Bucuria bradului de Crăciun e și bucuria noastră

Ei, și a venit și ziua aia pe care o aștept cam 25 de zile pe luna, in fiecare luna. Salariu Day, căci despre ea e vorba, a fost azi. Bineînțeles, ca fata abia aștepta sa se facă aglomerație in portofel ca sa aibă ce aerisi in câteva ore.

După serviciu, mi-am luat nebunii și ne-am oprit la brazi. Am ales unul măricel și natural, in ghiveci. Știți deja, după sărbători va merge in grădina, sa-l plantam cu mânuțele noastre. Copiii trebuie învățați de mici sa respecte natura dacă vrem sa trăim sănătos.

Apoi am pornit goana după accesorii. Aveam nevoie de unele noi, frumoase, neaparat albe, visul meu dintotdeauna. N-am mai adăugat beteala, nici lanțuri de bile, nici accesorii in alte culori altfel decât alb. Visez la un brad plin cu chestii albe care sa dea impresia de zăpada.

Am ales mai cu cap de data aceasta și tot cu capul era sa o iau când am văzut cât costa toată tărășenia.

Va spun eu. Lucrurile mici care costa puțin te fac sa cumperi mai mult și deci, sa te crucești când te uiți pe bonul de la casa de marcat.

Haine nu mi-as fi cumpărat de banii ăștia, ca tot urmează cam 100 de petreceri. 😜 Nuuu, mi-am făcut brăduț frumos după cum mi-am imaginat eu ca e moda la brazi pe 2017. 🤦🏼‍♀️

Ma rog, ce e cumpărat, e bun luat.

Ne-am trambalat prin toate centrele comerciale cu bieții copii după noi. Doar eu zic asta, ei au chiuit de bucurie tot drumul. Cu amândouă mașinile, și cu una dintre surorile mele, care a avut și ea nevoie de ceva cumpărături, a fost o nebunie. Cred ca ne auzeam de la mile depărtare. Zarva, gălăgie, întrebări, țipete de bucurie, stres și nervi pe ici pe colo, toate le găseai la noi. Cam ca la circ, așa.

Aaa, era sa uit. In toată nebunia asta, mi-am făcut timp și pentru prietena mea, care abia a venit in țară. Am consiliat-o la niște cumpărături rapide, ca tare mi-a fost dor de ea. ❤️

Am ajuns acasă cam târzior, dar cine sa se culce? Ne-am pus pe împodobit, ca G al meu zicea sa ne jucam un joc. Sa fie ei spiridușii care ajuta la împodobit, tati sa fie moșul, iar mami soția lui care ajuta la împachetarea darurilor pentru copii. Și n-am putut sa rezist la o așa idee buna de joc.

Ei au împodobit scaunele, canapeaua, camera lor si tot ce le-a ieșit in cale, tati s-a ocupat de beculețe și eu am făcut toată treaba. Ca așa-i in tenis.😂

A ieșit frumos. L-am semiascuns intr-un colțișor in care aveam eu o oglinda mare sa admir când plec pe undeva. Am renunțat la ea ca sa feresc bradul fuga copiilor când o sa-i apuce joaca.

Lor chiar le-a plăcut. Nu neaparat rezultatul final ci tot procesul in sine. Si mie mi-a plăcut mai mult, mai putin partea aia cu banii. In rest…a ieșit așa cum mi-am dorit. Vouă va place?

Acum ne bucuram de el și așteptam sa-l plantam peste câteva săptămâni.

Voi l-ați făcut? Sau așteptați Salariu Day? 😂

Anunțuri

Imagine

Rămânem împreuna de dragul copiilor

Ramanem împreuna de dragul copiilor” e de departe cea mai proasta soluție pe care ar putea-o lua un cuplu intre care nu mai exista nimic.

Copiii, ființe fragile și firave sunt mult mai inteligenți decât ii consideram noi. Mai ales cei din zilele noastre, care încep sa aiba acces la informație și la tehnologie de la numai câțiva anișori. Ei nu mai pot fi pacăliți ușor, simt problemele încă din faza de început. In special problemele care apar intr părinții lor.

Divortul părinților pentru copii poate fi traumatizant. Va pierde pentru totdeuna o echipa pe care o știa de când s-a născut. El are nevoie și de mama și de tata. Rare sunt cazurile in care părinții acționează ca o familie și după divorț și care pun interesul copilului in fata orgoliilor.

Nu neg, însă ca exista cazuri in care singura rezolvare e divorțul. Personal, decât certuri, supărări, situații tensionate și lipsa comunicării, aleg mai bine divorțul. Pentru copil, in cazurile astea e cel mai bun lucru. Niciunui copil nu-i va plăcea sa-și vadă părinții triști și nefericiți.

In situațiile in care relația de cuplu s-a încheiat de mult, iar părinții fac eforturi sa păstreze o relație aparenta doar de dragul copiilor, aceștia fac cea mai mare greșeala. De ce spun asta? Pentru ca astfel, copiii vor creste cu ideea ca fericirea personală nu e importantă și nu e necesară. Ca se poate trai și fără, va fi o chestie opțională.

Mai târziu cei mici vor intra și ei in relații in care se vor simti singuri, cu oameni cu care nu vor avea nimic in comun. Cu alte cuvinte vor fi nefericiți și vor alege sa rămână așa pentru ca așa au văzut la mami și la tati.

Veți spune ca sunteți atenți, ca nu o sa va comportați urat un fata copiilor. Nimic mai neadevărat. Atitudinea, gesturile reci, privirile, tonul neplăcut, toate astea nu vor trece neobservate de către copii și le va da o stare neplăcuta de tensiune, vina și chiar furie.

Așadar, sa stai intr-o relație fără armonie și dragoste poate aduce urmări mult mai grave decât separarea propriu zisa. Eu sunt absolut împotriva nefericirii de orice fel, împotriva nefericiri in doi. As alege oricând singuratea daca asta e sa fie.

Nu ai avut tu noroc, sau poate ai ales greșit, dar nu lasa copilul tău sa trăiască aceeași drama ca a ta.

Viața trebuie trăită in tihnă și in pace, indiferent de situație.

Ce o sa te faci când copiii vor pleca de acasă? De dragul cui mai stai cu el/ea? Viața a trecut deja demult de jumătate. Nu trebuie sa se ajungă la asta.

Copiii trebuie crescuți și educați in spiritul dreptății, iubirii și respectului. Merita asta!

Imagine

Părinții nu ar trebui sa le facă temele copiilor niciodată

Curând o sa ma preocupe și pe mine acest aspect. Anul viitor o sa mergem la scoala, așa ca am timp sa ma informez, sa știu cum sa tratez acest aspect.

Și pentru ca v-am spus ca urmez cursuri de psihologie și pedagogie in cadrul Universității din București, am studiat și despre temele pentru acasă.

Considerată in principiu o activitate neutra, se poate transforma foarte ușor in una negativă pentru copii.

Cum se poate întâmpla asta?

• prin volumul mare de teme și timpul mare de rezolvare a acestora poate aduce frustrare copiilor;

• temele neatractive și greoaie pot induce ideea de nesiguranța in rezolvarea acestora;

• faptul ca nu sunt învățați cum sa procedeze in rezolvarea lor, ce metode sa aplice ca sa le poata rezolva mai ușor. Nu sunt învățați cum sa învețe.

Sunt foarte multe păreri avizate care susțin inutilitatea temelor pentru acasă. Rapesc timpul liber al copiilor și le fura Copilăria.

Totuși acestea continua sa existe și sa fie susținute de foarte mulți profesori. Ele sunt date in completarea informațiilor primite in clasa. Trebuie sa susțină materia predata și sa fixeze oarecum, tot ce au primit la predare.

Implicarea părinților in realizarea lor e complet interzisă. Cunosc parinti care le faca temele copiilor lor. Fiecare tema. In fiecare zi. O corvoada inutila care poate tensiona atmosfera din casa. Copilul ajunge sa nu se mai poata descurca singur sa aibă nevoie de părinți exclusiv. Responsabilitatea nu va mai fi a copilului, ci a părinților. Apare lenea și tergiversarea

“Lasa, ca le fac mai târziu”, iar mai târziu va fi prea târziu și va sfarsi prin a le face tot parintele.

De aceea, mama sau tata nu trebuie sa se ofere sa intervină decât in momentul in care copilul va cere ajutorul. Atunci îl poate îndruma, explica, ajuta doar in chestiunea in care i se solicita implicarea.

Pentru ca nimeni sa nu aibă de suferit, cel mai bine e ca parintele sa rămână la rolul de supraveghetor, iar copilul sa fie învățat ca temele sunt responsabilitatea lui și a nimănui altcuiva.

Mama sau tata trebuie sa fixeze o ora la care sa se înceapă tema. Indicat e ca ora la care se va începe sa fie una târzie pentru ca seara copilul va fi obosit de peste zi, va deveni nervos și irascibil și nu se va putea concentra așa cum trebuie. Curățenia și ordinea e din camera e foarte importantă. Ea poate stimula gandirea și creativitatea.

De asemenea, dacă nu i se explica in clasa care e rolul temelor, e de indicat ca părinții sa le explice de ce e important sa le facă și mai ales de ce trebuie sa le facă doar ei.

Și in familia mea văd părinți care fac temele copiilor. Și văd cât stres se aduna cu fiecare zi in care adultul, obosit și plictisit trebuie sa se apuce de teme. Și ii transmite starea si copilului, se crează tensiune, apar certuri și acuze… Nici nu il mai ia somnul pe bietul copil. Apoi ne întrebam de ce nu-i place copilului sa-și facă temele?

Mi-am promis ca eu nu o sa cad in capcana aceasta niciodată. Sper sa ma țin de promisiune și sa învăț copiii ca ei singuri își trasează linia vieții, iar printre lucrurile care îl va influentează spre traseul pozitiv se afla și făcutul temelor și asumarea responsabilității acestora.

Imagine

Cea mai buna apa plata pentru copiii mei

Apa de la robinet a căpătat un gust ciudat

Eu, dar și ceilalți locuitori ai orașului in care locuiesc, ne confruntam de mai bine de o săptămâna cu o problema majora. Apa de la robinet pe care o consumam cu încredere cel puțin la gătit, miroase oribil. Nu se mai poate folosi la nimic, iar mirosul persista chiar și după fierbere. Ceaiul nu mai e ceai, dușul nu mai e duș, mâncarea nu mai e ce a fost. Mirosul insuportabil rămâne in mâncare și modifica gustul acesteia. Baia copiilor nu mai e o plăcere și o distracție, pentru ca mirosul se împraștie rapid in încăpere și practic mi-e teama sa ii expun prea mult la toxicitatea acestuia.

Am fost nevoiți sa utilizam apa plata pentru toate activitățile casnice dar și pentru mâncare. M-am interesat îndelung înainte sa aleg ceva, pentru ca piața este destul de larga in sortimentele de apa plata. Nu aveam încotro. Pentru sănătatea copiilor mei trebuia sa gasesc ceva de încredere cât mai repede.

Așa am ajuns la cea mai buna apa minerală plata pentru copii.

Este vorba despre marca de apa Aquatique .

De ce tocmai Aquatique?

Apa minerală naturală Aquatique își are izvorul in inima munților Carpați la o altitudine de 1100 de metri, in zona protejata a Parcului Natural Bucegi, rezervația naturală Abruptul Prahovean. Cu o compoziție echilibrata și o mineralizare redusă de numai 104 mg/l, Aquatique este o apa minerală naturală recomandata pentru consumul frecvent al întregii familii. Aceasta îndeplinește criteriile de compoziție și puritate pentru a putea fi consumată de bebeluși și copii, conținutul mineral recomandat al apei fiind sub 120 mg/l.

Anul acesta, apa oligominerala naturală Aquatique a fost desemnată pentru al doilea an consecutiv, câștigătoare la categoria “Apa minerală plata pentru sugari și copii mici”. Topul a fost alcătuit de către revista Forbes România pe baza unu studiu realizat de Institutul D&D Research, in perioada Iulie-Septembrie 2017, pe un eșantion reprezentativ pentru spectrul național, care a cuprins aproximativ 1000 de mame. Mamelor li s-a cerut sa precizeze ce apa minerală plata cumpara pentru copiii lor, sa numească marca de apa in care au încredere, care este cea mai sigura, și sa denumească brandul de apa cu cel mai înalt nivel de calitate.

Dacă alegerea a 1000 de mame a fost Aquatique, atunci va fi și alegerea mea. O recomandam nu numai noi mamele ci și Societatea Romană de Pediatrie care confirma faptul ca apa oligominerala Aquatique poate fi folosită ca ațâțe sau in prepararea hranei bebelușilor și a copiilor. Băieții mei merită o alimentație corectă, o apă plată sigura pe care o poate consuma întreaga familie.

Sunt două săptămâni de când apa de la chiuveta și-a modificat gustul și mirosul. Tot atâtea și de când consumăm cu regularitate Aquatique. Dacă nu ar fi mirosul acela urât pe care îl emană când curge la robinet când vrem sa facem baie, sunt sigura ca nu mi-ar m-ai păsa de ce se întâmpla cu apa.

Tot răul a fost spre bine. Dacă nu se întâmpla asta, poate ca nu aș fi aflat niciodată care e cea mai buna apă minerală naturală plată pentru copii. Aquatique a rămas pentru totdeuna pe masa noastră.

Imagine

Brad natural sau artificial? V-ați pregătit?

Familia e intotdeuna pe primul loc. Prioritatea mea in iarna care urmează e sa le daruiesc copiilor amintiri la fel cum am avut eu parte in copilărie. O sa încerc sa le insuflu și lor tradiția, cântecul, colindul, bradul cu tot ce înseamnă el și o iarna de neuitat.

Bradul copilăriei mele nu seamănă cu nimic din ce se poarta acum. Nici pe departe. De fapt, era un molid cu crengi din loc in loc și cu un vârf lung pe care cu greu așezăm o stea argintie.

Era intotdeuna natural, pentru ca pădurile erau păduri, nu ca acum mai mult dealuri goale. Nu aveam noțiunea de eco, nu știam daca e bine sau rău, il adoram așa cum era. Era puțin mai înalt decât noi, la vremea aia, cu ramuri subtiri și cu miros adevarat de iarna. Nu aveam globulețe, decât beteala și bomboane cu polei, pe care de cele mai multe ori le mâncam și rămâneau doar ambalajele goale atârnate. Mai puneam vata ca sa imitam zăpada. Portocalele primite in pachet de tata de la fabrica le puneam mai la baza crengilor ca sa nu se rupă de la greutate.

Îl păstram așa gătit pana după Sf Ion când începeau sa-i cada acele. Era sărăcăcios, acum când ma gândesc. Dar chiar și așa, bucuria cu care îl primeam când ni-l aducea tata din padure, a rămas acolo întipărita bine.

Mai târziu, am început sa cumpărăm instalație. Se vedea super frumos de la poarta. Când îl vedeam din drum, cum strălucește și licăre, tare mândra mai eram.

Acum am misiunea ca mama, sa aduc bucuria bradului și in sufletele copiilor mei. Și pare dificil asta. Când ei văd instalații peste tot prin oraș, de pe la jumatea lu’ Noiembrie. Pana acum nu m-am gândit ca momentele astea le pot face magice in ochii lor. Încerc anul acesta. I-am învățat ce înseamnă copacul și ce se întâmpla dacă prăpădesc multe foi. Știu deja ca de la ei primim oxigen și noi trebuie sa stopam tăierea lor dacă vrem sa mai avem ce sa respirăm. Așadar nu le pot explica cum procedam noi când eram mici. Plasticul pe care îl avem de anii trecuți, nu inspira nimic. E tern și nu miroase a nimic, nici măcar a plastic.

Am hotărât sa împodobim unul adevărat. Va rămâne in ghiveci și îl vom planta când se termina nebunia sărbătorilor. Vom merge împreuna la țara și îl vom planta acolo. Va fi povestea noastră de iarna care, practic, nu se va sfarsi la Sf Ion. Abia aștept sa mergem la cumpărături.

O sa revin aici cu detalii, cu poze și cu tot ce se petrece acasă la noi.

Imagine

Când nu e timp și tu știi asta

E atât de liniște in casa, de zici ca ma aflu in vizita la cineva. In sfârșit sunt doar eu și gândurile mele. Copiii au adormit pana la urma. Eu înaintea lor, dar se explica. A fost un sfârșit de luna infernal. Sa dorm la prânz o ora mi se pare un vis ireal.

Baietii au lăsat in urma lor dezastru. Am timp sa aranjez patul și sa fac puțin ordine, cât timp dorm ei. Dar nu ma trage inima sa fac nimic. Am lene d-aia de mama obosita. Care are casa vraiște și nu vrea sa se apuce de nimic.

Ma gândesc cât timp pierd pe drum spre serviciu. Ma gândesc ca am multe de scris și las sa-mi alunece pe lângă mine, fără sa le aștern undeva. Îmi reproșez mereu ca nu fac mai multe.

Am ajuns la concluzia ca nu am timp. Petrec mai mult de 9 ore departe de casa. Sfârșiturile de lume sunt absolut epuizante. Weekendurile sunt full și mie mi-e dor sa ma regăsesc acasă. Acasă la mine in liniștea creatoare. Ce dacă am reușit sa-mi cumpar un laptop bun? Dacă n-am timp sa ma opresc sa scriu la el, degeaba. Ce dacă am inspirație cât pentru 10 carti, dacă nu fac din asta o prioritate? Rămân doar o femeie care curând se va transforma într-un robot care face in fiecare zi aceleași lucruri.

Nimic nu ma poate ajuta sa fac ce îmi doresc, in afara de mine.

Pe mine ma inspira copiii mei. Doar când sunt cu ei pot scrie. Mi-e dor sa fim acasă la noi singuri și sănătoși. Sa nu-mi iau concediu doar când se îmbolnăvesc. As vrea sa stau cu ei seara fără sa ma uit la ceas și sa simt ca pic de oboseala. As vrea sa-i țin in brațe și sa am timp sa le citesc 10 povesti la culcare. Sa ii duc eu la gradi și sa-i aduc tot eu. Sa-mi des mie pupicul și îmbrățisarea de “la revedere”. Sa mergem la cinema mai des.

Eu trebuie sa fiu azi lângă ei. Acum. Mai repede și cât mai mult timp. Și nu am de unde sa-l iau și cum sa ma mai împart.

Curând nu vor mai avea loc in brațele mele. Poate se vor rușina de pupicul de la plecare. Îmbrățișările vor fi pe furiș, mai ales ca sunt băieți. Dacă o sa am timp când n-o sa mai aibă ei? Ma tot bantuieste ideea asta urâta.

Cresc înalți ca tati și nu vor mai sta mult la pupat și la iubit. Ce ma fac? Nu vreau sa pierd momentele astea chiar acum. Vreau sa prelungesc copilăria și sa-i asigur ca eu sunt aici pe pământ pentru ei.

Tot nu m-am ridicat din pat. N-am strâns nici măcar o jucărie. E timpul meu asta. Atât de relaxant sa mi întind picioarele și mintea…

Dar stai, se aude ceva. S-a trezit unul dintre iubitei. Va las.

Imagine

Călimănești e locul pentru copii, mămici, tătici și bunici

Cazare, mâncare, scăldat…

Când am auzit ca tati ne-a rezervat un weekend la Căciulata m-am gândit ca o sa fie super numai ca o sa fim împreuna, like a big happy family și ca stațiunea in sine e mai mult pentru cei trecuți de prima tinerețe. Asociam cu tratamente pentru reumatism articular, pentru mușchi atrofiați, cu bai termale pentru seniori.

Am ajuns acolo noaptea și ne-am cazat undeva unde făcuse rezervare prin email. Aveam emoții pentru ca eu indicasem locul acesta, pe lângă altele vestite din stațiune la care nu mai găsisem loc. Chiar vreau sa întăresc ideea asta. Sa găsești un loc liber in weekend acolo, nu e așa de ușor. Toate cele 3 hotelurile centrale: Oltul, Căciulata și Cozia își aveau epuizate absolut toate locurile. Am încercat totuși și la receptie seara când am ajuns, am crezut ca poate avem noroc. Din păcate nu a fost așa.

Am rămas totuși unde rezervase, la hotel Casa Românească. S-a dovedit o alegere inspirata. Ne-am simțit extraordinar! Am avut vedere la munte și la piscina încălzită din curtea hotelului, la care am coborât pentru baie in fiecare seara. Restaurantul ne-a pus la dispoziție o varietate de preparate proaspete, potrivite atât pentru părinți cât și pentru adulti.

Ziua ne-o petreceam la parcul acvatic din stațiune Cozia Aqua Park, care e dotat cu tobogane de la cele mai mari pana la cele pentru copii. Apa, după preferințe. De la călduță pana la fierbinte. Nu am fost incantați, însă de mâncarea din interiorul parcului. Porții mici, sărăcăcioase și scumpe. Am preferat sa mâncam la hotel.

Afara piscina era foarte potrivită de baie, apa fierbinte exact așa cum îmi place mie sa ma ia cu moleșeală de la ea. M-am simțit fancy și la moda, uitând ca plecasem de acasă cu concepția de seniori depre Căciulata. Mi-am amintit de băile de la Szecheny din Budapesta care m-au încântat cu câțiva ani in urma.

Nu m-as fi așteptat sa gasesc așa relaxare chiar aici lângă noi.

Seara luam cina tot la hotel. Formația de muzica aproape ca ne-a scos și pe noi, părinții la dans. Erau ritmuri săltărețe de ne tropaiau picioarele pe sub masa.

Ne-am făcut timp sa ne vedem și cu prietenii noștri din Vâlcea, copiii au socializat și s-au jucat trecând de mult de ora de somn. Am făcut o excepție, pentru ca nu mergem de multe ori la distracție.

Am mâncat mult și bine. Mi-am comandat coaste de porc, preferatele mele. Am mâncat chiar și desert, ne-am ospătat in adevăratul sens al cuvântului cu toții.

Am făcut poze, am râs, am vorbit și am citit(pentru examenul pe care trebuia sa-l dau când ma întorceam). De copii nu m-am știut. Și-au demonstrat talentul căpătat la lecțiile de înot și l-au preferat pe tati care știe sa înoate. Ei sunt genul lui, se aventurează in cele mai mari tobogane potrivite vârstei lor, se baga cu capul la fund(n-aș putea!), se stropesc, sar și țopăie exact ca niște rățuște. Eu prefer sa intru maxim pana la umeri și sa stau retarasa cu o carte pe șezlong.

M-am relaxat cu adevărat in cele câteva zile petrecute acolo. Casa Românească ne-a primit cu brațele deschise. Recomandam cu drag, cazarea, mâncarea, piscina interioară și mai ales pe cea exterioara, sauna și muzica.

Căciulata rulz! ❤️

Imagine

Previous Older Entries