Draga taticule, 

Nu voi uita niciodata asprimea si bătăturile mâinilor tale.
Si nici murdăria de pe hainele sau fata ta, pentru ca asa vedeam ce faci tu pentru noi.

Erai plin de sudoare de la atâta ridicat de lemne.

Imi amintesc pe rand toate sacrificiile pe care le-ai facut fara sa cartesti si-mi dau seama cat de mult ne-ai iubit.

Daca as fi stiut toate astea atunci, acum as fi fost mult mai împăcată.

Am crescut cu poveștile tale despre o copilărie care ti-a forțat maturizarea.

Cel mai mic dintre cei 13 copii, ne povesteai cum mergeai iarna ud la picioare in niste amărâte de opinci sa aduci lemne de pe deal.

Imi povesteai întâmplări pe care le credeam rodul imaginației tale.

Mai tarziu am aflat ca spuneai adevarul, insa prea putin din cate ai trait.

Tu ai facut tot ce-ai putut ca noi sa nu aflam ce inseamna viata aceea grea.

Fara tata de la 12 ani, te-ai vazut nevoit sa iei viata in piept cand alții inca gustau dulceata copilăriei.

Tot timpul cat ai trait ai muncit doar pentru noi, fara sa ceri nimic si pentru sufletul tau.

De cand ai plecat, curtea a ramas goală, iar in atelier bântuie o liniste mormântală. 

Utilajele, tractorul, masina, stau toate nemișcate.

Of, ce greu e fara tine! 

Nu mai are nimeni puterea si voința eroului meu.

Tu le-ai dat fetelor tale, anii tai, truda mâinilor tale, agoniseala si toata viata ta ai muncit ca sa nu le lipsească nimic.

Acum vreau sa ma ierti ca nu-ti pot spune toate astea privindu-te in ochi.

Am fost pentru tine speranța unei vieți ușoare. Doreai de la noi ajutor la bătrânețile pe care nu le vei cunoaste vreodată.

Ne-ai vrut deștepte, independente, cuminți si văzute bine.

Nu uit niciodata bocancii maro cu blăniță pe care mi-i cumparai toamna cand mergeam la târg.

Ma luai cu tine la bufet cand eram de-o șchioapa, imi cumparai suc si stăteam langa tine sa-l beau si tu le spuneai tuturor ca sunt băiețelul tau. 😊

Ma pupai cu asa putere de-mi venea sa plang câteodată.

Tare as vrea sa te strâng la piept acum asa cum o faceai tu cand eram mica.

 Ce lacome am fost! Nu ne mai ajungea oricât de mult te-ai fi străduit. 

Am cerut din ce in ce mai mult in timp ce tu pacatuiai muncind de parca ai fi trait veșnic.

Intr-o zi ai obosit atat de tare încat nu te-ai mai putut trezi.

N-ai mai apucat sa-ti fericești zilele cu realizările noastre.

Sa-ti cunosti nepotul care azi iti poarta numele in semn de prețuire pentru toate imaginile frumoase care mi-au ramas întipărite in minte si in suflet.

Sa auzi suspinele noastre nesfarsite, ca nu am stiut sa ne oprim din cerut si sa te pretium.

Sa vezi golul si durerea si suferința mamei care o chinuie in fiecare zi de cand ai lasat-o singura.

 Regretam enorm ca ai plecat fara sa stii cat de mult ai fost iubit.

Suntem prea mici si slabe sa ducem mai departe tot ce ai strâns atâția ani.

Pot doar sa merg la tine sa-ti citesc rândurile scrise aici pline de dor si amărăciune.

Si sa-ti promit ca toti urmașii tai vor cunoaște sacrificiul vieții tale pentru bunăstarea noastra si nu ca nu te vor uita niciodata.

Intr-o zi o sa te fac mândru de mine.

Iartă-ne pentru tot ce am aflat prea tarziu.

Mamica, Miori, Ione, Cristina si Ana.