Cum am petrecut de sărbători (Paști 2021)

Cum am petrecut de sărbători (Paști 2021) și cum s-a vazut sărbătoarea de la mine. O mamă de doi băieți năstrușnici.

De când am renunțat la serviciu, am vrut să fac tot ce n-am făcut când nu aveam timp. Mereu mi-am dorit să fiu liniștită în preajma sărbătorilor. Să am timp de curățenie sufletească. Să nu mai fiu stresată, să pot să-mi petrec timpul cu copiii.

A fost exact cum mi-am dorit, sărbătorile astea. Când toată lumea înfășura sarmale, noi ne plimbam toți patru cu bicicletele. Avem noroc că toți din familie punem preț pe timpul petrecut impreuna și că soțul nu mă vrea stresată sau cu nasul în oale toată ziua.

Am mâncat mai puțin și ne-am distrat mai mult. Acum, cel mic are 7 ani așa că trebuia să aibă prima spovedanie din viața lui. Drept urmare, toată familia a postit. Am mâncat ca la “regim” de enterocolită, doar că fără brânză. Plus cartofii prăjiți, preferații lor. Nimeni nu s-a plâns în post de mâncare. A fost suficientă, chiar aveam nevoie de o perioadă de rugăciune și bunăvoință.

Tot cu toții ne-am spovedit si ne-am împărtășit. Asta s-a inatamplat după mulți ani în care partea spirituală nu putea fi la toți din casă.

Îmi place mult când soțul meu nu mai aprinde bețișoare parfumate în casă și preferă mirosul calmant de tămâie. Îmi place când preadolescentul casei îmi spune că vrea să vorbească cu mine. Mă trage lângă el și câteodată vrea să-l țin în brațe în tăcere. Toate s-au aliniat si multe sunt așa cum n-au mai fost de mult timp.

Sufeream mereu că nu pot ajunge la Înviere cu familia mea. Somnul micuților era important si nu voiam să le stric rutina. Dar i-am culcat la prânz, iar la miezul nopții am fost din nou după mulți ani în bisericuța semiîngopată din satul meu. Copiii au trăit prima Înviere si au cântat tare alături de mine. Cât de frumos a fost pentru toți. ❤️

Paștele a venit cu multă bucurie în familie. Ne-am strâns toți la două mese unite, când singura problema părea a fi dacă să întindem mesele la soare sau la umbră.

Au venit acasă toate surorile mele. Am mâncat toți la masă cu mama care s-a străduit să fie mămăliga caldă la timp. N-a contat cum suntem îmbrăcați sau alte lucruri superficiale. Auzeam cum ne salută oamenii de pe drum, iar cei ai casei îi chema la poartă să îi servească cu o prăjitură sau o felie de cozonac. Am ciocnit, ne-am făcut poze si amintiri care să ne țină până la anul viitor.

Acasă e un sentiment. Mereu am știut asta. Acasă pentru mine e acolo unde e familia mea. Dar acasă acum a însemnat să fim cu toți în curte, pe banca de sub bradul bătrân și mare, în bucătăria mamei sau la masă cu toți ai casei.

Paștele a ținut trei zile și trei nopți. Ca în basme. Copiii, cel mai de preț dar al nostru s-au jucat cât e curtea de mare. Au sărit în trambulină, s-au întâlnit cu verișorii, au căutat ouă. Au încercat chiar și drob de care se fereau în anii trecuți.

E bine când cresc copiii. Ne descurcăm altfel acum. Suntem mai uniți. Mai antrenați în activitățile pe care le facem împreună. Mai atenți la nevoile celor de lângă noi. Eu sper că a fost soare și la voi. Așa cum a fost la noi, sper să fii fost la toți.

Nu-mi lipsește nimic. Sunt completă pentru prima dată în viața. Ceea ce vă doresc și vouă. Să aveți curajul să spuneti nu atunci când instinctul vă spune, nu, și să vă trăiți viața așa cum v-ați imaginat mereu. ❤️

De foame nu moare nimeni. 😜

Diamante pentru fetițe încă din prima zi de viață

Am aflat eu de curând de unde puteți cumpăra diamante pentru fetițe încă din prima zi de viață. Și vă spun și vouă.

Nu pot să zic că mereu mi-am dorit diamante. Era poate, un vis așa foarte îndepărtat. Apreciez tot ce e autentic și voi știți asta deja. Nu de puține ori port ie sau port popular. Mă atrag lucrurile valoroase din punct de vedere istoric sau național.

De curând îmi picase pata pe perlele naturale. Prețul pentru una singură, așa cum căutam eu, se încadra în bugetul meu. Și cum se face că la scurt timp am primit o perlă naturală fantastică. Așadar, trebuie doar să îți dorești suficient de mult și la un moment dat va deveni o realitate visul tău.

Niciodată nu am fost o împătimită a firmelor. Am purtat haine în care să mă simt bine și care să se plieze pe personalitatea mea. În schimb, am o pasiune pentru aur. În vremurile astea aurul e și o formă de investiție. Și eu am investit ceva, de ce să zic. 😜

Bijuteriile din aur le găsesc potrivite pentru orice eveniment. Sunt versatile, nu cred că se demodează niciodată. Combinația cu diamante înseamnă altceva.

Când spui diamant te gândești la oameni bogați. La bani mulți pe care nu oricine îi are. Mai ales pentru așa ceva. E un moft. Dar acum moftul e accesibil. Și nu am un diamant, ci două. ❤️

Nu e nimic ostentativ. Mereu m-am ferit de lucrurile care ies în evidență mai mult decât e cazul. De când am început să port diamantele, mă simt altfel. Mai specială, mai încrezătoare, nu știu exact cum să descriu, dar e o stare de bine.

Am ales o pereche de cercei simpli, delicați, obișnuiți, dar prețioși. Bine, a fost greu să mă decid, așa că am mai primit o brățară și un bănuț, că de, cu o varietate de produse e greu. 😜 Însă pot spune ca am acum o pereche de cercei din cale afară de frumoasă. Și știți ceva? Cerceii aceștia sunt prefecți încă de la naștere. Dacă aveți o bebelușă care se va naște curând, sau nu ați găsit încă perechea potrivită pentru o fetița care are nevoie, acum e acum.

E știut faptul că toți părinții își fac griji pentru sănătatea copiilor lor. Ne dorim cerceluși care să fie siguri, să nu rănească urechea micuței, dar mai ales să nu-i piardă. Cerceii cu diamant de care vorbesc sunt cu filet, protejați în spatele urechii pentru protecție sporită. Nu o să reușească să-i scoată niciodată. Sunt din aur de 14K, nu irită pielea și sunt potriviți încă din prima zi de viață.

Cerceii cu diamant , cu sistem de infiletare, vin intr-o cutiuță specială, gata să fie oferiți unei bebelușe speciale. Aici mai găsiți și alte idei de cadouri. Brățări, cercei și lănțișoare personalizate cu nume, mesaje sau chiar poze ale familiei. Mai găsiți pe site brelocuri sau brichete personalizate cu mesajele propuse de voi.

Sunt convinsă că o să vă alegeți și voi ceva pentru cei dragi. Sau de ce nu, pentru voi. Mai ales pentru că beneficiați de reducere de 15% cu codul ANNAZIDEZI chiar și la produsele deja reduse. E păcat să ratezi așa ocazie.

Spor la cumpărături, la cadouri, surprize și nu uitați să-mi arătați ce v-ați ales. Aștept poze. ❤️

Îi văd cum cresc și știu că am făcut o treabă bună

“Îi văd cum cresc și știu că am făcut o treabă bună” ar trebui să-și spună orice mamă.

De ce? Pentru că prin mama trec toate. Totul vine de la ea. Numai mama știe câte nopți albe a avut până l-a văzut mare. Doar mama s-a îngrijit de el atunci când a avut nevoie.

Ea l-a ținut de mânuțe la primii pași făcuți și și-a rupt spatele în două până a apucat să rămână pe picioarele lui. Ea a mâncat ce a rămas în farfuria copilului, nu a apucat aproape niciodată porție întreagă. A avut grijă să-l culce la prânz, a mers pe vârfuri și a anulat tot ce avea de făcut pentru somnul lui.

Mâna ei a fost pe fruntea lui să-i verifice temperatura. Brațele ei l-au purtat cu grijă, cu căldură cât a fost nevoie. I-a îngrijit juliturile din genunchi și de la coate.

Ea a vegheat la capul lui îngrijorată când a căzut la boală copilul. Mama s-a lăsat pe ea pentru el. A căutat binele lui și mai puțin al ei. I-a lăsat pe toți pentru el și nu i-a părut rău.

Mamele nu obosesc să fie mame. Se uită la ei cum cresc și nu cer nimic în schimb. Pentru că sacrificiul lor e pură iubire. Rasplata lor e în privirea copilului atunci când zâmbește cu ochii. E în mângâieri și în îmbrățișări venite pe neașteptate.

Mama n-a obosit niciodată să răspundă când a fost strigată. Chiar și atunci când nu folosea cuvinte, ea a știut ce își dorește. Care plâns era de foame, care plâns era de confort și câte și mai câte.

Nimeni nu știe prin câte a trecut, decât mamele însăși care știu ce înseamnă grija și iubirea nemărginită. Și doar ele se înțeleg pe ele însele.

Acum se uită la el și vede cum a crescut.

Că a intrat pe ușa casei cu un omuleț cât un bidon de suc, iar acum s-a transformat în bucuria vieții părinților. Nu spune că ei i se datorează asta. N-a vrut laude, n-a vrut preaslăviri, a vrut doar să-și crească puiul cum a știut ea mai bine.

Dar o spun eu. Ai făcut treabă bună. Uită-te cum a crescut. Mai întâi în tine, iar mai apoi prin tine. Uită-te și vezi în el tot ce e mai bun în viață. Vezi că strădania ta a dat roade din cele mai bune. Bucură-te când are nevoie de tine. Înseamnă că încă ești de folos. O să fie o vreme când va merge pe drumul lui fără tine. Dar amintirile cu tine o să-i rămână mereu. Toate vor fi parte din copilăria lui. Asta înseamnă ca ai făcut o treabă bună.

Mă înclin în fața tuturor mamelor care au reușit. ❤️

Cum e la Club Vila Bran

Am ajuns aici in jur de ora 16. Sfârșitul lui Martie și totuși ningea liniștit, cu fulgi mari si moi, ne-a fermecat peisajul imediat.

Am făcut rezervarea pentru 2 nopți pe Booking. Noi am selectat ceva, aplicația ne-a dat altceva, a fost o încurcătură. Inițial au zis că trebuie să mai plătim ceva extra. Nu era vina noastră, au înțeles, iar la sosire nu a mai fost nevoie să achităm nimic. Mi-a plăcut că au înțeles și nu ne-au cerut totuși plata extra pentru greșeala aplicației.

Complexul e format din mai multe vile. Noi am ocupat doua camere din Vila 1. Condițiile sunt bune. Baie cu cadă neașteptat de mare, pat confortabil și liniște. O liniște d-aia în care zăpada atenuează zgomotele. Seara s-au aprins luminile in tot complexul, a fost special.

Aș avea totuși ceva de spun în legătură cu restaurantul. S-au respectat tot timpul măsurile de distanțare socială. Toată lumea a purtat corect mască, iar dezinfectanți erau la discreție, dacă pot să spun așa. Totuși, comanda s-a luat foarte greu, la fel și când s-a adus. Probabil a trecut o oră jumate. In condițiile în care copiii repetau într-una că le e foame. Dar, pădure fără uscături nu există, nu?

Seara am mers la focul de tabără cu muzică folk. Superb. S-a servit ceai și vin viert. A venit la fix cu ninsoarea. Era restaurantul aproape gol, toată lumea la foc afară. Nu înțeleg totuși dacă nu era așa populat de ce a mers așa de greu comanda? În fine, nu mai contează acum. Serile următoare a mers mult mai bine. Toate mesele le-am servit acolo. Mâncarea e bună cu meniuri și pentru copii.

Piscina exterioară încălzită e deschisă. Marea bucurie a copiilor, dar și a noastră. Totuși în jacuzzi apa era mult mai caldă. N-aș mai fi ieșit. Am petrecut aproape două ore la piscină. Copiii au fost absolut incantați.

Activități au fost zilnic pentru cei mici, chiar dacă era frig afară. Nu am mers la toate, dar pentru cine are timp le recomand. Există o fermă cu multe animăluțe. Le-am studiat pe toate și chiar ne-am împrietenit cu ele. Tare jucăușe și obișnuite cu oamenii. În ultima zi am descoperit și pârtia. Uriașă. Dacă știam de la început…

La ultimul etaj al restaurantului terasa îți oferă o priveliște nemaipomenită. Castelul Bran în zare, munții și toată așezarea îți taie respirația. Am făcut multe poze. Nu mă puteam abține să nu rămân cu o amintire plăcută.

Am rămas cu o impresie bună. Prețurile sunt decente pentru câte oferă. Complexul e foarte mare cu numeroase activități atât pentru copii, dar și pentru adulți. Nu ai cum să te plictisești aici. Eu îl recomand cu drag și sper să vă placă și vouă. Asta dacă nu ați ajuns încă.

Copii mai fericiți în 7 pași

Copii mai fericiți în 7 pași pare o utopie la prima vedere. Mai ales pentru cei dificili la care nu funcționează nimic dacă nu vor ei.

Totuși urmează ceva ce sigur ne va pune pe drumul cel bun, pe noi ca și părinți.

1. Arată-i iubire

Chiar și atunci când greșește arată-i că-l iubești și că vrei să-i îmbunătățești comportamentul, nu să-l pedepsești. Necondiționat, iubire și iar iubire. Cu blândețe nu ai cum să greșești. De multe ori mă corectează ei și mă roagă să le vorbesc cu “vorbă bună”. Asta când mai am și eu răbdare cu limite și zile mai nasoale.

2. Respectă-l și oferă-i un mediu stabil

Acasă e universul lor. Crează-i o rutină pe care să o cunoască. Arată-i emoție, armonie în familie și nu lăsa starea proasta ca urmare a evenimentele de peste zi să se răsfrângă asupra lui. El nu are vină în nimic ce ne supără pe noi. Eu de când am copii mă cert cu soțul numai noaptea, după ce-i adorm. 😂 Îl respect și aștept să vorbească. De multe ori mi-am cerut scuze atunci când l-am judecat greșit. Îi place și la fel procedează și el.

3. Stabilește limite rezonabile

Nu-i poți pretinde perfecțiunea. E încă mic și încă învață cum să facă față vieții. Nu poate sta locului mereu. Lasă-l să se exprime, fiind totuși atentă la modul cum o face. De multe ori ei procedează greșit numai să ne observe reacția. Sunt copii totuși, să fim mai rezonabili dar cu fermitate. Când stabilim limitele o facem în concordanță cu vârsta copilului. Nu-i cerem prea mult. E totuși copil.

4. Nu-i încărca programul

Există o modă cu frecventarea unor cursuri opționale. Care de multe ori sunt dorite de părinți, nu de copii. După o zi de școală, trebuie să se grăbească la engleză, germană, chimie distractivă, etc. Foarte mulți copii nu au pauză între activități. Probabil decât aceea în care se îndreaptă de la o activitate la alta. Ei au nevoie de joacă. Au nevoie să se plictisească. În cea mai mare a timpului, copiii trebuie să se joace. Chiar și învățarea e mai eficientă dacă se face prin joc.

5. Lasă-l să-și facă prieteni

Mi se pare foarte drăguț când cel mare își amintește de prietenii de la grădiniță pe care i-a reîntâlnit la școală, dar în alte clase. Îi asociază pe fiecare cu câte o întâmplare pe care o ține minte. Îl face să se simtă integrat. Acum e o plăcere să-i văd cum discută cu prietenii despre jocuri, colegi sau cărți. Copiii au nevoie de socializare și de integrare în socializare. Și cum altfel fără prieteni?

6. Încurajeazăl și susținel

Vine acasă și începe să-mi povestească cum a decurs ziua lui. Câteodată zice unele lucruri cu care nu sunt de acord. Nu zic nimic până nu termină. Risc să nu mai dorească să îmi povestească. Îl corectez discret și îl încurajez să-mi spună cum ar proceda el corect. Îl susțin atunci când are o idee sau încerc să o amân cel mult dacă nu e posibil atunci. Dar important e să fie susținut de părinți ca el să fie cât mai natural în exprimare și în comportament. Așa el capătă și încredere în el.

7. Jucați-vă cu copiii

Poate cel mai important lucru pentru un copil fericit e ca părinții să se joace cu el. Pe lângă faptul că își îmbogățește vocabularul, își dezvoltă imaginația, se și conectează cu părinții. După o rundă de joacă vei interacționa mai ușor cu copilul. Veți fi doi prieteni care s-au jucat împreună, iar acum va fi mult mai ușor să accepte ceea ce îi ceri.

Câte puțin din toate cele enumerate mai sus, vor contribui la fericirea copiilor. Toate sunt strâns legate între ele. Toate depind una de cealaltă. Nu e greu ce se cere pentru a avea un copil fericit. Ne trebuie doar dorința de a îmbunătății starea fizică și psihică a celor mici. Avem nevoie de disponibilitate și acordare de timp și spațiu. Ei vor fi cei mai fericiți să ne petrecem timpul împreună.

Sper ca toți copiii voștri să fie fericiți și să nu fie nevoie să schimbați nimic în comportamentul vostru față de ei.

20 Martie Ziua Internațională a Fericirii (mele)

Ziua internațională a fericirii (mele).

Azi e ziua internațională a fericirii o zi importantă pe plan mondial.

Dar și pe local, ca să zic așa. Dimineața pe la 8 și ceva acum 7 ani, a venit pe lume un băiețel cu ochi negri cu fălcuțe moi care ne-a schimbat viețile în bine pentru totdeauna. Aveam frisoane la o oră de la naștere. Mă simțeam rău și bine în același timp. Eram entuziasmată să-l cunosc pe cel pe care nu-l știam, dar deja îl iubeam.

Mi-a rămas în minte o imagine de când a venit frăți să-l vadă și s-a așezat tăcut lângă bebelușul de o zi. I-a sărutat obrazul și l-a mângâiat. Știa deja ce trebuie să facă înainte să-i spună cineva. Atunci am știut că viața mea e completă. Cu ei acolo în salon, cu multă bucurie, cu un necunoscut care nu mă speria.

Azi s-a trezit la 7. Și-a cântat singur la mulți ani în timp ce toți moțăiam adormiți. La câteva minute voia să ne jucăm de-a v-ați ascunselea. E fericit din cale afară în fiecare zi. Câteodată nici nu mă mai miră fericirea lui. Și îmi pare rău, nu vreau să mă obișnuiesc cu fericirea, vreau să o percep altfel în fiecare zi.

Are un fel de a se degaja de ce e rău absolut fantastic. Când îl mai cert și vreau să se comporte civilizat îmi spune că sunt brioșica lui. Că mă iubește, spune zilnic de câteva ori. Scapă basma curată mereu. Îi e greu să se alinieze la sistem de când a început școala fizic. Aduce gunoaie în clasă. Cutii de cartoane, bețe, hârtii, toate le găsești la el sub bancă. 🤦🏼‍♀️

El nu trăiește o viață. Trăiește un vis în care e posibil orice. Și să nu te pună sfântul să-i zici că nu poate. Pentru că scoate din sertarul personalității cuvinte frumoase, gesturi și îmbrățișări care te vor face să te răzgândești.

Înainte să-l avem pe el credeam că eu vorbesc mult. Acum, el și-a adjudecat locul de vorbitor neobosit fără mare efort. Citește numerele de înmatriculare de la mașini, inventează nume noi, povestește întâmplări inventate, minte frumos, știe să te facă să zâmbești când îți vine să plângi.

Cred că a fost predestinată nașterea lui de ziua fericirii. Într-adevăr, copil mai fericit decât el nu am mai întâlnit. Pe cât de repede se supără, pe atât de ușor uită. Are o putere enormă de a ierta. Nu există încăpere pe care să n-o lumineze atunci când intră. Când ajunge undeva, acolo ajunge și fericirea.

Băiețelul mamei, îmi doresc să nu te schimbi niciodată. Să împrăștii iubire și fericire toată viața ta. Să rămâi curat în suflet și în privire și toate visurile tale tainice să devină realitate unul câte unul.

Și acum, nu mai pot rămâne aici. Deja mă ceartă că stau să scriu de ziua lui. Am plecat, am de sărbătorit un omuleț de 7 ani. Ziua asta va fi lungă!😊

Pe surori nu le poate despărți nimeni și nimic

Mama are o legătură foarte strânsă cu sororile ei. Am mers la toate evenimentele de familie și păstrăm legătura cu toți verii și verișoarele. Ea a fost prima născuta din toți șase câți erau.

Pe tata încă îl plâng toate surorile lui chiar si la 8 ani de la moartea lui. El a fost cel mai mic din cei 12 frați. Era om bun, iar poarta lui era mereu deschisă pentru ele. Orice ajutor ar fi avut nevoie știau că îl găsesc la el.

Am crescut intr-o familie mare. Aproape un sat întreg au fost toti cu frați, surori, nepoți și stranepoti. Acum noi suntem patru. Patru fete au crescut părinții mei. N-am fost mereu acasă toate. Decât până la 7 ani. Apoi fiecare a plecat unde i-a fost drumul. Una dintre ele a fost cel mai mult plecată de acasă. Dar niciodată nu i-am simțit lipsa cu adevărat. Vacanțele noastre ne prindeau întotdeauna împreună. Și încercam să recuperăm tot timpul pierdut. Ce știa ea și noi nu aflasem încă, era că iubirea frățească nu se rezumă la apropiere fizică.

Întotdeauna vor fi persoane care vor vrea să despartă surorile și frații. Vor fi invidioși pe legătura asta de nestăvilit. Vor inventa minciuni, vor pune reguli care să îi îndepărteze. Va fi și timpul și depărtarea care va lucra împotriva acestei legături. Dar întodeauna surorile se vor regăsi și vor relua de acolo de unde au rămas ca și cum ar fi trecut o zi de când nu s-au văzut.

Când am o bucurie scriu mai înainte pe grupul nostru să îmi anunț surorile. Ele știu sigur că se vor bucura la fel ca mine. Știu sigur că mă vor încuraja și mă vor face atentă la ce eu nu sunt.

Când dau de necaz mai întâi cer ajutor la ele. Și fie cu o vorbă bună, fie cu un ajutor de orice fel al fi, la ele mereu am găsit alinare. Pentru că mereu sora ta îți va vrea binele. E singura persoană care nu te va lăsa să cazi.

Eu le știu pe ele de când mă știu pe mine. Fac parte din viața mea dintotdeauna și pentru totdeauna. Și așa va fi mereu. Nu mai zic că am mâncat toate aceeași pâine. Sau că am purtat haine una de la alta. Că am rupt toți pantofii mamei cu toc și i-am folosit rujul până băgam degetul după el in tub. Astea sunt cele mai frumoase amintiri pentru mine. Sunt foarte norocoasă să le am în viața mea. Fără ele nu ar fi fost nimic la fel.

Acum sunt rare momentele în care ne întâlnim toate. Și totuși mereu sunt memorabile. Pentru că pentru noi legătura asta contează foarte mult și nimeni și nimic nu o ne despartă. ❤️

Când lovești cu mașina un copil, cobori să te asiguri că e bine

Toată lumea știe că în preajma școlilor la prânz e o nebunie totală. Copii, părinți, mașini multe, un du-te vino continuu. Multe dintre ele parcate aiurea.

De aia e și recomandat să mergi încet și cu atenție. Nu știi când îți poate ieși un copil în față.

Azi o mașină era parcată aiurea, desigur. Aproape de poarta școlii. Altă mașină era în mers, iar copilul nu a văzut că trece din cauza celei parcate greșit. A fost lovit. Tatăl s-a grăbit să verifice copilul, s-a creat o vânzoleală, șoferul a încetinit puțin, după care și-a continuat liniștit drumul.

În urma lui au strigat câțiva părinți supărați de comportamentul lui. Atât. Asta a fost tot.

Întâmplator era copilul meu. Acum e bine. Tatăl n-a apucat să vadă numărul mașinii. E revoltat și el. Nu ca mama, dar e. Stă băiețelul lângă mine cu o pungă cu gheață pe picior. Spune că-l doare puțin. Mie mi se îndoaie inima. Putea să fie mai rău. Bine că nu e nimic grav.

În locul lui putea să fie oricare alt copil. M-aș fi simțit la fel. Tot cu inima îndoită și cu gândul la el aș fi rămas întreaga zi. În locul copilului meu putea să fie chiar copilul șoferului. Nu se face așa ceva.

Domnule șofer, asta ține de educație și de compasiune pentru cel de lângă tine. Cobori și dacă lovești un câine, darămite un copil. E doar un copil. Chiar nu mai există umanitate? În ce lume trăim? Am ales să trăiesc într-o comunitate mică în speranța unei siguranțe pe care nu o aveam în orașe mai mari. Dar se pare că am avut așteptări prea mari. Străzile nu sunt sigure. Cel puțin azi pentru băiatul meu nu a fost.

Probabil ar trebui mai multe atenționări sau însemne în zonele în care circulă copii. Poate ar trebui să facă cineva ceva. Până nu e prea târziu.

“Vreau să arăt exact ca ea”

“Vreau să arăt exact ca ea” zic eu când mă uit la o poză cu J. Lo. 🤦🏼‍♀️ Eu, o prăpădită de europeancă, blondă și fără forme, mă uit cu jind la corpul ei tonifiat, pielea ei măslinie lucioasă și mă visez și eu așa. Mă opresc rapid când analizez situația si că de fapt, eu nu o să arăt in veci ca ea.

Înainte de a spune “vreau să arăt exact ca ea”, trebuie să ții cont de anumite lucruri.

Deschizi Facebookul și vezi numai femei frumoase, deschizi Instagram vezi modele, vezi femei perfecte, care fac sport, își pun accesorii frumoase sau arată foarte bine.

Înainte de a le “urî” adu-ți aminte că:

1. Fiecare are moștenirea ei genetică.

Aproape toate trăsăturile fizice, cele de personalitate, precum și abilitațile sunt transmise genetic. Atitudinea pe care o invidiați la o femeie, poate chiar fața aia ovală, perfect netedă cu ochi migdalați vine de la strămoșii ei. Mama ei arată la fel. Sau bunica ei tot așa slabă era. Moștenirea genetică e un factor care o ajută în toate postările ei. Nu e meritul ei total.

2. Pozele se pot retușa foarte ușor.

Editarea e la modă. Toate femeile recurg la filtre, subțieri de talie și ochi mai pronunțați. Rar când cineva își pune o poză exact așa cum e ea. D-aia și rezultatul e altfel decât e realitatea. Să nu ne lăsăm înșelați și să vedem dincolo de imaginea perfectă.

3. Sănătatea nu e doar fizică, e și psihică.

Legătura dintre cele două este foarte fină, dar definitorie. Sunt numeroase studii care vorbesc despre beneficiile sportului și a alimentatiei sănătoase în combaterea depresiei, stresului, anxietății etc. Fericirea nu se poate mima tot timpul. E o lucrare complexa a mai multor factori. Deci dacă cineva pare mereu sănătos și fericit se datorează unui stil de viața sănătos.

5. Imaginea nu este totul.

E greșit să credem că toate femeile trebuie să poarte măsura S la haine ca să arate bine. De multe ori, greutatea sub medie e semnul unor dezechilibre majore. S-a vehiculat mereu că o talie de viespe e idealul feminin. Pentru cine? Cel mai important lucru pentru toate femeile e să se poată mișca ușor și cât mai funcțional. Restul sunt artificii create de companii ale marilor puteri economice mondiale. Să te simți bine în pielea ta e totul, nu imaginea.

6. Consumul crescut de anabolizante în rândul femeilor.

Vedem femei cu posterior rotund. Brațe mai mult decât tonifiate sau pătrățele. De multe ori e greu să ajungem la o imagine corporală ideală cu toate exercițiile fizice din lume. Foarte multe femei recurg la consumul nelegitim al steroizilor anabolizanți care nu sunt altceva decât variații sintetice, realizate de om ale hormonului sexual masculin, testosteron. Neprescris de medic acest consum foarte la modă poate fi periculos. Dar cui îi pasă, atâta timp cât arăți fit? Creste masa musculară, e bun. Data viitoare când invidiați pe cineva pentru cum arată gândiți-vă și la asta.

Așadar, dragă femeie, oriunde te-ai afla ești așa cum trebuie să fii. Dacă vrei mai mult lucrează la imaginea ta sănătoasă. Nimic nu e ușor. Nimic nu e ce pare a fi.

Ești o persoană unică și minunată și nu ar trebui să pierzi timpul pentru a te compara cu nimeni. Pentru persoana potrivită vei fi femeia ideală. Dar mai întâi trebuie să te vezi tu așa cum ești, specială.

La mulți ani din partea mea! ❤️

6 ani de Annazidezi

6 ani de Annazidezi înseamnă unul din primele bloguri de parenting din România.

La mulți ani, blogule!🥳

Azi, în urmă cu 6 ani se năștea blogul. Nu știam cum trebuie să fie, dar am încercat. Un blog e unic și se face pe o singură adresă de mail. Așa că prima idee de blog nu a funcționat cum trebuie și am pierdut șansa de a face pe adresa mea de mail. Desigur, nu am renunțat, am luat adresa soțului și am mai încercat o dată. Acum soțul primește notificări la fiecare articol publicat și bombăne. 😂

Am făcut o listă cu nume din care să aleg numele site-ului. Exact ca la nașterea unui copil, m-am îngrijit de toate. Aveam o idee de blog ca un jurnal zilnic în care să scriu. Numele erau simple și ușor de ținut minte. Voiam să fie ceva unic. Nu mă vedeam o zâna, sau poate o mămică, ceea ce chiar eram, mă vedeam doar eu ca o femeie dornică de scris.

Am o singură prietenă mai bună cu care vorbesc zilnic. Ea și cel care m-a îndemnat să fac asta, au ales. Annazidezi a rămas numele sub care aveam să scriu.

A fost cu noroc, acum când privesc în urmă la toți oamenii pe care i-am cunoscut. Nimic nu e întâmplator în viață. Totul se petrece cu un motiv și toți oamenii care intră în viața noastră vin cu un scop. Unii ca o binecuvântare, alții ca o lecție.

Știu că au fost și piedici câteodată. Am deranjat persoane fără să știu. Unele mi-au cerut să șterg articole. Nu s-a întâmplat asta nicicând. Regula mea de aur e că un articol scris nu se mai șterge.

Am scris doar când am avut inspirație. Niciodată nu am scris pentru că trebuie umplut spațiul cu ceva. Am recomandat produse doar care au corespuns cu nevoile mele, niciodată pentru câștig. Am și refuzat multe oferte. Nu m-am gândit așa departe când am început să scriu. Că eu chiar pot să câștig bani. A venit natural. Nu m-am zbătut pentru nimic. A venit pur și simplu. Dar am muncit pentru el în toți anii ăștia. Au fost nopți în care am scris plângând. Au fost zile în care am tăcut ca să pot scrie. E o latură a mea pe care o prezint doar în scris pe blog. Pentru că dacă vrei să mă cunosti ca un întreg mai întâi trebuie să ma citești.

Aici mi-am scris toate gândurile, bucuriile și frământările mele. Au rezonat și alții cu mine, iar asta mi-a adus bucuria după care tânjeam.

Sunt mulți care îmi spun ironic, atunci când vine vorba despre mine, Annazidezi. Zâmbesc când aud și mă bucură faptul că asta sunt pentru ei. Sunt și mai mulți care respectă ce fac și mă încurajează. Soțul meu a fost alături de mine mereu. Eu eram bloggerița care venea însoțită tot timpul. Pentru mine asta a contat enorm. Prietena mea bună mereu a aruncat un ochi înainte și m-a corectat, susținut sau mustrat. Ei sunt alături de mine necondiționat, spun asta cu mâna pe inimă.

Tuturor celor care pus un like, un comentariu, un gând sau chiar l-au citit în umbră le mulțumesc infinit. Azi sunt urmărită pe pagina de blog de peste 400 de bloguri, am o pagină de Facebook care numără peste 3000 de urmăritori, iar pe Instagram suntem aproape 2000. Annazidezi e mare, din ce în ce mai mare, iar asta o datorez oamenilor. Tuturor celor 5000 care intră lunar și citesc. Mă înclin în fața voastră și vă mulțumesc din tot sufletul. Vă iubesc pe toți și toate gândurile mele bune astăzi sunt îndreptate către voi. ❤️

La mulți ani, Annazidezi, fetița mea mare născută din gândurile mele!