Cereale pentru copii fără zahăr. Gama nr 1 de snack-uri din fructe 100% din Marea Britanie, acum și in România

Alimentația la noi in familie e foarte importantă. Bineînțeles, eu ma ocup de cumpărături și mai ales de gătit. Gătesc des, mai ales cina, moment in care suntem toți acasă.

Au fost perioade in care băieții au refuzat legumele. Și le-am introdus in meniul lor fără ca ei sa știe. Fie le găteam chiflele cu legume, fie le găteam in cuptor cu carne de pui, cert e că mereu le-au primit. Acum cel mic preferă ardei cu brânza cu smântâna, iar cel mare e topit după roșii cu brânza. Nimic nu e permanent, nici măcar gusturile lor.

De câteva seri, înainte de culcare cer intotdeuna cereale cu lapte. Dimineața nu mănâncă acasă decât un ceai sau un pahar cu lapte, pentru că iau masa la grădi. Ei ar mânca cereale cu lapte in fiecare seara. Și ce credeți? Sunt pline de zahăr. Mai reușesc eu sa-i bag la somn la 20.30 dacă le dau cu buna știință atâta zahăr? Bineînțeles ca nu. Și atunci am căutat alternative. Nu-mi place sa-i refuz. Încerc de fiecare dată să împac și capra și varza.

Am căutat și am găsit soluția.

Multicerealele Bear Alfabet.

Ce le face speciale?

* Nu au zaharuri rafinate. În loc de zahăr s-a folosit nectar din suc de cocos care conține de doua ori mai mult calciu decât laptele, având un indice glicemic scăzut.

* Sunt foarte bogate in fibre, conțin 5 cereale.

* Conțin o serie de cartonase de colecție cu aventurile Spionului Secret. Toate sunt in limba engleza și sunt o modalitate amuzanta de a ii introduce in tainele acestei limbi.

Snack-uri din fructe 100% naturale

De la Bear nu folosim numai cereale, ci și gustări. In parc, când nu am avut fructe la îndemâna, am luat câteva sortimente de snack-uri sanatoase. Preferatele lor sunt sortimentele din fructe de padure.

Dacă nu ati mai auzit de aceasta gama, trebuie sa stiti ca e gama nr 1 de snack-uri din fructe pentru copii.

Cum le prepara alții?

In general, jeleurile pentru copii se prepara in regim industrial prin fierberea concentratelor din fructe la peste 100 de grade. Se adauga agenți de îngroșare și îndulcitori, iar apoi prin extrudare (procedeu de creștere rapida) lichidul de toarnă in diverse forme. Astfel, din cauza procesului de preparare, se păstrează prea puțin sau chiar deloc proprietățile fructelor.

Cum le prepara Bear?

Bear prepara snack-urile într-un mod simplu și tradițional. Fructele și legumele 100% naturale se deshidratează in cuptor la foc blând fără concentrați, agenți de coagulare și alți aditivi. Temperatura din cuptoarele de deshidratare nu depășește niciodată 42 de grade, astfel păstrându-se intacte toate calitatile fructelor și legumelor din compoziție.

Unde le găsim?

In România snack-urile din fructe 100% naturale se găsesc in diferite sortimente in cele mai mari lanțuri de magazine cum ar fi: Mega Image, Carrefour, Bebe Tei, Diverta, Cărturărești, Naturalia Bio, magazinele de tip plafar, precum și online pe AlimenteSpeciale.ro și UnicornNaturals.ro

Reclame

Imagine

Prima carte de povesti de educație financiară pentru copii. E necesară? De la ce vârsta?

Copiii mei nu știu mare lucru despre bani. Decât ca părinții merg la serviciu ca sa putem câștiga necesarul pentru a supraviețui. Știu, de asemenea ca plătim pentru căldura din casă, pentru apa pe care o folosim și pentru mâncare. Făța de alți copii, cu pușculițe și metode de economisire, ai mei au rămas in urma.

Mai știu și că atunci când ia mami salariul, își pot alege o jucărie din magazin. Nu una scumpa, ci una decentă. Baietii mei au un simț special atunci când se apropie ziua de salariu. Nu știu cum se întâmpla, dar mereu cu câteva zile înainte încep să ma întrebe când intră salariul. Nu i-am învățat să facă lucruri ca sa poată câștiga bani, nu au o pușculița in care să-i stânga. Poate am întârziat puțin acest lucru, dar vreau să conștientizeze urmările lucrurilor bine făcute. Nu vreau o recompensa pe care sa le-o livrez dacă ma ajută să scot vasele din mașina de spălat. Vreau sa știe că dacă le pun la locul lor, data viitoare vor știi de unde sa le ia. Adică să înțeleagă faptul ca urmările faptelor lor ii poate ajuta mai târziu.

Când mergem pe afară, cel mare îmi spune mai mereu: “Mami, dacă o să găsim o jucărie de 2 lei la magazin, mi-o cumperi?” Nu știu de unde a auzit, dar știe ca 2 lei nu înseamnă mult și asta îmi da speranța ca suntem pe drumul cel bun.

De curând le-am făcut cunoștința cu o poveste noua. O poveste pe întelesul lor, potrivită atât pentru preșcolari, dar și pentru ciclul primar, care îi introduce in lumea banilor. Se numește și Mărunțila și Bacnotila și e scrisă de Roxana Bucur, o autoare tânăra care promite mult.

Educația financiară la copii, nu mai e un moft. Când in parc sunt mai multe hoverboard-uri decât biciclete, copilul va vrea și el. Și nu numai asta. Vor dori haine scumpe, accesorii la moda, scumpe dar nu atât de necesare. Dar dacă va știi de la început ce înseamnă banul, cum se câștiga și mai ales valoarea lui, va face mult mai ușor fata competițiilor din rândul grupului de prieteni.

Am rămas plăcut surprinsă să aflu că ei au înțeles despre ce e vorba. Limbajul folosit în carte a fost pe întelesul lor. Chiar s-au amuzat pe alocuri când citeam numele personajelor. Imaginile sunt mai mult decât sugestive, expun exact momentele cheie ale povestii. Cartea vine la pachet și cu o carte de colorat, care a fost numai buna pentru dimineața care a urmat. O recomand cu drag celor care vor să-și introducă copiii in lumea financiară. Vor știi cum să cheltuiască cumpătat, cum să strângă pentru nevoi și pentru mai târziu și vor înțelege in general puterea banilor munciți.

O puteri comanda și voi de aici .

Eu sunt încântată ca am aflat despre ea. Îmi pare rău ca nu am luat mai devreme o decizie clară in ceea ce privește educația financiară. Copiii înțeleg foarte bine ce se petrece in jurul nostru și sunt foarte curioși să afle că puterea banilor nu e de neglijat.

Așadar, vârsta la care se poate începe educația financiară in rândul copiilor bune una bine stabilită. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Imagine

“Bă, mami ce rea ești!”

Hai, ca azi m-au umplut de respect copiii mei. N-am auzit decât de vreo doua ori te iubesc” in rest, numai Bă mami ce rea ești .

De dimineața, când trebuie sa ne spălam dinții (cam de când le-au apărut facem asta, ei tot au zile in care protestează) sunt rea. Când le opresc televizorul, sunt rea. Când se lasa seara și trebuie sa ne retragem din parc la casele noastre, sunt rea. Iarna ne culcam la 8.30, iar vara la 9. Când ii bag in camera la somn, sunt rea. Când îi pun să-și pună șosete in picioare, ați ghicit, sunt rea.

Sunt mai mult rea decât bună, dar #rezist.

Decât să piardă nopțile și dimineața să plângă când îi trezesc la grădinița, mai bine sa fiu rea.

Decât sa aibă carii, mai bine sa fiu rea.

Decât să nu știe să aibă grijă de ei când eu n-o să fiu lângă ei, mai bine sa fiu rea.

Decât să poarte ochelari și sa vorbesc la pereți întîmplă ce ei sunt fermecați de televizor, prefer sa fiu rea.

Când m-a întrebat azi cel mare de ce sunt așa rea, am avut o mică discuție cu el. Mama nu o sa fie mereu lângă tine. Oamenii îmbătrânesc, își pierd puterile, la fel și mamele. Eu nu o sa fiu lângă el toată viața sa îl ajut. El trebuie sa învețe încă de mic cum trebuie sa aibă grija de el singur. Sau poate mai târziu, chiar eu o să am nevoie de ajutor. Și dacă el nu știe sa se ajute pe el, cum ar putea-o face pentru mine?

Dupa ce plânsese ca nu vrea sa-și strângă lucrurile, și-a luat singur bagajele și până am intrat in casă nu a mai zis nimic. Părea că a înțeles. Îmi pare rău ca ei cred ca sunt rea. Și poate că așa și sunt, dar îi vreau puternici.

Nu puternici d-ăia fără sentimente. La noi e voie să plângi, e voie să îți fie teamă, dar nu e voie să nu vrei să fii responsabil.

Imagine

“Tati, asta vrea să-mi taie urechea”

E în fața mea, la o distanța de cinci centimetri. Ii văd expresiile fetei perfect. Îmi povestește înflăcărat, cu ochii lui mari și negri, o întâmplare închipuită. Mă mai întreabă din când in când dacă am înțeles. Aproape ca nu aud nimic. M-am pierdut in negrul ochilor lui și in bucuria cu care inventează povești. Suntem doar noi doi acasa și doar vocea lui strica liniștea casei. Vorbește foarte mult. Chiar mai mult decât mine. Și e spontan și unic in vorbă și in faptă.

La frizerie ultima dată, când a vrut sa-l tundă pe lângă ureche, a strigat cât l-au ținut plămânii: “Tati, asta vrea sa-mi taie urechea.” L-am dojenit o săptămâna in urmă. Unde o fi auzit el, “asta”? Noi mereu am spus, doamna, fetița… E brutal de sincer. Nu suporta sa ridicam tonul. Copilul asta e calmantul meu. El e năzbâtiosul care iese pe hol când se supara, care ii da educatoarei o ciocolată, cadou și apoi i-o cere înapoi.

Tocmai s-a trezit din somnul de la prânz. Fericit și cu chef de viața.

Îmi vin in minte nopțile nedormite. Când nu putea respira. Când îl alăptam și îl adoram cum adoarme liniștit lângă inima mea. Cât de repede au trecut.

Mucii au dispărut, medicamentele din raft sunt din ce in ce mai puține. Am uitat când îmi venea să mă arunc de la patru de oboseală. Băiatul s-a făcut mare și e din ce in ce mai bine.

Nu-mi mai cere ajutorul decât foarte rar. Se urca singur pe tobogan. Mănâncă singur și chiar se și îmbracă singur. Mama l-a învățat toate astea, fără să știe ca intr-o zi îi vir lipsi.

Dacă aș fi știut atunci că intr-o zi toate astea vor fi doar amintiri!

Au trecut toate câte au fost. Chiar și mirosul de la gât de bebeluș începe să dispară. Nu mai rămân cu nimic in curând.

Chiar și imaginea asta in care el stă apropiat de mine și mă preferă, se va duce. Mă uit la piciorul lui cum se leagănă și cum rotește mâna din încheietura ca sa-mi arate o închipuire de-a lui. Și încerc sa rețin in detaliu tot. Sa nu mai uit nimic și să ma țină memoria măcar pana ajung la telefon. Sa scriu in notițe și sa scriu la laptop pe blog mai târziu tot ce ma uimește azi.

Mâine va fi altceva. Dar nu la fel ca azi. Ma vor uimi altele și altele, dar niciodată aceleași.

D-aia le strâng in jurnalul meu. Sa le citesc și eu și ei. Să-mi amintesc inocenta din ochi și din privire și sa nu uit niciodată cât de mic a fost puiul meu.

Imagine

5 semne ca e pregătit sa facă la olița

Cum scăpam de olița?

Olița, prima responsabilitate din viața unui copil, se poate transforma intr-o activitate stresanta atât pentru el cât și pentru părinți dacă nu reușim sa gestionam situația. Bebe nu înțelege de ce dintr-odată scutecul nu mai trebuie sa existe. De ce tocmai când e in mijlocul unui joc interesant, trebuie să părăsească tot și sa meargă la baie. Părinții, stresați că trebuie să meargă in curând la serviciu, iar bebe la gradi, pun presiune. Dar, cum bine spune proverbul, cu răbdarea treci marea.

Cum a fost la noi?

Eu am plecat la serviciu înainte ca cel mic sa împlinească 2 ani. M-am grăbit, pentru că nu mai suportam statul acasă. Simțeam că ma sufoc. Erau aproape 5 ani de când doar asta mai știam sa fac. Sa cresc copii. Acum, dacă ma intrebi, îmi pare rău că m-am grăbit, cum văd cât de repede cresc.

Așadar, au mers la o grădinița privată, dar până la vârsta de 2 ani nici unul nu mai purta scutec.

Cum am făcut? Cu răbdare. Nu i-am obligat. Nici un copil nu va face un lucru dacă va simți ca este obligat. Nici nu am cumpărat olița cu sunete sau mai știu eu ce minuni. Am cumpărat o olița normală și incet, incet i-am adus-o lângă el.

Când ești mama full time, știi deja orele la care cel mic urmează sa-și facă necesitatile. De exemplu, dimineața după ce se trezeau, știam sigur că urmează sa facă nr 2. Îl puneam pe olița, sau ma așezăm și eu pe alta lângă el 🤦🏼‍♀️ și răsfoiam cărticele. Nu dura mult și făcea. Alta dată, vedeam cum se pregătește să facă punându-se pe vine sau încercând sa se ascundă și îl puneam înainte sa facă. Încet, încet, poziția de pe olița îl avantaja de minune, in special când era constipat. S-a prins singur cum sta treaba. Bineînțeles ca a continuat sa facă pe el, dar nu am făcut din asta o dramă. Am continuat sa-i spun că pipi merge la toaletă, nu pe haine. I-am arătat chiar și cum miroase. S-a strâmbat. 😂

De la ce vârsta îl împrietenim cu olița?

Nici un copil nu are un numar de luni ideal la care sa înceapă. Depinde de fiecare in parte. Fiecare copil are ritmul sau unic de dezvoltare. Dacă la unii de la 7, 8 luni, deja le intra in obișnuința, alții abia de la 18 luni încolo se simt pregătiți. Ideal e ca cel mic sa stea foarte bine in șezut in momentul in care se decide de către părinți prezentarea oliței.

Greșeli de evitat

In momentul in care el deja știe ce trebuie sa facă și face la olița regulat, scutecul nu mai trebuie folosit. Crează confuzie și copilul nu mai știe unde trebuie sa facă, la olița sau in scutec. Așadar, dacă ai scos scutecul, îl scoți de tot, nu mai revi cu el in nicio condiție.

Cearta și nemulțumirea. Odată cu făcutul la baie sau la olița, trebuie învățat și cum sa se spele pe mâini după, cum sa-și ridice hainele, cum să se închidă și așa mai departe. Dacă nu o face cum trebuie din primele dați, nu e o tragedie. Va învața. Mai întâi bucură-te de victoria asupra scutecului. Cearta nu e o opțiune. El trebuie sa știe de ce e important sa facă toate treburile astea. Așa că, explicat, fiecare lucru cu răbdare, de o suta de ori dacă e nevoie și va fi bine.

Dacă simti ca nu e pregătit și tu nu trebuie să pleci la serviciu, atunci rămâi lângă el și ajuta-l atunci când simți ca sunteți pregătiți amândoi.

Semne care ne spun ca e pregătit

Dacă ești atent la comportamentul copilului îți vei da seama singur in ce moment începe sa dea semne ca se simte pregătit sa accepte o nouă rutină.

1. Imită comportamentul părinților și e interesat de ce se petrece la baie.

2. Da semne că nu mai dorește scutecul. Trage de el și ii place mai mult fără.

3. Știe să-și dea pantalonii jos singur.

4. Înțelege diferența dintre ud și uscat, caca și pipi.

5. Când are pauze “uscate” de 3 ore, chiar si mai mult. Asta demonstrează faptul ca mușchii sunt destul de dezvoltați pentru a retine urina.

De cele mai multe ori, succesul făcutului la olița depinde de determinarea și răbdarea părinților.

Așa că, toți vor face la wc până la urmă. Depinde, însă de voi, de la ce vârsta.

Imagine

Becuri economice sau leduri? Până și copiii mei știu ce sa aleagă

Eu nu am fost învățata ce înseamnă să reciclezi. Sau de ce e bine sa faci asta. Bine, ca nu exista nici atât plastic pe vremea aceea. Nouă ne făcea tata papuci din lemn, jucării din lemn, scăunele și măsuță din lemn și intotdeuna scriam și pe dosul foii. Dar am făcut tot posibilul să-i învăț pe ei ce însemna protejarea mediul in care trăim. Și cred că mi-a reușit, pentru ca ei știu de ce nu putem lasa apa sa curgă foarte mult. Sau de ce nu prăpădim hârtia aiurea. Mergem des in pădure, privim copacii inalti ca sa știm de unde vine oxigenul pe care îl respirăm. Acum consumă controlat. Știu ce trebuie să facă și cunosc urmările consumului exagerat.

Ei sunt copiii ăia care se ceartă pe stradă care să ducă la gunoi hârtiile și sticlele aruncate de alții. Și care îmi spun mie, uituca de meserie, sa ma întorc, când vreau sa plec din casă și uit becul aprins la baie.

Apropo de baie. Acolo îmi fac veacul. Dimineața după ce îi spăl, ii îmbrac și le mai dau și ceva de băut înainte sa plece la grădi, rămân stăpâna pe baie. Acolo experimentez câte un machiaj pe zi. In fiecare zi altul. Și durează ceva pana sunt gata de plecare. Mai ales când îmi fac și parul. Am nevoie de lumină multă, dar fără sa facem risipă de energie. Umbrele fardului trebuie sa vina perfect acolo unde e nevoie. Tușul trebuie aplicat cu mare precizie, iar iluminatorul nu trebuie sa vina mai jos de linia pomeților. Ies foarte rar complet nemachiata.

Aveam nevoie de corpuri de iluminat pe care sa ma bazez. Așa că am apelat la becuri cu led. Înainte aveam becuri economice. Dar becurile cu led au o viața de funcționare de până la 10.000 de ore, pe când la becurile led este de 50.000 de ore. Se va observa treptat si la factura. Nu se supraîncălzesc, copiii nu risca sa se ardă dacă ating din greșeala. Nu emit radiații și reduc emisiile de CO2.

Încet, încet, am extins nebunia in toată casa. Acum avem și aplice și plafoniere cu led. N-as mai reveni niciodată la ce foloseam înainte. Nu după ce am aflat beneficiile folosirii lor.

Le-am explicat și copiilor de ce e bine sa folosim becurile cu led. Au înțeles și m-au ascultat mirați când le povesteam cum reușim sa salvăm planeta. Le-am spus ca noi o sa fim eroii care ajută omenirea și asta le-a plăcut foarte mult. Mai bine stăteam in banca mea, că au scos toate costumele de eroi pe care le aveau. Nu vreti sa știți ce a ieșit. Haos. Haine aruncate, schimbate intre ei, gălăgie, mare nebunie. Vecinii știu. Ca la noi. Când nu e tati acasă. 😂

Imagine

Doi frați, unul mai puternic

Când am aflat ca sunt însărcinată am trăit un amalgam de sentimente. Nu eram pregătită și nici o carte pe care am citit o ulterior nu m-a pregătit pentru ce aveam sa trăiesc. Bucuria noastră a fost dublată. Aveam sa aflu ca in pântecele meu erau de fapt două bucurii. Eram speriată, fericită, emoționantă, toate la un loc.

Nu știam ce înseamnă, dar bănuiam ca nu va fi ușor. Așa a fost. Au fost probleme medicale. Probleme grave care au făcut ca doar una din cele doua inimi sa mai bată până la sfârșit.

Zilele treceau greu, tratamentul era dur. 11 pastile zilnic până in luna a șaptea. As fi făcut totul pentru a-l știi bine. Băiatul meu puternic a dus lupta până la capăt. I-am mulțumim Domnului cu lacrimi in ochi, ca puiul meu s-a născut sănătos. Nici o bucurie nu e prea mare, dacă nu are și un strop de suferința.

Azi numele Sfântului Gheorghe îl ocrotește atunci când mama nu e in preajma. Același sfânt care mi-a ascultat durerea de fiecare dată când am avut nevoie de ajutor. E înalt și priceput la toate. Ii seamănă tatălui , iar azi ii serbăm pe amândoi. Sunt cei mai buni prieteni, se înțeleg perfect, iar dragostea lor a depășit de mult barierele celei dintre tată și fiu.

Mi l-a adus mie binecuvântare in casă și in suflet. E bun și blând și viața lui vreau sa-i fie luminoasă la fel ca și fața pe care o are când intru in casă seara de la serviciu. Bucuria mea, te iubesc mult!

La mulți ani!

Imagine

Previous Older Entries