Ziua familiei. Ați sărbătorit azi? Nici noi.🤭

Vreau să revin ușor, ușor la blog. Da poate e învechit să scrii pe blog. Mai ales acum când toată lumea e pe vizual. Video e la mare căutare. Platforma TikTok a înflorit, de fapt, ce spun eu? E în trendul trendurilor. ✌️

Din familie face parte și blogul. Așa simt. Și familia mea e mare dacă stau să mă gândesc la modul extins. Dacă reduc proporțiile, rămân eu cu soțul, copiii, un hamster, câțiva pești și tot ce ne unește pe toți.

În trecut familia mea era cu tata și cu mama. Tata nu mai e, mama a rămas stâlpul nostru către care tindem. Și e bine. Nu m-am depărtat prea tare de ai mei.

La fel ca intr-o oricare altă familie există bune și rele. Relele sunt mereu, dacă ne concentrăm pe ele. Îți vin în cap, nu poți să scapi. Dar când există iertare, poate și compromisuri uneori, când există energie și nu rămâi în rutină, sunt mari șanse ca familia să rămână unită. Și chiar să ne iubim intre noi într-un mod extrem de plăcut. Cam așa când vii acasă de drag.

Am acceptat de mult că oamenii se schimbă. Ce ești azi, nu ai fost anul trecut și tot așa. Greșit e să speri că viitorul o să fie ca prezentul. Nu are cum. Depinde de tine cum te adaptezi. Nici tu, nici el, nici copiii, nimeni nu rămâne la fel.

Greșit e și să crezi că fiica/fiul tău va avea nevoie de tine mereu. O să vină o vreme când nu va mai avea. De aia trebuie să rămânem întregi la cap. Să nu-i copleșim, să ne păstrăm pasiunile, să nu devenim părinți și atât. Cine ești? Ce vrei? Ce faci ca să obții ce vrei? Ai încercat? De ce te temi? Întrebări pe care mi le pun mereu.

Mama spunea mereu: “Ce tragi, aia ajungi.” Cam așa e. Vrei ceva, întinde-te și ia. Vrei ajutor? Cere. Nu o să te roage nimeni cu binele, cu bani, cu ajutor. Mila e patetică. Și o văd mereu peste tot. Fie în încercări de a face ce face celălalt, fie în a încerca să creezi o imagine falsă, dar fără niciun efort individualist.

În fine. Familia mea e perfectă în imperfecțiunea ei. Am trecut prin multe. Încercăm să fim mai buni în fiecare zi. Ne distrăm și nu uităm să râdem și să facem haz din probleme.

Ca intr-o seară, când eram la masă cu băieții. Zic să dăm și noi la știri să vedem ce mai e cu războiul. Și se vorbea de Moscova. Eu ca să și învățăm câte ceva îl întreb pe cel mare ce oraș important e Moscova asta? Zice corect copilu’: “Capitala Rusiei”. Bravo, mă mami! 👏🏼

Și apoi zic să-l bag în seamă și pe mezin. Îl întreb de capitala Franței. La care dânsul:

“- A, eu nu știu, mami! Eu încă n-am învățat despre planete.” 😂

Cam așa e familia. Să vorbiți într-una. Chiar și dacă spuneți prostii. ❤️