La Londra de ziua mea

Nu e prima dată când ajungem aici. Ne-a încurajat faptul că acolo nu sunt așa multe restricții. Aveam un voucher rămas mai demult de la o călătorie anulată și dacă tot nu aveam idee despre cum voi petrece de ziua mea, am zis că e momentul potrivit să beau cafeluța la Londra. Zis și făcut. Am luat un rucsac cu câteva haine și am plecat la drum.

Data trecută am vizitat aproape tot ce era de vizitat în Londra. Muzee, poduri, croaziera pe Tamisa, locuri istorice, palate, cam tot. Acum am zis că o să mergem fără planuri și vedem acolo ce-o mai fi. Oricum e bine oriunde, nu contează, si doar să stau de vorbă cu prietena mea, “terapeutul” meu preferat ar fi destul. Am uitat să vă zic că noi doua am plănuit mereu o escapadă, dar nu prea ne sincronizam. Ea locuiește de mulți ani acolo. Acum era momentul perfect.

Am avut noroc că perechile noastre s-au înțeles de minune. Mai bine decât noi. Adică noi ca femei ne mai ciondăneam, ne cam sictiream, dar ăștia doi. Maica mea! 🙄 Aveau tot timpul subiecte serioase de discutat. Se completau perfect, mai adăuga unu’ ceva la ce zicea celălat, mai intervenea politicos, noi eram uimite. Față de discuțiile noastre superficiale, discuțiile lor erau de o gravitate impresionantă. Ne bufnea și râsul câteodată. 😀

Am mers inițial pentru noi, să ne distrăm, dar când au aflat oamenii ca suntem acolo, am pus și de niște surprize la domiciliu, desigur. Nu mă gândeam niciodată că o să facem atâtea lucruri în doar câteva zile.

Câteva zile care la sfârșit au început să se simtă nasol. Dorul de băieți mă frământa. Intr-o seară nu am mai reușit să-i sun. Mă simțeam atât de vinovată. 😔 Apoi i-am sunat de ziua mea, zic, să-mi zică și mie la mulți ani. Ce credeți? Nici nu știau ce zi e. 😒 Credeau că e mâine ziua mea. Era clar, nu aveau ei treabă de mine. Am început apoi să nu mă mai simt așa vinovată. La țară era cald, ieșeau pe afară, se distrau cu sortatul cartofilor, uitaseră de părinți cu desăvârșire.

Noi intre timp am vizitat. Am mers prin centrul Londrei. Am fost la cumpărături, am băut bere și toate chestiile de adulți posibile. În altă zi am mers la castelul Windsor, cel mai mare și cel mai vechi castel locuit din lume. Apoi am fost într-o zonă pitorească a Angliei, Cotswolds. Niște sate absolut superbe reprezentative pentru Anglia, care au păstrat cel mai bine din arhitectura veche. Casele sunt construite cu piatră, chiar și acoperișurile, iar peisajele arată fix ca în cărțile cu povești englezești.

Am ales o singură localitate pe care am și luat-o la pas. Se numește Castle Combe. Nu am putut intra cu mașina. Nu există parcări, traficul fiind restricționat. Ne-a făcut bine, oricum, drumul până acolo a fost de peste două ore, simțeam nevoia de mișcare. A fost special acolo, mereu o să-mi amintesc liniștea și frumusețea locului.

În fine, am primit cadouri multe, chiar si de la oameni pe care nu i-am văzut în viața mea. Am primit mii de mesaje, fără exagerare. Am petrecut ca în niciun alt an. Soțul a fost super drăguț cu mine, chiar m-a surprins în dimineața aniversării cu un buchet superb de flori. Prietena mea a pregătit cocktailuri pentru o noapte în jacuzzi. M-am simțit ca în adolescență.

Am stat de vorbă ca fetele până târziu, am făcut schimb de haine, ne-am machiat, ne-am făcut cadouri, a fost prea frumos. Acum abia aștept următoarea întâlnire. Și ce vreau să zic în încheiere, e ca mi-am dat seama că distanța nu ne-a schimbat deloc felul de a fi. Suntem aceleași ca acum 20 de ani. Asta iubesc la excursia asta. Am fost cu oamenii pe care ii iubesc, am fost in locuri in care n-am mai fost in viața mea și am făcut lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată. ❤️