La multi ani, Alexandru!

Cand imi povestește ceva imi place sa ma uit in gura lui sa-i observ fiecare grimasa, fiecare ridicare a vocii de ceva ce l-a încântat pe el maxim. Ca sa aud cand il zice pe” r ” atat de clar il pun sa zică Furesti si Bucuresti toată ziua. Rade intr-una, eu n-am mai vazut copil asa vesel. Si vorbește… Mai mult decat mine.😂 

De aceea vreau sa scriu aici ceva frumos. Ca atunci cand vei fi mare sa citim impreuna si ne amintim cu drag de tine, cel mic. Cel care cunoaște la 2 ani toate mărcile de mașina dar care iubeste Matizul cel mai mult. Care atunci cand e fericit, adică mai mereu, face tuturor oamenilor de pe strada cu mâna.

Care ma amenință cu ” tati meu ” atunci cand e ” supuat „. 

Cel care mi-ai îndoit inima de duioșie cand mi-a simțit supărarea cand nu voiai sa adormi azi-noapte si mi-ai cerut timid in întuneric un pupic de împăcare. 

Acum ma uit la fătuca ta linistita cand dormi si-mi vine sa mușc o bucățică din falca ta rumenă de cat te-ai zbânțuit. Te-ai lasat greu pe pieptul meu, stand lipit cu fata de sân, păstrând parca amintirea dulceaga a lichidului care te-a ridicat in picioare. Ti-am dat parul intr-o parte si am găsit gaura făcută de tine cand ti-ai tăiat parul cu forfecuța de unghii acum cateva zile. Doamne, ca ce de prostii mai faci… Si câta putere ai ca sa nu te oprești de dimineața pana seara.

Tu cu fratele tău sunteți lumina ochilor mei. Cu voi in casa mea am tot ce-mi trebuie. 

Vreau pentru tine doar sa fii sănătos si sa ai suflet bun, ca de restul se ocupa mami Nica si tati tău. 

Numele sfânt pe care-l porți sa te ocrotească in toate zilele tale si sa nu uiți niciodata ca mami te iubeste de moare. 

Îți mulțumesc, Doamne, pentru ca prin ei mi-ai aratat ca exista si mai ales ce înseamna iubirea absoluta. 

De nimic nu sunt mai mândra in lumea asta decat de faptul ca va am pe voi. 

Anunțuri

La Costinești cu copiii

 Nu ne-am aventurat departe cu copiii, am mers la noi la Costinești. N-am stat niciodata in aceasta statiune si am zis ca daca tot găsisem ceva cu vedere la mare, foarte aproape de plaja, de ce nu? Mai ales ca noi am plecat de acasa cu gândul ca o sa mergem sa le arătam stațiunea tineretului ca la anul sa meargă singuri 😂

Ce-am găsit acolo m-a uimit. In primul rând marea, extrem de curată cu o culoare atat de vibranta de ma întrebam in ce tara ma aflu. O sa va arat si poze sa nu ziceți ca mint. 

Ma gândeam ca o sa fie gălăgie, ca n-o sa-mi pot culca băieții… De unde? Zona liniștita cu vreme frumoasa combinatia celei mai bune alegeri. Atat de liniste incat auzeam noaptea doar marea si greierii. 

Nu numai marea m-a impresionat, ci si oamenii, curățenia, faptul ca pe plaja nu se mai mănâncă semințe, ca lumea își strângea gunoiul, nu deranjau pe nimeni cu nimic. Cred ca exista speranța de mai bine. Am vazut tineri care se distrau frumos, oameni simpli si frumosi si am ramas plăcut impresionata.

Cu copiii a fost haos, fugeau care pe unde putea, la masa luau o gura si plecau, am stat in garda non stop. Dar chiar si asa, ne-am distrat cum n-am mai facut-o de mult. 

Eu cand plec in vacanța n-am stare, nu pot sta asa sa vegetez, asa ca in fiecare seara luam cina in alte stațiuni. 

Baietii au fost atat de fericiti ca mai mult au țopăit decat au mers. Le-am prelungit programul, adormeau tarziu pentru cat erau obișnuiți s-o faca. Nu s-au mulțumit, voiau mai mult. Ii apuca o chicoteala la culcare de ma bufnea rasul si pe mine cand vedeam ca n-am ce metode de potolire sa mai folosesc. 

Sunt doi, au vârste apropiate, sunt baieti si ne-au pus capac. Ne-au enervat, ne-au epuizat, ne-au istovit si ne-au facut sa ii iubim mai mult in fiecare zi.

S-au înțeles perfect, s-au jucat impreuna, s-au ținut de mâna si au facut atatea năzbâtii cat pentru un an întreg. E tot mai greu sa-i țin in frâu, dar tot mai usor sa-i vad cum se descurca singuri. 

Recomand Costinesti cu tot dragul. E stațiunea tineretului si a familiei.

Cea mai ” la moda ” educatoare 

Cea mai căutata educatoare din oraselul in care traiesc, se întâmpla sa fie chiar sora mea. N-as fi putut scrie niciodata rândurile acestea daca acest lucru nu m-ar fi facut mândra sa fiu ruda ei.

Are atat de mult succes, incat e pur si simplu bătaie pe locurile clasei la care preda. O recomanda studiile si setea ei neîncetată de cunoaștere, dar si generații întregi de copii si parinti multumiți de performanțele dobândite. Niciodata nu e de-ajuns pentru ea cat a asimilat. E intr-o continua cercetare de noi si noi metode educaționale, participând la fiecare curs de perfecționare. Cu diverse tehnici de învățare si atragerea atenției copilului, aceasta doamna prin definiție e soluția blânda dorita de toti cei care își doresc ca cei mici ai lor sa meargă de drag la gradi. 

Se întâmpla sa ma oprească parintii pe strada sa ma întrebe cum pot înscrie copiii la ea. De asemenea, exista parinti care plătesc program prelungit, chiar daca odraslele lor pleacă acasa la prânz, doar ca aceștia sa fie in grupa doamnei educatoare. 

Aceste lucruri mi-au dat încredere ca si copiii mei vor fi pe mâini bune, asa ca o sa-i înscriu si eu la dansa. 

Nu sunt părtinitoare si nu incerc sa-i fac reclama, pentru ca oricum nu are nevoie. Sunt doar extrem de fericita si mândra sa fiu sora ei.

La multi ani, Sis! Te iubim!

Ce înseamna vacanța atunci cand esti părinte 

Termenul acesta își schimba sensul îngrozitor de mult atunci cand prioritatea numărul unu in viața ta devine copilul. Cu toții ne amintim de vremurile bune cand mergeam in vacanța puși pe distracție. Fie ca mergeam seara in discoteci, fie ca toată ziua stăteam tolăniți la soare, atunci cand se apropiau zilele de vacanța era cea mai mare bucurie.

In momentul in care apare copilul in viața unui cuplu prioritățile se schimba. Facem bagajele cu multa grija, punem toate lopețicile, ca poate prindem si noi 5 minute de relaxare. Punem toate medicamentele posibile si nu ieșim din casa fara plasturi sau antitermice. Avem grija mai mult de șervețele umede si multe schimburi pentru murdărei, decat ce-o sa purtam noi in următoarele 10 zile. 

Asa ca, te trezești acolo ca nu ti-ai luat mai nimic potrivit. Costumul de baie a ramas mic, deh, nu mai ai sâni de alăptat, au dat înapoi, acum esti mai slaba si toate îți vin largi. Si ce? Oricum n-aveai unde sa te etalezi, drumul pana la plaja e foarte scurt, ai ales vedere la mare si acces rapid la plaja, nu te-ai mai gândit la împopoțonat.

Dimineața n-ai timp sa te întinzi nici cinci minute ( poate doar dupa olița ), te gândești la o varianta sănătoasa de mic dejun, ii speli, ii îmbraci si cand sa tepregatesti si tu îți dai seama ca si-au pierdut răbdarea si trebuie sa mai renunți din ritualuri.

In schimb, nimic nu se compara cu liniștea de la prânz din grădina hotelului. Atunci cand poti sa respiri, sa meditezi, sa scrii, sa citești, sa socializezi. Nu tine mult, însă pentru mine e de neprețuit. 

E putin dar mie mi-ajunge. M-am adaptat atat de bine la stilul acesta rapid de a face si de a accepta lucrurile incat nu mi-as imagina viața altfel. 

Aproape in fiecare zi ma întreaba cineva daca mi-e greu, sau cum pot sa le țin piept nazdravanilor care ma provoacă cum n-a mai facut-o nimeni. Cum sa-mi fie greu cand eu am ales sa traiesc asa? Chiar daca sunt momente in care imi vine s-o iau razna, sunt aici pentru ca am vrut eu. Nu ne-a obligat nimeni sa avem copii. Ei sunt responsabilitatea noastra pentru ca asa am hotărât noi. Nu e timp de plans. Se fac mari atat de repede incat ar fi păcat ca timpul cel mai frumos al lor sa-l transformam in drama vieții noastre. 

Ce vina au ei? 

Acum ii privesc cum se joaca si rad impreuna langa langa valurile care le atinge pielea usor aramie si ma gândesc ca ce a fost mai greu a trecut. Acum 2 ani cel mare avea vârsta de azi a celui mic, iar mezinul avea vârsta colicilor si tot am avut curaj sa mergem in vacanța. Si ce ne-am mai distrat…

Toate trec, chiar fulgerător de repede asa ca bucurați-va de clipa trăită si nu va plângeți, întotdeauna exista mai rau.)

Mi-a tras o palma. Ce sa fac?

Sper ca si ultima. A fost dureroasa.
Locație: in mașina venind de la cumpăraturi. Eu cu ei in spate ne hârjoneam si ne tachinam, ne spuneam declarații in cuvinte de prosteală, stare generală de distracție.

La un moment dat, cel mare imi spune ca ” Vreau sa te joci numai cu mine”. Eu, cu spiritul ludic dupa mine zic ” Nu vreau sa ma joc, vreau sa cant „. 

El: ” Daca nu te joci, te bat! ”

Eu râzând: ” Aoleu! Ma bati tare? ”

Si pe neașteptate, m-a brăzdat o palma puternica peste obraz cu o putere neașteptata din partea unui copil de aproape 5 ani. Imediat am simțit o durere scurta, urmată de o înțepătura persistenta in obraz. M-a durut atat de tare, incat cu greu mi-am stăpânit lacrimile. Nu cred ca intenția lui a fost sa-mi faca rau. Mai mult sa ma pedepsească. Am fost uimita de repeziciunea si Brutalitatea momentului, mai ales ca eu nu l-am bătut niciodata in adevăratul sens al cuvântului.

 Cu ocazia asta, mi-am dat seama ca asta a fost prima palma peste fata pe care am primit-o in viața mea. Nu ca ai mei nu mi-ar fi aplicat corectii fizice, ci doar ca niciodata peste fata. 

Buimacita de situație, de durere, am ramas muta in fata lui cu o fata de om serios, cred. Asta l-a facut sa intre in panica putin.

I-am spus tot ce simt. Ca ma doare si ca imi vine sa plâng si ca nu o sa ma mai joc cu el pana nu o sa-mi revin. Râzgâiat din fire, a inceput tot el sa bâzâie, dar s-a oprit la scurt timp si cred, dar mai ales sper, ca a înțeles gravitatea faptei.

Nu stiu daca vi s-a întâmplat si voua asa ceva, însă pentru mine a fost mai mult decat un șoc.

I-am spus ca nu poate constrânge pe nimeni sa faca un lucru pe care-l dorește el decat daca se comporta frumos. Doar asa cel de langa el va fi dispus sa-si petreacă timpul cu el.

Oamenii pot fi convinși cu un comportament corect, frumos, si nu prin violenta. Eu stiu ca el nu a fost conștient de gravitatea faptei lui, însă urmările momentelor ca acestea sunt cele care il vor defini ca individ matur mai tarziu. 

Corectarea violentei infantile trebuie tratată ca un subiect extrem de serios, scurt, rapid, cu empatie si intelegere fara traume sau urmări nedorite.

Sa speram ca nu va recidiva si ca data viitoare ma voi putea stapâni mult mai bine.

Doamne ajuta, ca putere are slăbănogul!

Nunta de cupru – aniversarea 8 ani

Am trecut de hartie, de lemn, începem sa devenim din ce in ce mai puternici. Daca doriți sa știți ce nunta sărbătoriți la un anumit număr de ani puteți citi aici.

Anul trecut va povesteam tot aici pe blog, cat de frumos a fost la nunta mea, ziua in care am fost prințesa pentru o zi.

In urma cu 8 ani, prin timpul acesta, eram atat de îndrăgostită si de fericita incat ma credeam protagonista celui mai bun film de dragoste. Si aveam toate motivele din lume sa cred asta. Ma căsătoream din dragoste cu cel pe care il alesesem sa-mi fie alături pe vecie. El ma alesese pe mine dintre toate femeile, iar faptul ca noi luptam pentru dragostea noastra ne făcea sa ne credem de neinvins. Mai tarziu aveam sa aflu ca iubirea noastra poate ca nu a fost chiar asa miraculoasa. Poate dor mai puternica decat a altora, însă a fost una ca oricare alta, cu doi oameni obișnuiți, normali, fara nimic special. 

Fericirea nu era atunci, spun azi cu jumătate de gura, pentru ca nu m-ar fi deranjat foarte tare daca n-as fi aflat-o pe cea adevarata. M-as fi mulțumit sa traiesc o viața de petreceri si călătorii, cumpăraturi si cadouri surpriza. De ce nu?

Dar firesc e sa mergi mai departe cu relatia. Sa-i dai sens si continuitate si sa faci un copil. Sau poate doi. Sau chiar mai multi daca-ti permiți.

Fericirea pe care o percep astăzi e complet diferită de cea din urma cu 8 ani. 



Acum, pentru mine, fericirea e cand vad ca vin fuguta înaintea mea, doi îngerași de copii, blonduti si sănătosi. Cand ma strâng toti trei in brațe șoptindu-mi cat de mult ma iubesc. Cand merge sa cumpere medicamente copilului si vine cu un buchet de imortele de la bunica din fata farmaciei. Asta imi aduce din nou fluturi in stomac ca acum 14 ani. 

Fericirea e atunci cand cel pe care-l iubesti recunoaște si își asuma asta cu tot ceea ce înseamna, de la stabilitate pana la responsabilitate si implicare.

De cand au apărut Frumoșii mei in viețile noastre, am înțeles ca trebuie sa iert, sa uit, sa greșesc, sa fiu iertata, sa recunosc greșeala, sa fiu răbdătoare si calma, ca sa pot merge mai departe. 


Iubirea adevarata nu rămâne la fel niciodata. Ea creste, înflorește, își schimba culoarea si mirosul, dar in final tot iubire rămâne. Iubirea adevarata nu tine cont de reguli, învinge răutățile, gura lumii, greutățile… Iubirea adevarata poate chiar sa dispară, ca mai apoi sa apara de nicăieri mai puternica ca niciodata. Nici o clipa sa nu te îndoiești de puterea ei.Iubirea adevarata înseamna sacrificiu si lupta neîncetată cu dorința de abandon. Ea îndeamnă oamenii sa rada, sa se redescopere, sa simta tinerețea veșnica.

Am auzit ca exista cumpene in relații, la șapte ani, la treisprezece ani… Eu am avut cate o cumpăna aproape in fiecare an si poate fara sa stiu chiar si acum cand scriu. Si nu m-am lasat doborâtă de nici una. Dupa ce am terminat cu plânsul nu mi-a mai ramas decat sa învaț cate ceva din fiecare. 

Au fost 8 ani grei, cu luni frumoase, cu zile urâte, care mi-au adus fiecare cate o binecuvântare fara sa-mi dau seama. M-au dezrădăcinat, m-au zguduit, m-au trezit, m-au facut conștienta de slăbiciunea noastra ca oameni si de efemeritatea cuvântului iubire. Si nu stiu cat o sa mai dureze, poate o luna, poate un an, sau chiar pana la sfârșitul meu. Important e ca am ales cu inima, am trăit cat pentru o viața si am simțit mai mult decat as fi crezut ca sunt in stare. 

Mesaj pentru cel de care ma leagă mai mult decat aniversarea de 8 ani a legământului spiritual: te iubesc.

Nimeni nu scapa cu viața din viața 

Ca suntem bătrâni sau ca suntem tineri, nimeni nu stie daca ziua de maine va fi ultima sau doar o zi obișnuita din restul vieții.

Multi dintre noi nu ne gândim la asta aproape niciodata. Dar mereu păstram lucruri pentru mai tarziu. 

Ca e o prăjitura, o haina sau chiar un lucru pe care-l meritam, ezitam sa trecem la acțiune.

Nimeni nu stie daca azi e chiar ultima zi.

Asa ca de ce sa ne refuzam fiecare plăcere? 

De ce sa păstram ce e bun pentru maine?

De ce sa nu purtam ce ne place astăzi?

De ce sa strângem averi, bani si bogății, pentru un viitor incert?

Ai strâns destul. Ce nu ai, nici nu-ti trebuie, ne spune mereu biata mama, deși din cauza obișnuitei, am înțeles prea tarziu întelesul vorbelor ei.

Uita răul, ignora nebunul care nu-si gaseste locul si te sâcâie pe tine, pentru ca tu ai alta misiune: sa-ti faci toate zilele rămase mai mult decat memorabile.

Datoria ta e sa te îngrijești de sanatate ca sa poti adauga ani vieții tale.

Datoria ta e sa te îngrijești de fericirea si bunăstarea sufletului va sa poti trai împăcat cu tine, cu ce ai facut si cu ce n-ai facut.

Datoria ta e sa le spui si altora sa nu-si faca griji. Sa le arați ca sensul vieții e altul, ca nu banul e sanatate. Sau fericire. Cu bani doar supraviețuiesti. Nu împărătești lumea si nici nu scapi teafăr la sfârșit. 

Toti o sa murim. Chiar si tu, cel care strângi pentru mai tarziu. Mai tarziul pe care-l aștepți se transforma in fiecare zi in prea tarziu. 

Prea tarziu sa mai conteze.

Prea tarziu sa te mai poti bucura.

Prea tarziu sa-ti mai rada inima.

Cand ai totul, n-ai nimic. Ai fi putut strânge mai mult. Asta e gândul care nu-ti da pace. Nu satistactia ca ai facut cat s-a putut.

Ai grija, in goana dupa bani, ai pierdut cei mai frumosi ani!

Previous Older Entries