La multi ani, Alexandru!

Publicat de de Anna Georgescu

Cand imi povestește ceva imi place sa ma uit in gura lui sa-i observ fiecare grimasa, fiecare ridicare a vocii de ceva ce l-a încântat pe el maxim. Ca sa aud cand il zice pe” r ” atat de clar il pun sa zică Furesti si Bucuresti toată ziua. Rade intr-una, eu n-am mai vazut copil asa vesel. Si vorbește… Mai mult decat mine.😂 

De aceea vreau sa scriu aici ceva frumos. Ca atunci cand vei fi mare sa citim impreuna si ne amintim cu drag de tine, cel mic. Cel care cunoaște la 2 ani toate mărcile de mașina dar care iubeste Matizul cel mai mult. Care atunci cand e fericit, adică mai mereu, face tuturor oamenilor de pe strada cu mâna.

Care ma amenință cu ” tati meu ” atunci cand e ” supuat „. 

Cel care mi-ai îndoit inima de duioșie cand mi-a simțit supărarea cand nu voiai sa adormi azi-noapte si mi-ai cerut timid in întuneric un pupic de împăcare. 

Acum ma uit la fătuca ta linistita cand dormi si-mi vine sa mușc o bucățică din falca ta rumenă de cat te-ai zbânțuit. Te-ai lasat greu pe pieptul meu, stand lipit cu fata de sân, păstrând parca amintirea dulceaga a lichidului care te-a ridicat in picioare. Ti-am dat parul intr-o parte si am găsit gaura făcută de tine cand ti-ai tăiat parul cu forfecuța de unghii acum cateva zile. Doamne, ca ce de prostii mai faci… Si câta putere ai ca sa nu te oprești de dimineața pana seara.

Tu cu fratele tău sunteți lumina ochilor mei. Cu voi in casa mea am tot ce-mi trebuie. 

Vreau pentru tine doar sa fii sănătos si sa ai suflet bun, ca de restul se ocupa mami Nica si tati tău. 

Numele sfânt pe care-l porți sa te ocrotească in toate zilele tale si sa nu uiți niciodata ca mami te iubeste de moare. 

Îți mulțumesc, Doamne, pentru ca prin ei mi-ai aratat ca exista si mai ales ce înseamna iubirea absoluta. 

De nimic nu sunt mai mândra in lumea asta decat de faptul ca va am pe voi. 

La Costinești cu copiii

Publicat de de Anna Georgescu

 Nu ne-am aventurat departe cu copiii, am mers la noi la Costinești. N-am stat niciodata in aceasta statiune si am zis ca daca tot găsisem ceva cu vedere la mare, foarte aproape de plaja, de ce nu? Mai ales ca noi am plecat de acasa cu gândul ca o sa mergem sa le arătam stațiunea tineretului ca la anul sa meargă singuri 😂

Ce-am găsit acolo m-a uimit. In primul rând marea, extrem de curată cu o culoare atat de vibranta de ma întrebam in ce tara ma aflu. O sa va arat si poze sa nu ziceți ca mint. 

Ma gândeam ca o sa fie gălăgie, ca n-o sa-mi pot culca băieții… De unde? Zona liniștita cu vreme frumoasa combinatia celei mai bune alegeri. Atat de liniste incat auzeam noaptea doar marea si greierii. 

Nu numai marea m-a impresionat, ci si oamenii, curățenia, faptul ca pe plaja nu se mai mănâncă semințe, ca lumea își strângea gunoiul, nu deranjau pe nimeni cu nimic. Cred ca exista speranța de mai bine. Am vazut tineri care se distrau frumos, oameni simpli si frumosi si am ramas plăcut impresionata.

Cu copiii a fost haos, fugeau care pe unde putea, la masa luau o gura si plecau, am stat in garda non stop. Dar chiar si asa, ne-am distrat cum n-am mai facut-o de mult. 

Eu cand plec in vacanța n-am stare, nu pot sta asa sa vegetez, asa ca in fiecare seara luam cina in alte stațiuni. 

Baietii au fost atat de fericiti ca mai mult au țopăit decat au mers. Le-am prelungit programul, adormeau tarziu pentru cat erau obișnuiți s-o faca. Nu s-au mulțumit, voiau mai mult. Ii apuca o chicoteala la culcare de ma bufnea rasul si pe mine cand vedeam ca n-am ce metode de potolire sa mai folosesc. 

Sunt doi, au vârste apropiate, sunt baieti si ne-au pus capac. Ne-au enervat, ne-au epuizat, ne-au istovit si ne-au facut sa ii iubim mai mult in fiecare zi.

S-au înțeles perfect, s-au jucat impreuna, s-au ținut de mâna si au facut atatea năzbâtii cat pentru un an întreg. E tot mai greu sa-i țin in frâu, dar tot mai usor sa-i vad cum se descurca singuri. 

Recomand Costinesti cu tot dragul. E stațiunea tineretului si a familiei.

Cea mai ” la moda ” educatoare 

Publicat de de Anna Georgescu

Cea mai căutata educatoare din oraselul in care traiesc, se întâmpla sa fie chiar sora mea. N-as fi putut scrie niciodata rândurile acestea daca acest lucru nu m-ar fi facut mândra sa fiu ruda ei.

Are atat de mult succes, incat e pur si simplu bătaie pe locurile clasei la care preda. O recomanda studiile si setea ei neîncetată de cunoaștere, dar si generații întregi de copii si parinti multumiți de performanțele dobândite. Niciodata nu e de-ajuns pentru ea cat a asimilat. E intr-o continua cercetare de noi si noi metode educaționale, participând la fiecare curs de perfecționare. Cu diverse tehnici de învățare si atragerea atenției copilului, aceasta doamna prin definiție e soluția blânda dorita de toti cei care își doresc ca cei mici ai lor sa meargă de drag la gradi. 

Se întâmpla sa ma oprească parintii pe strada sa ma întrebe cum pot înscrie copiii la ea. De asemenea, exista parinti care plătesc program prelungit, chiar daca odraslele lor pleacă acasa la prânz, doar ca aceștia sa fie in grupa doamnei educatoare. 

Aceste lucruri mi-au dat încredere ca si copiii mei vor fi pe mâini bune, asa ca o sa-i înscriu si eu la dansa. 

Nu sunt părtinitoare si nu incerc sa-i fac reclama, pentru ca oricum nu are nevoie. Sunt doar extrem de fericita si mândra sa fiu sora ei.

La multi ani, Sis! Te iubim!

Ce înseamna vacanța atunci cand esti părinte 

Publicat de de Anna Georgescu

Termenul acesta își schimba sensul îngrozitor de mult atunci cand prioritatea numărul unu in viața ta devine copilul. Cu toții ne amintim de vremurile bune cand mergeam in vacanța puși pe distracție. Fie ca mergeam seara in discoteci, fie ca toată ziua stăteam tolăniți la soare, atunci cand se apropiau zilele de vacanța era cea mai mare bucurie.

In momentul in care apare copilul in viața unui cuplu prioritățile se schimba. Facem bagajele cu multa grija, punem toate lopețicile, ca poate prindem si noi 5 minute de relaxare. Punem toate medicamentele posibile si nu ieșim din casa fara plasturi sau antitermice. Avem grija mai mult de șervețele umede si multe schimburi pentru murdărei, decat ce-o sa purtam noi in următoarele 10 zile. 

Asa ca, te trezești acolo ca nu ti-ai luat mai nimic potrivit. Costumul de baie a ramas mic, deh, nu mai ai sâni de alăptat, au dat înapoi, acum esti mai slaba si toate îți vin largi. Si ce? Oricum n-aveai unde sa te etalezi, drumul pana la plaja e foarte scurt, ai ales vedere la mare si acces rapid la plaja, nu te-ai mai gândit la împopoțonat.

Dimineața n-ai timp sa te întinzi nici cinci minute ( poate doar dupa olița ), te gândești la o varianta sănătoasa de mic dejun, ii speli, ii îmbraci si cand sa tepregatesti si tu îți dai seama ca si-au pierdut răbdarea si trebuie sa mai renunți din ritualuri.

In schimb, nimic nu se compara cu liniștea de la prânz din grădina hotelului. Atunci cand poti sa respiri, sa meditezi, sa scrii, sa citești, sa socializezi. Nu tine mult, însă pentru mine e de neprețuit. 

E putin dar mie mi-ajunge. M-am adaptat atat de bine la stilul acesta rapid de a face si de a accepta lucrurile incat nu mi-as imagina viața altfel. 

Aproape in fiecare zi ma întreaba cineva daca mi-e greu, sau cum pot sa le țin piept nazdravanilor care ma provoacă cum n-a mai facut-o nimeni. Cum sa-mi fie greu cand eu am ales sa traiesc asa? Chiar daca sunt momente in care imi vine s-o iau razna, sunt aici pentru ca am vrut eu. Nu ne-a obligat nimeni sa avem copii. Ei sunt responsabilitatea noastra pentru ca asa am hotărât noi. Nu e timp de plans. Se fac mari atat de repede incat ar fi păcat ca timpul cel mai frumos al lor sa-l transformam in drama vieții noastre. 

Ce vina au ei? 

Acum ii privesc cum se joaca si rad impreuna langa langa valurile care le atinge pielea usor aramie si ma gândesc ca ce a fost mai greu a trecut. Acum 2 ani cel mare avea vârsta de azi a celui mic, iar mezinul avea vârsta colicilor si tot am avut curaj sa mergem in vacanța. Si ce ne-am mai distrat…

Toate trec, chiar fulgerător de repede asa ca bucurați-va de clipa trăită si nu va plângeți, întotdeauna exista mai rau.)

Mi-a tras o palma. Ce sa fac?

Publicat de de Anna Georgescu

Sper ca si ultima. A fost dureroasa.
Locație: in mașina venind de la cumpăraturi. Eu cu ei in spate ne hârjoneam si ne tachinam, ne spuneam declarații in cuvinte de prosteală, stare generală de distracție.

La un moment dat, cel mare imi spune ca ” Vreau sa te joci numai cu mine”. Eu, cu spiritul ludic dupa mine zic ” Nu vreau sa ma joc, vreau sa cant „. 

El: ” Daca nu te joci, te bat! ”

Eu râzând: ” Aoleu! Ma bati tare? ”

Si pe neașteptate, m-a brăzdat o palma puternica peste obraz cu o putere neașteptata din partea unui copil de aproape 5 ani. Imediat am simțit o durere scurta, urmată de o înțepătura persistenta in obraz. M-a durut atat de tare, incat cu greu mi-am stăpânit lacrimile. Nu cred ca intenția lui a fost sa-mi faca rau. Mai mult sa ma pedepsească. Am fost uimita de repeziciunea si Brutalitatea momentului, mai ales ca eu nu l-am bătut niciodata in adevăratul sens al cuvântului.

 Cu ocazia asta, mi-am dat seama ca asta a fost prima palma peste fata pe care am primit-o in viața mea. Nu ca ai mei nu mi-ar fi aplicat corectii fizice, ci doar ca niciodata peste fata. 

Buimacita de situație, de durere, am ramas muta in fata lui cu o fata de om serios, cred. Asta l-a facut sa intre in panica putin.

I-am spus tot ce simt. Ca ma doare si ca imi vine sa plâng si ca nu o sa ma mai joc cu el pana nu o sa-mi revin. Râzgâiat din fire, a inceput tot el sa bâzâie, dar s-a oprit la scurt timp si cred, dar mai ales sper, ca a înțeles gravitatea faptei.

Nu stiu daca vi s-a întâmplat si voua asa ceva, însă pentru mine a fost mai mult decat un șoc.

I-am spus ca nu poate constrânge pe nimeni sa faca un lucru pe care-l dorește el decat daca se comporta frumos. Doar asa cel de langa el va fi dispus sa-si petreacă timpul cu el.

Oamenii pot fi convinși cu un comportament corect, frumos, si nu prin violenta. Eu stiu ca el nu a fost conștient de gravitatea faptei lui, însă urmările momentelor ca acestea sunt cele care il vor defini ca individ matur mai tarziu. 

Corectarea violentei infantile trebuie tratată ca un subiect extrem de serios, scurt, rapid, cu empatie si intelegere fara traume sau urmări nedorite.

Sa speram ca nu va recidiva si ca data viitoare ma voi putea stapâni mult mai bine.

Doamne ajuta, ca putere are slăbănogul!

Nunta de cupru – aniversarea 8 ani

Publicat de de Anna Georgescu

Am trecut de hartie, de lemn, începem sa devenim din ce in ce mai puternici. Daca doriți sa știți ce nunta sărbătoriți la un anumit număr de ani puteți citi aici.

Anul trecut va povesteam tot aici pe blog, cat de frumos a fost la nunta mea, ziua in care am fost prințesa pentru o zi.

In urma cu 8 ani, prin timpul acesta, eram atat de îndrăgostită si de fericita incat ma credeam protagonista celui mai bun film de dragoste. Si aveam toate motivele din lume sa cred asta. Ma căsătoream din dragoste cu cel pe care il alesesem sa-mi fie alături pe vecie. El ma alesese pe mine dintre toate femeile, iar faptul ca noi luptam pentru dragostea noastra ne făcea sa ne credem de neinvins. Mai tarziu aveam sa aflu ca iubirea noastra poate ca nu a fost chiar asa miraculoasa. Poate dor mai puternica decat a altora, însă a fost una ca oricare alta, cu doi oameni obișnuiți, normali, fara nimic special. 

Fericirea nu era atunci, spun azi cu jumătate de gura, pentru ca nu m-ar fi deranjat foarte tare daca n-as fi aflat-o pe cea adevarata. M-as fi mulțumit sa traiesc o viața de petreceri si călătorii, cumpăraturi si cadouri surpriza. De ce nu?

Dar firesc e sa mergi mai departe cu relatia. Sa-i dai sens si continuitate si sa faci un copil. Sau poate doi. Sau chiar mai multi daca-ti permiți.

Fericirea pe care o percep astăzi e complet diferită de cea din urma cu 8 ani. 



Acum, pentru mine, fericirea e cand vad ca vin fuguta înaintea mea, doi îngerași de copii, blonduti si sănătosi. Cand ma strâng toti trei in brațe șoptindu-mi cat de mult ma iubesc. Cand merge sa cumpere medicamente copilului si vine cu un buchet de imortele de la bunica din fata farmaciei. Asta imi aduce din nou fluturi in stomac ca acum 14 ani. 

Fericirea e atunci cand cel pe care-l iubesti recunoaște si își asuma asta cu tot ceea ce înseamna, de la stabilitate pana la responsabilitate si implicare.

De cand au apărut Frumoșii mei in viețile noastre, am înțeles ca trebuie sa iert, sa uit, sa greșesc, sa fiu iertata, sa recunosc greșeala, sa fiu răbdătoare si calma, ca sa pot merge mai departe. 


Iubirea adevarata nu rămâne la fel niciodata. Ea creste, înflorește, își schimba culoarea si mirosul, dar in final tot iubire rămâne. Iubirea adevarata nu tine cont de reguli, învinge răutățile, gura lumii, greutățile… Iubirea adevarata poate chiar sa dispară, ca mai apoi sa apara de nicăieri mai puternica ca niciodata. Nici o clipa sa nu te îndoiești de puterea ei.Iubirea adevarata înseamna sacrificiu si lupta neîncetată cu dorința de abandon. Ea îndeamnă oamenii sa rada, sa se redescopere, sa simta tinerețea veșnica.

Am auzit ca exista cumpene in relații, la șapte ani, la treisprezece ani… Eu am avut cate o cumpăna aproape in fiecare an si poate fara sa stiu chiar si acum cand scriu. Si nu m-am lasat doborâtă de nici una. Dupa ce am terminat cu plânsul nu mi-a mai ramas decat sa învaț cate ceva din fiecare. 

Au fost 8 ani grei, cu luni frumoase, cu zile urâte, care mi-au adus fiecare cate o binecuvântare fara sa-mi dau seama. M-au dezrădăcinat, m-au zguduit, m-au trezit, m-au facut conștienta de slăbiciunea noastra ca oameni si de efemeritatea cuvântului iubire. Si nu stiu cat o sa mai dureze, poate o luna, poate un an, sau chiar pana la sfârșitul meu. Important e ca am ales cu inima, am trăit cat pentru o viața si am simțit mai mult decat as fi crezut ca sunt in stare. 

Mesaj pentru cel de care ma leagă mai mult decat aniversarea de 8 ani a legământului spiritual: te iubesc.

Nimeni nu scapa cu viața din viața 

Publicat de de Anna Georgescu

Ca suntem bătrâni sau ca suntem tineri, nimeni nu stie daca ziua de maine va fi ultima sau doar o zi obișnuita din restul vieții.

Multi dintre noi nu ne gândim la asta aproape niciodata. Dar mereu păstram lucruri pentru mai tarziu. 

Ca e o prăjitura, o haina sau chiar un lucru pe care-l meritam, ezitam sa trecem la acțiune.

Nimeni nu stie daca azi e chiar ultima zi.

Asa ca de ce sa ne refuzam fiecare plăcere? 

De ce sa păstram ce e bun pentru maine?

De ce sa nu purtam ce ne place astăzi?

De ce sa strângem averi, bani si bogății, pentru un viitor incert?

Ai strâns destul. Ce nu ai, nici nu-ti trebuie, ne spune mereu biata mama, deși din cauza obișnuitei, am înțeles prea tarziu întelesul vorbelor ei.

Uita răul, ignora nebunul care nu-si gaseste locul si te sâcâie pe tine, pentru ca tu ai alta misiune: sa-ti faci toate zilele rămase mai mult decat memorabile.

Datoria ta e sa te îngrijești de sanatate ca sa poti adauga ani vieții tale.

Datoria ta e sa te îngrijești de fericirea si bunăstarea sufletului va sa poti trai împăcat cu tine, cu ce ai facut si cu ce n-ai facut.

Datoria ta e sa le spui si altora sa nu-si faca griji. Sa le arați ca sensul vieții e altul, ca nu banul e sanatate. Sau fericire. Cu bani doar supraviețuiesti. Nu împărătești lumea si nici nu scapi teafăr la sfârșit. 

Toti o sa murim. Chiar si tu, cel care strângi pentru mai tarziu. Mai tarziul pe care-l aștepți se transforma in fiecare zi in prea tarziu. 

Prea tarziu sa mai conteze.

Prea tarziu sa te mai poti bucura.

Prea tarziu sa-ti mai rada inima.

Cand ai totul, n-ai nimic. Ai fi putut strânge mai mult. Asta e gândul care nu-ti da pace. Nu satistactia ca ai facut cat s-a putut.

Ai grija, in goana dupa bani, ai pierdut cei mai frumosi ani!

Cum se schimba viața dupa ce devii mama. 5 lucruri care nu vor mai fi niciodata la fel

Publicat de de Anna Georgescu

Am o prietena care spunea in urma cu vreo 2 ani ca ea își dorește 3 copii. Eu cand o auzeam ma uitam asa, cruciș la ea, dar nu voiam sa o descurajez. Ii spuneam numai, sa-l faca pe primul si pe urma mai vorbim. Acum, fetita ei are aproape un an si e atat de vioaie si de frumoasa… O iubeste maica-sa ca pe ochii din cap, însă cand vine vorba de fratior sau surioara pentru întâiul născut, bate-n lemn. Nici nu vrea sa audă. E atat de epuizata, de nedormita si de obosita incat spune ca i-a ajuns. Nu mai vrea sa repete experiența.

Am sa enumăr cateva lucruri care mie mi-au dat viața peste cap atunci cand a sosit pe lume, prima minune din viața mea.

1. Somnul. Alăptat exclusiv si la cerere, cel putin primele luni pana ne-am obișnuit unul cu celălalt am crezut ca o sa pic pe strada de somn. Copilul se trezește des, apar colicile, vrea numai in brațe, egal mama moarta de somn.

2. Nașterea in sine e alta chestie care te maturizează si te face sa devii alt om. Fie ca e naturală, fie ca e cezariana, pe cat e de frumos pe atat e de dureros. Refacerea durează, timp sa te vindeci nu-ti mai da nimeni, asa ca va trebui sa te descurci printre picături, cum poti. La cezariana durează aproape doua săptămâni pana nu mai simti nici un disconfort atunci cand te miști si mult mai mult pana te simti într-adevăr ok. Sa nu uitam ca e totuși o operație, chiar daca tot ce se petrece in jurul tău te îndeamnă sa uiți.

3. Sexul. Niciodata nu va mai fi la fel. Ori o sa fie din ce in ce mai rau ori o sa va descoperiți in alt mod, mai exuberanți, mai liberi si mai conștienți. O sa dureze totuși ceva timp, pana o sa va simțiți destul de confortabil incat sa treceti la treaba. Nu se poate sa trăiți fericiti ca o familie fara ca in ea sa existe un cuplu. Asa ca oricât de bine v-ati simti toti trei, începeți sa va regăsiți ca si cuplu cat mai repede cu putința.

4. Certurile vor apărea si liniștea dinaintea venirii bebelușului va fi din ce in ce mai greu de găsit. Oboseala își va spune cuvântul si curând veți deveni irascibili, stresați, cu nervii la pământ. 

5. Nevoile se schimba brusc. Nu te mai uiți dupa o rochie frumoasa, ci dupa o bavetica mai utila. Lași salonul si metodele de înfrumusețare care te făceau sa te simti extraodinar ca sa-i faci baita si masaj copilului.

De aceea va rog mult, cereți ajutor atunci cand simțiți ca nu mai puteți. Cheama o prietena, o ruda, oricine ti-ar putea da o mâna de ajutor. E in ordine sa simti ca nu mai poti si decat sa-i transmiți si copilului starea de nervozitate, mai bine cheama pe cineva. Vei avea ocazia sa mai socializezi dar si sa respiri. Te asigur ca-ti va face bine si tie si psihicului tău.

Trebuie sa recunoaștem, venirea pe lume a lui e un lucru pe cat de frumos pe atat de greu. O sa-l adori cu toată fiinta ta, o sa-l iubesti nespus dar vor fi si momente dificile care te vor face sa-ti ieși din fire. Nu le nega dar nici nu le face parte din viața ta. Sunt trecătoare, la fel ca si nopțile pierdute, colicile sau purtatul in brațe, cel care-ti va lipsi cel mai mult.

Castiga 3 zile in Vama Veche, impreuna cu 7 prieteni de-ai tai

Publicat de de Anna Georgescu

Nu mi-am dat seama pana acum, dar ultimele semne, arata clar ca nu sunt numai o tipa jovială, ci si o norocoasa. Hahaha!

Am cei mai frumosi si mai sanatosi baieti ( doamne ajuta, ca suntem in vacanța ), am ce sa le pun pe masa, avem casa noastra si mai ales sunt norocoasa pentru ca am vazut si in dimineața aceasta lumina zilei.

Si ieri, ca sa sporesc convingerea ca eu chiar am noroc, am găsit un trifoi cu 4 foi, semn care, mi-a dat curaj sa imi fac ceva in sensul acesta.  Asadar, am intrat pe site-ul preferat  de mine, zilele acestea, sa mi mai aleg un produs necesar îmbarcării la mare.

 De data aceasta, am căutat o geanta mare si  încăpătoare pentru toate cremele, jucăriile copiilor, șervețelele umede si gustările de plaja. Cand pleci cu doi pitici la plaja ai nevoie de ceva in care sa pui tot ce li se nazare lor. N-as putea sa merg la mare fara o geanta rezistenta de dimensiuni mari pe care o puteți alege de aici.

Si pentru ca in titlu va promiteam o minivacanța la mare, va spun rușinată ca n-am ajuns niciodata in Vama Veche. Da, stiu, am 30 de ani degeaba. I-am auzit pe toti cat de tare e acolo, iar anul acesta chiar imi doresc sa ajung acolo.

Am si eu, impreuna cu toti cei care vor cumpara de aici, șanse reale de castig,  pentru ca la orice produs cumpărat intri automat in tragere la sorți pentru 3 premii. Asta însemna ca trei norocoși vor merge la cel mai cool loc de camping ( paturi ) din Vama Veche, Sandalandala. 

Mai exact, in perioada 26-29 August, ai asigurata cazarea specială in Cortul Celor Șapte Simțuri, cu mic dejun asigurat, tu si inca 7 prieteni cu care hotărăști ca vrei sa petreci. Cat de tare!

Ma gândeam sa plec fara copii, sa am timp si pentru mine, dar sa ma gândesc si la câțiva prieteni amuzanti, cu care as vrea sa ma distrez. Asa m-as mai deconecta si eu, vizitând locuri in care n-am mai fost niciodata.

Eu ii dau inainte si-mi pun toate speranțele, ca tocmai ce-am spus ca sunt o tipa norocoasa, doar n-am găsit degeaba trifoiul cu patru foi.

 

Furesti e casa mea

Publicat de de Anna Georgescu


Sat frumos si primitor, ce mi-ai dat copilărie de neuitat cu amintiri cat pentru o viața…

Aici am trăit emoția serbărilor pregătite cu mult fast. Am zis poezia tare si rar si am cules aplauzele si aprecierea tuturor. Cel mai mult ma bucurăm de maica mea, de peste 80 de ani, care venea in baston sa ma încurajeze. Am învățat sa scriu de la învățătoarea mea buna care-mi pare neschimbata si astăzi. Am învățat sa ma închin, sa ma rog, sa cred puterea lui Dumnezeu in bisericuța noastra in care cobori ca intr-o grota plină de culoare cu miros minunat de tămâie.

Am cules ghiocei, viorele, gagatele din pădurile-i umbroase. 

M-am scăldat in gârla si am căutat peștișori cu sticla. Am mâncat fragi si mure si am păscut vaca pe Zăvoi.

Am trăit emoția primului sărut la poarta cand inca nu știam ce e iubirea. Am ieșit noaptea pe ascuns afara cu inima bătând sa sara din piept de frica.

Cand am putut sa plec, mirajul orașului m-a facut o perioada sa nu-mi doresc sa ma întorc. Si am stat plecată mult, veneam din ce in ce mai rar. Mi-era bine, deși simțeam ca vreau sa plec undeva. De fapt era dorința de reîntoarcere. Astăzi m-am facut mare si mintea mi s-a luminat. Ajung acasa si aud liniștea. Cand nu trec mașini pe drum nu se aude nimic. Poate o pasare cântând, poate un greiere sau poate un cățel.

La Furesti imi gasesc liniștea. Oriunde m-ar duce viața, aici vreau sa ramân la sfârșit, pentru ca nicăieri nu m-am simțit atat de întreaga pe cat m-am simțit in satul acesta cu cateva sute de oameni.

Aici ma asteapta mama cu poarta deschisă, aici e casa mea.