Israel cu bani puțini? Se poate

Ne-am gândit mult ce destinație sa alegem anul acesta pentru un city break prelungit in doi. Am luat iar pauza de la părinteala, serviciu și rutina și ne-am luat lumea-n cap pentru câteva zile binemeritate. Destul cât sa ne regăsim, sa lăsam certurile pentru mâncare, copii și casa și sa ne ținem de mâna cât dorim.

Am vrut inițial sa alegem Amsterdam, încurajată de prețurile mici, dar perechea mea nu se împăca prea bine cu frigul și a vrut undeva la soare.

Am ales Israel, chiar dacă nu e o destinație ieftină. La Israel se merge și cu bani putini. Cam greu dar, da, se poate.

Israel e cunoscută ca fiind o țara scumpa in comparație cu alte tari din Orientul Mijlociu, cum ar fi Iordania sau Egipt. Se ridica deasupra lor însă la servicii. Au hoteluri cu stele echivalente cu cele europene, iar gazdele intotdeuna te vor primi așa cum se cuvine.

Mi-am dorit mereu sa ajung aici. Ma dădeau înapoi prețurile la circuite. Eu caut oferte in general toamna și iarna de pana in 200€ de persoana pentru câteva zile. Am avut noroc anul acesta cu noua ruta București-Eilat inaugurată de wizz air.

Zborurile vor fi limitate. Probabil din Martie nu vor mai opera pe acest aeroport. Se vor relua, însă din toamna din nou. Eilat este o destinație sezoniera, de iarna, vara temperaturile ridicându-se mult prea mult ca sa poata fi suportate de turiști. In plus, cursa e subvenționată de autoritățile locale, depinde de înțelegerea dintre wizz și Eilat.

In afara de transport, nimic nu mai e ieftin in Israel.

Cazarea și mâncarea e destul de piperată la preț. Am ales unul dintre cele mai ieftine hoteluri din Israel cu recenzii bune pe Booking.

Am luat din timp biletele de avion și cazarea și la plecare nu ne-a mai rămas decât sa avem bani de cheltuiala. Nu suficienți dacă ma întrebați pe mine, dar sa speram ca o sa ne descurcăm.

In total am plătit puțin peste 1000 lei pentru amândoi pentru cazare și transport . Nu e mult pentru câte am in gând sa petrecem pe aici. O sa vedeți si voi pentru ca o sa va țin la curent cu unde mergem și cât costa, sa va faceți idee dacă merita sa mergi aici sau nu.

Zbor lin sa avem. ❤️

Anunțuri

Imagine

Eu chiar am avut noroc

Mi-a spus o prietena de curând, poate fără sa vrea sau poate doar eu sunt prietena cu ea, nu și ea cu mine, ca serviciul meu e neimportant. M-am supărat puțin la început, pentru ca pentru mine e ce am nevoie acum. Nu înțelegeam de ce a spus asta. Știu ca pot mai mult, dar nu vreau. Nu am stat sa-i explic și nu am dezvoltat ideea. Am lăsat-o sa creadă asta, dacă asta o făcea sa se simtă mai bine.

Bineînțeles ca nu ma văd făcând asta toată viața, dar pentru moment mi-e bine, iar planurile nu e bine sa le spui tuturor dacă vrei sa se îndeplinească.

Eu chiar am avut noroc dacă stau și ma gândesc bine. Am găsit un om bun care îmi sta aproape de aproape 20 de ani. Am o casa a mea, am copii sănătoși și frumosi și mai ales am libertatea de a alege conștient.

As fi putut urma alt drum in viața. As fi putut fi o femeie de cariera. As fi putut ajunge o workaholica. Care sa muncească la nesfârșit și care sa se mulțumească cu o vacanța o data pe an. Care sa urmărească realizarea in cariera și mai apoi familia. Care sa vâneze un job bun și sa avanseze rapid.

Eu n-am urmat nici un plan. Pe de o parte a fost rău dar pe de alta bine. N-am un job de milioane dar destul cât sa trăiesc bine. Poate nu e ce-mi doresc dar pot oricând sa merg mai departe. Deocamdată e tot ce am nevoie. Câștig atât cât sa-mi permit și vacante și petreceri și haine pentru mine și ai mei. Am destul și pentru a călători chiar dacă facem eforturi uneori și ajung și pentru traiul zilnic.

Doi copii înseamnă mult. Pentru doi simpli salariați și cerințe din ce in ce mai multe, îmi dau seama ca ne descurcam. Am fi vrut mai mulți copii. Dar de frica sa le refuzam și celorlalți lucruri de care ar avea nevoie, ne oprim aici.

Așadar ce alegem? Cariera sau familie?

Cu ce sa începi cu familia sau cu ascensiunea in cariera? Faci bani și apoi faci copii sau invers?

Eu am început cu iubi. Apoi am “înființat” o familie și apoi au urmat copiii. Nu m-am mai gândit la mine.Încerc acum sa recuperez. Nu prea tare pentru ca ei sunt cei mai importanți. E important sa-i păstrez sănătoși, pana o sa mai prindă și ei putere. Vreau sa le fiu aproape ca mai târziu sa avem o relație frumoasa.

Ma concentrez pe descoperirea de ei înșiși a lor. Cum sa ii ghidez sa învețe cât mai multe singuri. Sa fie stabili emoțional, sa fie puternici ca niște bărbați, fragili ca niște ființe umane.

Pentru mine ei sunt cel mai important obiectiv in viața. Mai mult decât toate bogățiile din lume și mai mult decât orice avuție e împlinirea de a fi mama. Treptat am început sa am și satisfacții profesionale, însă nimic nu a mai adus așa bucurie in sufletul meu. As putea lucra oriunde, m-as putea muta undeva unde câștigurile sa fie mai mari. Dar la ce bun? Dacă voi lipsi din viața lor și mai mult? Aleg sa rămân lângă ei cu tot sufletul și fără nici un regret.

Nimic nu poate înlocui caldura mânuțelor lor mici atunci când ma imbratiseaza seara. N-as da asta pentru nici o împlinire profesională. As fi putut fi departe dar eu ii vreau pe ei aproape. Nu pot sa lipsesc acum de lângă ei. Sunt prea drăgălași și prea iubitori.

Copiii mei dragi. ❤️

Oi fi eu o familistă convinsă, oi fi prea prinsă in treaba asta, dar cred ca orice părinte la un moment dat ajunge sa facă sacrificii pentru copil. Și eu am făcut la rândul meu și sunt mândra de ei și de drumul ales.

Imagine

Faceți copii cât sunteți tineri

Am văzut in ultima vreme o mulțime de oameni cărora li s-a schimbat viața. In bine, fără sa-și dea seama. Recunosc chiar ei și văd și eu cu ochiul liber. Apariția unui copil i-a facut sa ajungă in punctul in care s-au transformat in alți oameni.

In momentul in care zâmbetul puiului de om a depins de ei, niciodată nu le-a mai fost la fel viața. Oamenii devin mai răbdători, mai blânzi, mai buni, mai înțelegători și mai înțelepți.

Maturizarea mea ca femeie a venit odată cu apariția primului născut. Nimic nu m-a zdruncinat mai tare in toată viața mea. Purtam pe umeri o responsabilitate care nu se compara cu nimic. Era greu, era ușor, era frumos, obositor… Un amalgam de sentimente care avea sa ma unească pentru totdeuna de copil, de soț, de familie.

Vreau ca toți oamenii sa trăiască acest sentiment cel puțin o data in viața. Ca sunteți femei, ca sunteti bărbați, va spun, faceți copii cât sunteți tineri. Cât sunteți in putere. E ceva ce nu se poate explica, ci se simte.

Dacă ai o relație și cel de lângă tine își dorește poți încerca. Acum e timpul. Cât ai chef de joaca și timp de hârjoneală.

Ceasul bilologic ticăie. Timpul nu sta in loc cu siguranța. Mâine poate fi târziu. Mai ales pentru femei. Nu amâna pentru o casa mai mare, nu amâna pentru un salariu mai mare. Sa se nască in zodia berbec sau fecioara.

Copilul merita energie și forta și chef de viața. Trebuie purtat in brațe și iubit. Vrea sa alergi cu el prin parc și sa te joci de-a va-ți ascunselea. Câta energie mai ai sa faci asta dacă ai trecut de prima tinerețe? Îl mai poți urca scările in brațe? Cât mai poți alerga cu el? Câta libertate ii mai poți acorda când puterile te lasa? Câți ani o sa ai când el o sa fie la gradi. Sau la scoala? Sau la liceu?

Te-ai gândit la toate astea?

Te-ai gândit ca timpul trece și nu îți acorda nimeni a doua șansa?

Familia se întemeiază din iubire și din încredere. Nu cu planuri insirate pe ani și ani de zile. Un copil vine atunci când vrea Dumnezeu, nu când plănuiești tu. Poate te decizi ca vrei anul viitor, iar Dumnezeu decide ca peste 2 ani, 3 ani, sau poate cu mare greutate.

Uneori chiar niciodată.

Din păcate in România studiile arata ca una din patru familii n-are urmasi naturali din cauza infertilității. S-a ajuns la un nivel alarmant. Nu poți sa nu te înfricoșezi când auzi așa statistici. Cauzele pot fi diverse: vârsta, alimentatia, stresul, calității vieții îndoielnice.

Sunt persoane care amâna momentul potrivit atât de mult, încât la un moment dat devine imposibil.

Totuși, o viața fără copii nu are așa multă culoare. Cine are, știe de ce fel de bucurie vorbesc.

In toată treaba asta nu e vorba despre tine. E despre cum poți deveni mai bun dăruind o parte din tine altcuiva. Momentul decisiv e acela in care încetezi sa mai existi doar pentru tine. E despre sacrificiu, putere, redescoperire și maturitate. Poate te neglijezi, poate îl neglijezi. Dar totul merită orice abandon și orice efort dacă asta înseamnă sa fii un părinte bun.

Despre asta e vorba. Despre a-ți dori un copil și a vrea sa-i fi un părinte bun. Părinți pot fi mulți dar un tata bun sau o mama buna e ceva pentru care te lupți. Lupți cu nopțile nedormite, cu impulsul de a-l supraproteja, cu părerile venite din partea tuturor.

Pregătește-te sa renunți la tine pentru câțiva ani. Ani care sunt esențiali lui. Depinde de tine dacă vei îngroșa statisticile sau dacă vei decide ca e timpul sa dăruiești viața unei părticele din sufletul tău.

Imagine

Iubirea noastră e d-aia de pus in rama (P)

Sau poate nu. Poate doar mi se pare mie. Viitorul niciodată nu l-am prezis. Mi-e frica sa mai fac estimări. Și totuși trăiesc iubirea vieții mele. In fiecare zi in brațele lungi și ocrotitoare ale lui, ma simt cel mai bine.

Aud tot mai des la cunoscuți sintagma: „Eu nu am nevoie de o zi in care sa arat ca iubesc. O fac in fiecare zi.”

Oare?

Sau ne ascundem ca de obicei, ca sa nu depunem nici un minim de efort? Spune sincer. Chiar iubesti și arați tu in fiecare zi asta? De câte ori pe luna vii cu flori acasă? De câte ori pe zi spui te iubesc și mi-a fost dor de tine? Vii de la serviciu vreoadata acasă cu o sticla de vin pentru un moment tandru mai târziu?

Mi-e teama ca in vârtejul vieții am uitat cum trebuie sa iubim. E lângă noi in casa, in viața și fără dovezi de dragoste. Ce rost are? De ce sa faci chestii siropoase? E aiurea. Suntem in 2018, ce naiba. Cine mai face d-astea? E demodat.

Poate pentru ca n-ai simțit niciodată ca îți pierzi unica iubire mare. Pentru ca ești sigur pe ea și pe ce simti tu. Și sper sa nu simti niciodată slăbiciunea in fata pierderii.

Pentru iubire și pentru chestii siropoase mie mi-ar plăcea sa fie de 10 ori pe an zile ale îndrăgostiților. Nu contează cum se numesc și cine le-a inventat. Sunt de acord cu ele. Dacă asta inseamna sa ne spunem te iubesc si sa ne ținem de mâna, sunt pentru.

E important sa primim și sa dăruim. Sa fim mai generoși cu cel lângă care am trăit momente fantastice.

Eu sunt o demodata. Și bărbatul meu la fel. E un demodat care face surprize fix când te aștepți mai puțin. Care încă aduce flori și încă spune te iubesc și ai grija de tine și ai grija cum conduci. Care a sărbătorit V-day și Dragobetele și toate sărbătorile iubirii posibile, încă din primul an in care ne-am cunoscut.

Nu cred ca sunt femei cărora sa nu le placa sa primească flori. Un buchet de flori, un ghiveci, un ghiocel, un simbol al uniunii. O rama cu o poza, o cina sau poate un șal care sa-i mângâie pielea atunci când ești plecat, va merge direct la ținta.

Eu nu sunt împotriva iubirii. Nu mai cântati in struna celor care spun ca ei nu au nevoie de așa ceva. Tocmai ei sunt cei carora le trebuie mai mult. Cei care neaga existența iubirii sunt cei care au cel mai mult nevoie sa o simtă.

Eu am primit o provocare de la Centrul Comercial Auchan Pitesti Bradu și vreau sa știți și voi de ea. Sa nu ziceți ca nu v-am spus.

Mecanismul e foarte simplu și are multe surprize. Vii la Auchan cu cei dragi le povestești celor de la Happy Team povestea voastră de dragoste. Ei ii invita pe toți cei aflați in Centru sa participe la un joc interactiv pe tableta. Toți participanții vor primi câte un premiu instant și vor fi incluși automat intr-o tombola cu premii săptămânale, și anume vouchere la SPA și o ședința foto. Vestea grozava e ca ei intra automat in cursa pentru premiul cel mare: o călătorie la Paris.

Apoi veți fi invitați sa faceți o poza la totem pe care o veți primi printată. Pleci acasă cu o poza care îți va aminti întotdeauna de bucuria momentelor împreuna. Și dacă vreti mai multe detalii intrați pe pagina lor de Facebook sa aflați. Cât de tare e asta?

Noi o sa fim acolo. Ne vedem?

Imagine

“Mami, nu ți-am mâncat sufletul”

Fraza care mi-a mâncat sufletul

Vin acasă frânta.

Nu in toate zilele, doar spre sfârșitul săptămânii. Se aduna orele nedormite și cele super solicitante de la birou și de multe ori cedez.

Așa s-a întâmplat și intr-o seara, de curând. Erau bolnavi amândoi. Nimic grav, răceli. Ca sa nu încurcam și mai mult microbii și ca sa se odihneasca mai bine amândoi, am hotărât sa-i separam. A dormit unul cu tati și altul cu mami. Cel mic, bineînțeles cu mămica. Am profitat de momentele in doi ca sa ne drăgalim. I-am cântat, am dansat, am citit, am ascultat muzica.

Eram praf la sfârșit.

Am zis ca e timpul pentru nani. Spălat, pipi, apă, și somn. In pat a avut chef de vorbă. M-a căpiat de cap cât a putut sa povestească. N-am dat nici un semn de obosela, jur. Mi-am propus sa rămân calma și sa ma controlez in orice situație.

Când aproape a încetat, l-am luat in brațe și am zis sa adormim îmbrățișat așa cum ii place lui. Mi-a pârâit spinarea in doua când m-am culcat pe spate. Aproape adormisem când îmi spune vorbărețul ca el face pipi iar. Hai ma! Serios? Mirosea a minciuna. Abia făcuse înainte sa se urce un pat. Când ii veni așa repede iar, frate?

-Mama, ma păcălești, zic.

– Fac rău mami.

– Da-te jos și fa singur. Lăsasem olița pentru urgente pentru mai târziu lângă pat. A făcut câteva picături, de unde un pipi normal? S-a chinuit sa scoată ceva doar ca sa nu-i zic eu ceva.

Și ce crezi? Când s-a ridicat, s-a rodicat cu olița cu tot și a vărsat bruma de pipi ce făcuse pe mocheta. Ai, doamne și cât ma abținusem. Am izbucnit de nervi. Ma gândeam numai ce mireasma o sa fie mai târziu in camera.

Și m-am apucat sa spal, sa șterg bombănind. „De ce te-ai mai ridicat?” „Abia făcusei.”; „Mi-ai mâncat sufletul tu mie.”

El, din pat, vizibil rușinat și supărat, a început sa plângă tare, tare. Și am plâns și eu cu el. Ca el spunea din inima aia mica și buna a lui: “Mami, îmi pare rău! Mami, nu ți-am mâncat sufletul, nu ți l-am mâncat.”

Și am lăsat tot balta așa cum era. L-am ținut in brațe si i-am șters lacramioarele. Și l-am iubit și mai mult. Și i-am cerut eu lui iertare. Ca el a vrut doar mai mult timp cu mine. A amânat sa adoarmă ca sa fie cu mine mai mult, dar eu n-am știut asta. Am fost slaba și am cedat.

Am plâns de neputința. Ca nu pot sa fac mai mult pentru el. Ca el chiar nu merita o mama stresată așa ca mine. Nimeni nu merita asta, mai ales copiii.

Și iar m-am gândit. Unde sa ma duc? Ce sa fac? Cum sa câștig bani pentru ei și pentru noi și sa fiu mai mult lângă ei?

De ce nu se încetează un job pentru mame. Nu de reprezentați la Avon și Oriflame. D-ăla pe bune. Unde sa fie ajutate mamele care vor sa fie lângă copii. De ce nu ma pricep și eu la ceva. La un meșteșug, la o chestie. Poate puteam lucra de acasă.

Câți ani o sa mai tânjească după mine? Câțiva. Ce pot eu sa mai fac? Ăștia sunt esențiali. Ăștia in care eu sunt plecată in fiecare zi de dimineața pana seara, cinci zile din șapte. Mult de tot pentru un copil de aproape 4 ani care își sacrifica nopțile ca sa fie mai mult cu mama.

Imagine

Încercați la munte la țara. E diferit

Am fost la munte numai in stațiuni: Busteni , Sinaia, Brașov, Predeal etc. Mergeam de obicei pe pârtii și prin centrul stațiunii la cumpărături. Erau locuri populate și suprasaturate de comercianți.

Liniște nu găseai decât in vârful pârtiei și poate nici acolo.

Ei bine, weekendul acesta am încercat altceva. Ceva de care mi-era dor. Au trecut mulți ani de când n-am mai făcut asta. Nu am organizat eu, ca de obicei, ci am fost invitata.

Mai exact, s-a organizat o excursie la munte cu toți colegii soțului de serviciu, cu nevestele și cu odraslele. O gasca de aproape 40 de oameni.

Noi am mers fără copii pentru ca încă sunt bolnăviori și pentru ca aveam emoții de cum s-ar fi descurcat cel mic in autocar. Oricum tati s-a bucurat maxim pentru ca el tânjește de escapade in doi mai mult decât mine.

Ce mi s-a părut extraodinar a fost faptul ca toată tărășenia a fost organizata de un singur om. Adică un coleg a avut grija și de cazare și de transport și chiar și de mâncare. Felicitările mele! Eu pentru o excursie de doua persoane ma pregătesc doua luni înainte.

Transportul a fost asigurat de un autocar spațios care mi-a cam dat bătăi de cap cu răul de mașina. Eu trebuie musai sa văd in fata când merg cu masina, iar locurile din fata erau deja ocupate când am ajuns noi. Am fost într-un soi de excursie cu clasa. Fiind și fără copii ne-am chicotit și ne-am giugiulit tot drumul. Drumul a fost super interesant. Mai puțin ultima parte in care simteam răul cum ma învăluie. 🤦🏼‍♀️

Au ales ca destinație Moeciu de Sus. O zona rurală care la prima vedere nu spune nimic. Am ajuns in jurul prânzului acolo și am fost așteptați cu o masa tradiționala. Simplu și gustos. Ceapa, șunca, 3 feluri de branza și cașcaval, ardei rosu și multe, multe bunătăți. In spatele unității de cazare era un deal abrupt cu o pârtie care a făcut deliciul nu numai al copiilor dar și al părinților. Sanie, folie de plastic sau chiar și fără nimic, toți erau pe pârtie la un moment dat.

Am ieșit la plimbare apoi. Și atunci am realizat ca acolo nu e gălăgie. O mașina din când in când pe drumul care șerpuia printre munți, asta nu e zgomot. Mai multe căruțe ale localnicilor cu băncuțe in care transportau turiștii. La un moment dat era ca la televizor. Era un sunet de apă curgătoare și de câteva păsări care nu s-au lăsat duse de frig care ma făcea sa ma ascund in zăpada de plăcere. Ca sa nu mai spun de zăpada. Care strălucea incredibil in bătaia soarelui. Apărea ca o pătura pufoasa cu mii de pietricele scumpe așezată peste pietrele din rău și peste tot ce ne înconjura. Era moale, iar când călcai in ea te afundați ca intr-o saltea plină cu pene.

Am stat așa cu grija copiilor la început, dar apoi m-am mai relaxat când mi-a spus mama ca răceala e pe ducă.

Am un singur sfat. Încercați din când in când și o ieșire altfel. Moieciu e aproape de București, e la țara și e liniște. Pârtie are, aer curat din plin, oameni primitori și multă căldură in case.

Seara am avut chef de altceva, mai discret și mai cochet și am găsit exact ce ne trebuia. Atmosfera primitoare, muzica bună, preparate culinare deosebite. Toate acestea la Vlahia Inn, o locație superbă chiar aproape de locul in care am fost cazați. Am fost împreuna cu un cuplu de prieteni și chiar ne-am simțit bine. Ananasul cu înghețată in crusta de aluat a fost perfect. Muzica era asigurata de un grup de tineri participanți la un concurs național televizat și chiar se pricepeau. Au cântat perfect. Pentru mine au fost câștigători. ❤️

A fost tot ce aveam nevoie la sfârșitul unei săptămâni solicitante. Plimbări lungi, căldură in case și in suflete și multă socializare.

Va las câteva poze sa vedeți și voi cât de frumoase sunt locurile astea la țara la munte.

Imagine

Muzeul Grigore Antipa e de neratat pentru distracția copiilor

Muzeul Grigore Antipa inseamna distracție garantata pentru copii.

Weekendul ma aduce in capitala inevitabil de câteva luni bune. Știut deja e faptul ca nu pot pleca niciunde fără copii. Ei merg cu mine, fie ca merg la cursuri, la conferinta sau la distracție.

Sâmbăta trecută in a doua parte a zilei am avut la dispoziție câteva ore bune. De mall și de locuri de joaca suntem sătui, așa ca am încercat și altceva.

Am vizitat Muzeul De istorie naturală Grigore Antipa. Cu băieții. Și le-a plăcut mult, chiar nu ma așteptam.

De la intrare au început cu “uau” când au văzut scheletul fosil de Dinoteriu și au ținut-o tot așa pana la plecare. Muzeul e împărțit in mai multe categorii cu fauna, flora, animale și cultura și civilizatie.

Copiii au descoperit curioși animale din carti și din desene animate. Au chiuit de bucurie pe scările muzeului de ne-au știut toți vizitatorii.

Le-a plăcut la Polul nord. Au rămas masca in peștera și am fost nevoiți sa trecem prin ea de mai multe ori ca sa se sature de întuneric și de sunetele care se auzeau.

Ali chiar a zis ca vrea la san când a văzut cum sunt așezati la supt câțiva puișori ai unui animal sălbatic.

Eu am rămas puțin mai mult la pietre prețioase și la fluturi. M-au cucerit culorile și strălucirea lor. Tati in schimb, nu se mai satura de spațiu și planete.

Ne-am adăpostit de frig in muzeu fără da stim ce frumuseți putem descoperi acolo.

A rămas sa mergem neaparat intr-o peștera adevarata cu băieții. Au vorbit despre asta pana acasa și le-am promis, nu mai pot da înapoi. Așteptam caldura sa le facem hatârul.

Eu am plecat cu un sentiment plăcut de acolo. Am semnat in cartea de oaspeți și am plecat bucuroasa ca băieții chiar s-au distrat.

Așadar, dacă vreti o după-amiaza plăcută într-un loc cald încărcat cu istorie și natura recomand cu drag Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa. Intrarea pentru adulti e 20 de lei, iar pentru copii am plătit câte 5 lei de fiecare. Nu e mult deloc pentru câta distracție a fost mai ales ca e instituția perfecta pentru educarea celor mici.

Imagine

Previous Older Entries