Amintirea pe care nu pot s-o ignor

Eram prin anul 2 de facultate cand am anunțat ca nu o sa vin in Weekend acela acasa pentru ca urma sa plec la Sinaia cu iubitul. Imi făcusem deja bagajul cand primesc un telefon de la o sora ca vine sa-mi aduca un pachet. Nu-mi trebuia nimic in următoarele zile, doar nu mergeam la munte cu mâncarea de-acasa. Mama nu-mi pusese mare lucru, niște oua, o bucățică de brânza si o sticla de lapte. Am inceput sa desfac bagajul si in timp ce scoteam brânza am gustat putin din ea. Avea un gust extraordinar. Usor moale, putin Sărata exact cum imi placea mie. Eu urma sa plec un Weekend la munte, nici nu ma mai gândisem la mama sau la cei de-acasa. Făcusem bagajul, pregătisem haine si accesorii si acum mama ma ținea din treaba cu pachetul trimis.Nu stiu daca remușcarea ca s-a gândit la mine atunci cand nici prin gând nu-mi trecea de ea, sau brânza aceea buna, dovada a unei griji fara margini, ma facut sa ma simt rușinată. Voiam sa neg ce simțeam si m-am împotrivit degeaba sa simt ce simțeam. Am inceput sa plâng langa chiuveta. Spălam brânza plangand mulțumită ca nu e nimeni prin preajma sa ma vada. Ma simțeam foarte rau gândindu-ma la ea si in același timp extraordinar de iubita. Gestul mamei ma copleșise. Era prea mult….

Femeia aceea mulsese vaca, avusese grija sa nu fiarbă laptele, numai sa se încălzească putin sa nu strice brânza, împachetate totul cum se pricepuse, căutase oua in cuib, avusese grija de mine intr-un moment in care ea nici macar nu exista in gândurile mele. 

Azi e ziua ta maicuta mea cea buna. Ai mai îmbătrânit cu un an, iar eu am avut ocazia sa celebrez inca un an in care sa ma pot bucura de înțelepciunea ta de om simplu de la tara. Un an in care am avut ocazia sa-ti fiu aproape, sa-ti mângâi tristețile si sa ma simt nedemna de dragostea ta. Tu nu poti fi langa mine mereu. Ajutorul tău il primesc rar si numai atunci cand am nevoie cu adevarat, de aceea apreciez si mai mult. M-ai ridicat de la pamant de o mie de ori. Mi-ai ținut capul cand vomam, mi-ai șters lacrima cand am suferit, iar atunci cand ma simțeam cel mai rau ai luat din durerea mea. Mama, eu sunt bine pentru ca nu m-ai lasat tu sa renunt. O sa vin mai pe seara la tine cu copiii si o sa te strâng atat de tare in brațe incat sa uiti pentru un moment toată suferința pe care ti-am pricinuit-o din naivitate. 

Vin la tine cu flori, cafea, poate si un batic sa ti-l pun pe cap, sa te vad zâmbind. O sa-ti bucur inima cu nepoții, o sa-ti cer iertare pentru tot, o sa-ti sărut obrajii aspri de soare si mâinile crăpate de munca si o sa te rog sa ma ții putin in brațe. Cine stie cat timp o sa ma mai bucur de strângerea ei, de grija ei, de ocrotirea sa pe care o simt atunci cand intru in curte. Mulțumesc puterea mea. Mulțumesc ajutorul meu de nădejde. Mulțumesc femeie de fier!

5 calități esențiale pe care ar trebui sa le aibă un dascăl 

Copiii au ajuns sa petreacă atat de mult timp in gradinite si scoli, incat cei pe mana cărora ii lasam ar trebui sa ne preocupe in mod direct. Atitudinea celor pe mana căror decidem sa-i lasam, fata de cei pe care ii educa, atmosfera din timpul cursurilor, precum si metodele de psiho-pedagogice aplicate, depind de succesul acestuia. 

Moda actuala, din păcate, e ca parintii sa nu se mai intereseze de comportamentul copiilor in mediul școlar, iar atunci cand o fac, acorda credit 100% copilului. Sa fie poate un sentimentul de apărare sau poate o iubire oarba? Sau poate indiferenta si ura pe tot ce nu e in asentimentul tău. Sau poate pur si simplu o ignoranta cauzată de mediul social? Cert e ca acest lucru il va afecta foarte tare in viitor pe adultul in devenire atât comportamental cat si psihic, învățat ca cineva sa-l îndrume tot timpul si sa-i țină partea indiferent de situație. Dar, sa trecem la oile noastre. 

In primul rând, un dascăl trebuie sa fie bine informat. Ca cei mici in special, sa poată merge la grădinița cu bucurie, acesta trebuie sa-l atragă atat fizic cat si prin diferite practici aplicate la clasa. Ca sa poată face asta trebuie sa fie extrem de bine informat, la punct cu tot ce e nevoie ca un copil sa fie atras dar sa si plece cu ceva la sfârșitul orelor. Ca degeaba arați bine, daca nu Reușești sa-i insufli copilului nimic care sa-i rămână util si peste ani.

Trebuie sa fie empatic si modest. Sa-l îngrijoreze plânsul unui copil si sa faca in asa fel incat acesta sa se simta protejat si iubit. 

Modestia, de asemena nu ar trebui sa-i fie straina. Clasele sociale diferite exista de cand lumea si pământul, asa incat exista atat copii proveniți din familii bogate, cat si proveniți din familii sărace. Sa poti avea aceeași tragere de inima si sa le poti preda in același mod tuturor e cel mai nobil lucru pe care-l poti face pentru colectivul pe care-l conduci. Nu numai ca ei se vor simti egali dar si ceilalți copii vor copia exemplul si nu vor învața sa minimizeze aceasta prăpastie intre tipologi. Trebuie sa dea dovada de mult tact, de multa concentrare in condiții extreme. Sa denote calm si relaxare in situații limita, lucrul acesta nefiind atat de usor precum pare. Sa atragă prin simplitate, prin metode blânde ca cel mic, in special, sa nu asocieze mediul școlar cu teama de nereușita sau cu teama de pedeapsa. 

Meseria aceasta nu e una ușoară. Din contra, provocările fac parte din existenta lor, prin cunoașterea si acceptarea spre îndrumare a multor categorii de indivizi. La fel si învățarea continua, pentru ca metodele de predare se schimba constant, iar ei trebuie sa țină pasul cu timpurile, indiferent de vârsta sau condiții. Nici măcar vacantele nu înseamna recreere pentru ei. Înseamna pregătire, uneori examene, planificări si cate si mai cate. 

Personal, întotdeauna am apreciat munca lor. Stiu ca e foarte greu sa ții pasul cu copiii vremurilor noastre. Stiu ca ei fac eforturi la începutul fiecărui an sa fie totul in regula, ca au emoții ca si copiii pe care-i vor intâlni pentru prima data. 

Cei care au ales sa faca asta din dragoste, se vad. Se evidențiază din Mulțimea de dascăli precum un Cos cu banatati, pe care il vor toti in casele lor. Acelora le mulțumesc ca fac asta din pasiune si din iubire de oameni si le doresc ca munca lor sa fie continuata de toti parintii, spre intelegere si ajutor in străduința lor de șlefuire a personalității umane.

Nu exista cuplu fara certuri 

Suntem impreuna de peste 14 ani si avem la activ certuri nenumărate. La prima vedere am putea crede ca noi nu ne potrivim deloc. N-ati vrea sa știți cum decurge o cearta de-a noastra. Bălăcăreala in toată regula. Recunosc cu ușurintă si nu ma tem sa fac public lucrul acesta pentru ca e normal. Acum, cand ne împăcăm e chiar mai simplu, ne pun copiii sa ne cerem scuze unul altuia si recunoaștem rușinosi ca am greșit nu numai in fata noastra dar si in fata lor. Bine macar ca are cine sa ne împace. Asta… Pana data viitoare… .

” Daca ne certam, nu înseamna ca nu ne mai iubim. ” mi-a spus soțul intr-o seara cand stăteam îmbufnata dupa ultima cearta. Mi s-a părut ridicol ce spunea. Cum naiba, sa-ti verși nervii pe mine si in același timp sa ma iubesti? Eu nu inteleg cum vine asta. M-am gândit mult la ce virbele lui si poate ca da, poate are dreptate. Detensionarea sau versatul nadufului sau pe mine nu i-a redus sentimentele. Suprararea trece, timpul ne aduce uitarea, iar noi trebuie sa mergem mai departe. Nu se termina totul cu o cearta. 

Chiar si acolo unde pare ca cei doi se potrivesc perfect unul cu celălalt tot exista ceva neînțelegeri la un moment dat. Vremea e neiertătoare, chiar si cu relațiile. Vine o vreme cand ne vom obișnui atat de tare cu cel de langa noi incat vom înceta sa-l mai tratam cu prioritate. Apare stresul cotidian, lenea de a mai face ceva pentru atentia lui, monotonia, dispare suspansul… Ne călcăm pe nervi, ne reproșam nimicuri, ne ciondănim din te miri ce. Ne amintim de ceva de anul trecut daca nu putem aduce in discuție altceva. Il vrei mai blând, o vrei mai dulce si tot asa.

Ce nu inteleg eu e de ce unii nu recunosc? De ce încearcă sa păstreze niște aparente care nu le fac bine? De ce se mint? De ce se refugiază in cumpăraturi, in băutura, in răutăți, in alte relații? Cat de usor am trece peste neînțelegeri daca le-am discuta fara sa ne atacam. Asa, simplu, sa ne putem spune orice cu siguranța ca cel de langa noi va înțelege. 

Familia întotdeauna sa fie pe primul loc. Indiferent de ce se petrece in interiorul ei trebuie sa avem puterea sa ne apăram cu certidininea ca orice s-ar întâmpla înăuntrul ei vom găsi puterea sa mergem mai departe. Certurile in cuplu sunt doar episoade care zdruncina si pun la încercare legătura dintre cei doi. Cei care se iubesc cu adevarat vor avea putere si înțelepciune si vor contribui impreuna la cel mai frumos va urma. Aceia care stiu cu adevarat unde le e locul vor lupta impreuna de fiecare data. Impreuna! Altfel e de prisos.

Ce trebuie facut in caz de cutremur 

Pentru ca ultimul cutremur m-a speriat foarte tare, cred ca ar trebui sa-mi pregătesc un plan bine pus la punct in cazul altuia. Doamne ferește de mai rau, dar paza buna întotdeauna trece primejdia rea. Ma tem pentru copiii mei, ma simt in pericol, mai ales ca locuim la un etaj superior. 

Asa ca m-am documentat. Pericolul e mare atat in timpul cutremurului cat si dupa aceea. Putem fi răniți de sticla sparta sau de obiecte care nefiind prinse bine in perete s-ar putea rostogoli. Țevile de apa sau de gaze se pot fisura, provocând incendii. Cablurile de electricitate de pe stâlpi se pot rupe, iar impactul ar putea fi devastator. Efectele secundare ale producerii unui cutremur, cum ar fi alunecările de teren sau inundațiile pot de asemenea produce pierderi de vieți omenești. 

In timpul producerii unui incendiu este vital sa-ti păstrezi calmul si daca poti sa-i ajungi si pe ceilalți sa faca la fel. Apoi cauta un loc sub care sa va puteți adăposti, cu ar fi: sub mase sau birouri grele, in colțurile camerelor, sub stâlpii de rezistența sau pe holuri. In nici un caz nu ieșiți afara, deși instinctual asta ne dorim, păstrați distanța de ferestre sau oglinzi, corpuri de mobila suspendate.

Șansele de a trece cu bine peste un astfel de moment sunt posibile si daca ne stabilim din timp un plan bine pus la punct: 

– sa învățam toti membri familiei sa închidă conductele de gaze si apa si de unde oprească electricitatea; 

– piesele de mobilier sa fie prinse bine in perete, precum si boilerele sau alte aparate suspendate;

– nu agățam oglinzi sau tablouri deasupra patului;

– pregătiți un kit de urgentă cu trusa medicală de urgentă, medicamente, haine si încălțăminte rezistenta la apa, cioburi, șervețele, produse de ingiena;

– provizii cu mâncare,  conserve, si apa îmbuteliată ( aproximativ 4 l de persoana/zi) adăpostite in debara sau sub scara.

– învătați metode de acordarea primului ajutor;

– procurați-va din timp lanterne, baterii, radio f/m, pix, hartie, actele importante ale familiei, bani;

– evitați ușile deoarece trântirea acestora va pot răni; 

 Daca va aflați in mașina, încercați sa opriți pe marginea drumului, departe de poduri, tunele si clădiri, nu încurcați traficul si ramaneti in vehicul.

La școala: stați departe de geam, sub o banca.

In autobuz: stați pe scaun pana la oprirea acestuia.

Dupa cutremur, de cele mai multe ori, ne putem astepta si la replici. Acestea sunt tot cutremure, mai mici in intensitate decat cel inițial care au loc in momentul in care plăcile tectonice se aseaza intr-o noua poziție. Au loc din cand in cand, din ce in ce mai slabe.

Din seara asta ma gândesc tot mai serios sa ne mutam la casa, pentru singuranta noastra, in special a copiilor. Nu vreau sa-mi imaginez lucruri rele, imi doresc numai sa fim toti acasa. 

 Doamne ajuta!

De unde atâta răutate?

Daca cineva ne-a greșit e taxat imediat. Parca abia așteptam sa faca un pas greșit ca sa ne putem supăra. Sau poate chiar răzbuna. Ne simțim atat de drepți si atat de îndreptățiti incat avem un plan de răzbunare pentru fiecare greșeala a celui de langa noi. Nu mai contează sentimentele sau regretul sau, nu vrem decat sa i-o plătim.

Rezervele de iertare s-au terminat, iar la unii nici nu au existat. Pare ca iadul a ramas gol, iar toti diavolii sunt pe pământ. Grija aproapelui ne interesează mai mult decat situația in care ne aflam noi. Nu e important sufletul nostru cat sunt importante greselile altora. Sa razi de necazul altuia mi se pare josnic, murdar, total necivilizat. Sa te bucuri de neștiința altuia te face la fel de neștiutor ca si acela. Peste tot in jurul nostru nimeni nu mai oferă toleranta. Cazi in strada, oamenii rad ca te-ai împiedicat, nimeni nu te întreaba daca te-ai rănit.

De ce nu recunoaștem ca toti suntem pe Pământ cu aceeași menire. Ca toti suntem călătorii aceluiași tren? Ca s-ar putea sa coboram din el cand nici nu ne așteptam? Călătoria ar fi mult mai plăcuta daca am alege sa ne ajutam reciproc. In schimb alegem sa ne uram, sa ne invidiem si sa ne bârfim.

Nu ne mai sperie nici legea lui Dumnezeu, care aduce pe capul tău ce ai adus tu pe capul aproapelui tău; ce ai facut ti se va face, ce ai zis, ti se va zice, nimic nu rămâne neplătit. Daca am fi conștienți de lucrul acesta poate n-am mai împărți atatea cuvinte urate. E atat de multa energie irosita fara nici un folos, pe care am putea sa o transformam in hrana pentru suflet. 

Iartă ca sa fi iertat si tu. Zâmbește ca sa aduci lumina in ochii cuiva. Uita ca sa poti merge mai departe usor. Trage aer in piept cand simti ca nu mai rezisti, spune ceva frumos in gândul tău si nu lasa nimicurile sa-ti dicteze dispoziția. 

Bucuria de a fi viu trebuie sa acopere sentimentele grele care ne apasă sufletul. Conștiința faptului ca nu suntem singuri pe acest drum sa ne dea curaj sa înfruntăm inevitabilul astfel incat la sfârșit sa plecam râzând ca s-a terminat ceva frumos care chiar ti-a plăcut. Cam asa cand te dai jos dintr un tobogan pe care te-ai dat tare dar in care te-ai distrat maxim.

Asa ca, intr-o lume in care toti vor bani, fii tu cel care vrea doar fericire, ca poate cine stie? Pentru ca sa fim fericiti nu avem voie de bani, ci doar asa cum se spune, be trebuie un simt al umorului bun si o memorie proasta. 

Idei de mic dejun perfect pentru cei mici 

Pentru dimineți perfecte pentru noi si ai nostri avem nevoie de un mic dejun bun si arătos. Mai avem nevoie de o clipa de relaxare, ca de graba suntem sătui. Copiii nu cunosc noțiunea timpului, au nevoie de îmbrățișări, de săruturi, de drăgălășenie chiar si dimineața. Daca nu reușim in timpul săptămânii, măcar in Weekend sa petrecem timp de calitate. Pentru asta s-a lansat campania ” mâncam micul dejun si ne distram ” inițiata de Bonne Maman cu scopul de a face diminețile mămicilor mai ușoare si de a aduce zâmbete pe fetele copiilor. Se face îndemn la prepararea micului dejun impreuna ca într-un joc plin de creativitate. Haideți sa nu ne plângem de neastâmpărul lor si mai bine sa-i implicam si pe ei in prepararea micului dejun. Ca ne ajuta la gătit, ori ca sunt alaturi de noi, pictând, desenând, sau poate doar vorbind cu noi, reușim sa-i apropiem dar si sa ne reconectam.

Am primit borcane cu cele mai fine dulcețuri, șevalet pentru pictura, pensule si multe bunătăți. Cu toate am de gând sa-i fericesc si sa le fac un colțisor in bucătăria noastra mică de unde sa-mi arate creațiile lor frumoase in timp mami pregătește cu drag cele mai bune bucate pentru ei. Conținutul borcanelor ne-a facut sa ne lingem pe degete de plăcere, in special pe cei mici, iubitori de zmeura din grădina bunicii. Am regăsit din plin acest fruct in dulceața buna, buna. O idee inedită e pastrarea borcanelor dupa consumare pentru a le transforma si a le utiliza in diferite moduri. Il putem transforma intr-un obiect de decor, un recipient pentru depozitare condimente, pensule sau un instrument folositor la treburile casnice. Altceva ce mi-a plăcut in mod deosebit a fost Cartea cu Rețete primită in dar care ne-a asigurat de idei excelente pentru multe dimineți de acum inainte. Așadar, am primit cu drag aceste cadouri care ii vor tine nu numai pe ei dar si pe mami.

Mulțumim din suflet! Fara voi n-am fi descoperit plăcerea gătitului impreuna si nici gustul minunat al bunătăților Bonne Maman.

Cineva m-a provocat sa-mi dezvălui inspirația 

Probabil v-ati întrebat vreodată cum reușesc sa administrez un site, sa fac mâncare, sa îngrijesc copiii si sa merg si la serviciu? Va spun eu. Cu greu, cu mult efort dar cu si mai multe satisfacții atunci cand trag linie.

Articolele pornesc întotdeauna din inspirație, care poate fi o fraza, un gând, o amintire sau pur si simplu ceva ce am simțit profund si care nu mi-a ieșit din minte pana nu am scris despre el. Dar mai presus de toate cele enumerate sunt copiii mei. Ei sunt sursa mea permanenta, inepuizabila, imensa de inspirație. Ei ma susțin cu zâmbete, ma iubesc cu îmbrățișări puternice si ma motivează in fiecare zi.

De 60 de ani, Nuk este alaturi de parinti si copii cu o intreaga gama de produse dezvoltată sub atenta observare a Mamei Natura si optim adaptata la diferitele etape de edezvoltare ale copilului – de la naștere pana la grădinița. Aceasta companie atat de cunoscuta, m-a provocat sa dezvălui sursa mea de inspirație si am intrat putin in panica. Nu reușeam sa-mi dau seama ca ma provoacă sa scriu? M-am gândit la mama. Ea chiar a fost la baza formari mele ca adult, contribuind din plin la educația si nevoile mele. M-a susținut si mi-a influențat cursul vieții cu adevarat si sunt sigura nici un mesaj n-ar putea aduce destula apreciere si mulțumire pentru tot ce a facut pentru mine. Apoi m-am gândit la familie, apoi la întâmplări, ca pe final sa ajung sa realizez ca fara mogăldetele mele blonde nu as fi avut niciodata puterea sa ajung aici. Fara pupicii lor de noapte buna, fara energia luată de la ei, fara sa fiu martora la drumul parcurs de ei mâna in mâna, n-as fi avut curajul sa îndrăznesc atat. Asa ca mulțumesc inca o data Nuk pentru cadouri. Ne-am bucurat impreuna de ele, desfacandu-le si mai ales folosindu-le. Cănița de 36 de luni+ e perfecta pentru gradi si de nedespărțit acasa, însă oglinda cu design-ul vintage m-a facut sa ma simt ca intr-un basm cu prințese.

Da, chiar sunt o prințesa care-si trăiește propria poveste, in care binele învinge întotdeauna răul, iar dorințele devin realitate.

Previous Older Entries