

Are un fel de a se degaja de ce e rău absolut fantastic. Când îl mai cert și vreau să se comporte civilizat îmi spune că sunt brioșica lui. Că mă iubește, spune zilnic de câteva ori. Scapă basma curată mereu. Îi e greu să se alinieze la sistem de când a început școala fizic. Aduce gunoaie în clasă. Cutii de cartoane, bețe, hârtii, toate le găsești la el sub bancă. 🤦🏼‍♀️

El nu trăiește o viață. Trăiește un vis în care e posibil orice. Și să nu te pună sfântul să-i zici că nu poate. Pentru că scoate din sertarul personalității cuvinte frumoase, gesturi și îmbrățișări care te vor face să te răzgândești.

Înainte să-l avem pe el credeam că eu vorbesc mult. Acum, el și-a adjudecat locul de vorbitor neobosit fără mare efort. Citește numerele de înmatriculare de la mașini, inventează nume noi, povestește întâmplări inventate, minte frumos, știe să te facă să zâmbești când îți vine să plângi.

Cred că a fost predestinată nașterea lui de ziua fericirii. Într-adevăr, copil mai fericit decât el nu am mai întâlnit. Pe cât de repede se supără, pe atât de ușor uită. Are o putere enormă de a ierta. Nu există încăpere pe care să n-o lumineze atunci când intră. Când ajunge undeva, acolo ajunge și fericirea.

Băiețelul mamei, îmi doresc să nu te schimbi niciodată. Să împrăștii iubire și fericire toată viața ta. Să rămâi curat în suflet și în privire și toate visurile tale tainice să devină realitate unul câte unul.

Și acum, nu mai pot rămâne aici. Deja mă ceartă că stau să scriu de ziua lui. Am plecat, am de sărbătorit un omuleț de 7 ani. Ziua asta va fi lungă!😊