4 ani de mama

  
Nu e prima data când spun despre copilul meu cel mare ca e o binecuvântare pentru casa noastra.I-am mai scris o scrisoare in care spuneam cât de norocoasa sunt sa am așa un copil bun. Dacă doriți sa o recitiți, o găsiți aici.

Se împlinesc 4 ani de când am ținut in brațe pentru prima data, corpul cald al unui bebelus rozaliu cu o chelie simpatica si un zâmbet sugubat.

N am simțit mare lucru atunci. Doar o bucurie ca-l pot vedea si ca este sănătos. In noaptea care a urmat m-am îndrăgostit de el.

Așa mic si neajutorat cum stătea el înfasat lângă mine, si cu ochișorii închiși si fometos din cale afara, mi s-a lipit de inima si acolo va rămâne pana când n-oi mai fi.

Miracolul acela are acum 4 ani. 

Timpul nemilos, l-a făcut mare si greu sa nu-l mai pot adormi pe burta mea.

Acum are freza de om mare pe care si-o aranjează in oglinda când dam sa plecam pe-afara. Si nu mai vrea in bratic la mami, el prefera sa alearge cu bicicleta.

Nu știu, cum o fi trecut timpul așa repede?

Cum l-am crescut pana acum? 

Parca nu-mi mai amintesc nimic din ce mi-a fost greu.

Decât niște cârlionți blonzi pe care-mi pare rău ca i-am tuns si azi.

Si un zâmbet cu gropițe. Si mofturile la mâncare sau apariția primului dințișor la 7 luni.

Băiețelul acela bălai, care mormaia cu suzeta la nani si rupea toți nastureii de atâta frecat, azi merge la grădinița si vine singur acasă.

Of, ce bucurie sa-l aud cântând prin casa si cum vorbește el numai despre mașini.

Si ce ma dispera când rade necontrolat tocmai când am treaba cu el.

Știu ca o sa se faca mare si o sa plece sa-si trăiască viața așa cum își dorește el.

Știu ca o sa ajungă tare deștept si descurcăreț. 

Imi doresc pentru el tot ce n-am putut eu realiza. Sa-si vadă toate visurile devenind realitate si sa nu-si piardă nicicând credința.

Sa nu lase pe nimeni sa-i spună ca nu poate sau sa-l întoarcă din drum.

El este inima mea, este cel care ma fericește de 4 ani si de la care am învățat cum sa am răbdare si cum sa fiu responsabila.

Puiule, tu m-ai făcut mama si m-ai făcut sa traiesc sentimente de care nu credeam ca sunt in stare: dragoste necondiționată.

Te iubesc! 

   

Anunțuri

100 de articole

    
In urma cu câteva luni luam decizia de a-mi păstra toate gândurile, opiniile si amintirile intr-un caiet special pe care sper sa-l recitesc cu mare drag peste ani si ani atât eu cât si copiii mei.Ajunsă la publicarea articolului cu numărul 100, ( din păcate unul trist ) si in urma unui feedback mai mult decât pozitiv, bag de seama ca blogul acesta a fost o idee excelenta.

Pentru mine a însemnat un medicament, o evadare si un exercitiu continuu de mentinere a psihicului constant dar si de refugiu atunci când am simțit oboseala.

Ma bucur sa văd ca cel mai citit articol a devenit in ultimele zile, ” Scrisoare pentru soțul meu ” pe care o puteți citi aici.

Fiecare articol scris, însumează multe, multe trăiri sincere si absolut adevărate. Nimic nu am scris la voia întâmplării, tot ce am scris sunt sentimente adevărate pe care am vrut sa le împărtășesc cu voi.

Poate uneori am deranjat, însă nu cu rea credința si nu din răutate.

Am avut multe avantaje datorită blogului si imi doresc tare mult sa trec la următorul nivel.

N-o sa renunț niciodată la scris, chiar dacă uneori mi-e greu sa împărtășesc unele întâmplări si chiar dacă nu găsesc timp.

 Multe din articolele care se regăsesc aici au fost texte pe care le-am scris plângând, iar multi din cei care le-au citit au mărturisit ca au simțit si ei aceeași emoție ca si mine.

Ma bucur mult ca am reușit sa ajung la inima unora si ca au reușit sa treacă peste ceea ce auzeau despre mine.

Va mulțumesc mult celor care intrați aici zilnic si de la care găsesc un cuvânt de încurajare, un sfat sau chiar o apreciere.

Vreau sa știți ca înseamnă enorm pentru mine si ca o sa încerc sa nu va dezamăgesc niciodată.

Mergem mai departe

  
Atunci când tragi linie nu contează cine te a făcut sa plângi ci acela care ti-a arătat ca poți sa zambesti din nou.Așa ca sunt optimista si vreau sa cred ca va fi bine.

Niciodată nu m-am gândit ca o iubire așa mare se poate stinge atât de repede.

Si cu toate astea, am pus copiii pe primul loc când am luat decizia asta. Ei merita o mămica fericita si energica si bine dispusă, nu una suparata, plansa si mereu îngrijorată.

Nu vor un tătic nervos si supărat din orice, vor unul care sa-i asculte si sa-i răsfețe.

Si împreuna nu le putem oferi asta. 

De aceea am hotărât sa mergem mai departe, in viața separat.

Am avut multe clipe fericite împreuna si ele mereu vor rămâne in inimile noastre.

Am căzut de multe ori si ne-am ridicat împreuna de si mai multe ori. Am ras, am plâns, am călătorit, ne-am iubit, ne-am certat, ne-am împăcat…

Dar a venit timpul in care trebuie sa ne asumam ceea ce facem si ceea ce vrem cu adevărat de la viața.

Eu ii mulțumesc lui pentru toată aceasta poveste.

Pentru copiii minunați pe care ii avem.

Pentru momentele in care mi-a fost aproape.

Pentru faptul ca m-a iubit din toată inima, cândva.

N-o sa uit niciodată.

Poate o sa-mi fie greu sau poate o sa-mi fie mai ușor decât ma așteptam.

Aleg sa fiu discreta pana la capăt si sa spun ca a fost vina amândurora si ca fiecare va merge pe drumul pe care si l-a ales.

Oricum, timpul si circumstanțele se pot schimba oricând, așa ca nu o sa rănesc pe nimeni nicicând.

Încă mai cred in dragostea adevarata!

Sănătatea emoțională a copiilor noștri depinde numai de noi

 

 
 Comportamentul nostru in preajma copiilor este extrem de important in creșterea si dezvoltarea lor de mai târziu ca si adulti.

Un copil care aude des certuri, cuvinte urate sau comportamente neadecvate va imita întodeauna, nu involuntar, ci pentru ca părinții lui sunt un exemplu pentru el.

De câte ori n-am întâlnit in parcuri, la grădinița sau la spațiile de joaca, copii care vorbesc urat, copii violenti sau copii care nu vor da fie receptivi la mesajul parinților.

De cele mai multe ori ii judecam fără sa ne dam seama ca de fapt, ei sunt cei abuzați, de ceea ce se întâmpla acasă.

Violenta, răutățile sau cuvintele urate sunt refulări ale unor reguli mult prea aspre stabilite de părinți, pot fi moduri de a atrage atenția la o nevoie de a lui sau pur si simplu imita ceea ce se întâmpla acasă.

Părinții echilibrati in viața de familie, si nu numai, vor creste întotdeauna copii sănătoși emoțional si comportamental, dacă pot sa zic așa.

Iubirea continua si necondiționată va da naștere unor manifestări  tolerante si pozitive. Chiar dacă refuza sa mănânce sau se îmbrace mai repede, copilul trebuie sa știe in continuare ca iubirea noastră pentru el n-a scăzut in intensitate.

Repetarea acestui lucru cât si încurajarea continua, il va face sa aibă mai multă încredere in el si sa devină mai independent.

Sa nu credeți ca e prea mic sa înțeleagă atunci când între părinți exista conflicte ( chiar si nerostite )sau când in casa e o atmosfera apăsătoare. El simte tot ce se întâmpla uneori chiar si mai bine decât adultii.

Ei trebuie îndepărtați imediat de situații conflictuale, puși in medii liniștite pentru ca doar așa vor fi deveni si ei la rândul lor, indivizi liniștiti si echilibrati.

 

    

Ce facem când ploua

  
  

M-am trezit de dimineața cu puicuțul căutând de zor prin sân o tatica sa-si mai
potolească setea.Somnorosul, cum i-a umplut laptele cald gurița, l-a apucat pircoteala si a mai supt încet încă vreo 5 minute pana când sa se întoarcă pe partea cealaltă.

N-a apucat săracu sa se așeze bine ca de-odată intra furtunos pe usa, fratele mai mare care se trânti direct între noi, mai sa-i tragă si un genunchi in cap.

Ne-am mai jucat puțin si apoi am ieșit la treaba: repede pregătesc micul dejun, pachetul de grădinița, spălat, îmbrăcat, cu opriri de câteva minute de fiecare data sa-mi arate câte ceva, sa ma ducă in alta camera, sa ne jucam puțin cu nu știu ce…

Ploaie si urat afara, rămânem in casa.

Strânge masa, dam cu matura firimiturile, spală copilu, schimba copilul, distrează copilul…

Peste vreo ora, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun ceva pe umeri neaparat pentru ca băiatul suge non-stop. Cum ii cad ochii pe decolteu, cum ma trage intr o parte. Dacă n o fac mai repede risc sa nu fac nimic toată ziua.

Culc copilul, vine celălat de la gradi, papam ceva, povestim si ne băgam la nani.

Nu adoarme de 5 minute, când aud in baby monitor ca e gata somnul mezinului. 

Of, si ce bine era întinsa…

O luam de la capat. Nu vrea decât putina ciorbița, decolteul i se pare mai apetisant( ma dezbracasem  între timp).

Ne jucam, băgam hainele in dulap de 100 de ori pana ma las pagubasa. El le scoate de 101 ori.

Se trezește celălat, gătim repede felul 2, papam, si scoatem nisipul sa ne mai facem de lucru.

Băgam o prăji la cuptor, ne certam pe mașini, pe tablete, pe orice…

Ne spălam de nisip si-l strângem cu chiu cu vai.

Cel mare vrea paste, pe care le mănâncă cel mic. 

Mai spăl câteva farfurii, timp in care cu greu ma țin sa nu ramân in chiloți ( mezinul ma vrea urgent la cântecele si trage de pantaloni ).

E deja obosit. 

Il las pe unu’ la tv si plec la nani cu celălat.

Adoarme imediat, prea repede sa nu se mai trezească o data pana il culc pe frățiorul.

Mai fac ture de vreo doua ori pana adoarme complet.

Ma mai trimite G după nu știu ce pahar, ca el numai in ăla vrea, vrea la baie de 5 ori, bea apa de 6…

In sfârșit, dorm amândoi. Ce e in sufragerie… Nu vreți sa știți.

Mai strâng puțin si ma retrag si eu.

Sunt așa de obosita! 

Ma doare spatele îngrozitor!

Scriu un articol sa ma relaxez si la nani.

Ajunge pentru astăzi.

P.S. : s-au întâmplat mult mai multe, asta-i doar un rezumat.😊

Despre maica mea

  
Zilele astea ploioase imi aduc aminte de maica.O bătrânica adusă de spate cu un ciomag si o batista in care ținea banii pe care ii strângea pentru medicamente, așa mi-o aduc aminte azi.

In căsuța ei cu doua camere, cu soba cu plita si cuptor, era mereu cald si miros de mâncare prăjită in tigaie de fier. Toți săracii satului veneau la tata Anica sa găsească o masa calda si un pahar de țuica.

Mi-au rămas in minte si in inima o mulțime de amintiri frumoase care ma leagă de ea.

Venea des la ea moașa sa-i facă injectii sau preotul sa o spovedească. Parca de când o știu se pregătea sa moara cu o seninătate care astăzi m-ar înfricoșa.

Alta data făcea ea pe moașa. Ii punea  lu’ tata ventuze pe spate sa-i scoată răceala din corp.

Ne dădea dovleac copt la cuptorul ei, lapte bătut, boabe fierte cu zahăr sau teci cu usturoi. 

Doamne, ce bun era terciul când nu mai aveam răbdare sa se facă mămăliga! 

Când plecau ai noștri la nunta dormeam câte-si patru la ea in pat de-a latul. Stăteam aliniate si chicoteam pana noaptea târziu.

Ne învelea săraca, cu o planuma groasa si grea si abia reușea sa ne potolească. Adormeam ascultând ploaia bătând in geamul la care punea mereu o perna sa nu între frigul.

Ne punea sa ne băgam pantofii după soba sa-i găsim uscați când ne trezim.

La ferestre, de jur împrejur avea lipita plastilina sa stea geamul fix sa nu se spargă.

Era buna si nebuna. Ținea cu dinții de ce era al nostru si nu ezita sa te înjure dacă îndrăzneai sa nesocotești sfaturile ei. 

A născut de 12 ori si avea o mulțime de nepoți care o vizitau mereu.

Camera ei era întotdeauna neîncăpătoare pentru câți ne strângeam seara la ea.

Nimeni nu lua nici o decizie importantă pana nu o întreba pe maica.

Extrem de realista, pe ea n-o păcălea nimeni si întotdeauna avea grija ca bunătatea ei sa nu fie luată drept prostie.

Muncea mult, chiar si la 80 de ani, era vioaie si pusă pe treaba. Adunam zarzare si prune pentru țuica, despicam fasole si curățam porumb. 

Ma iubea mult si era mândra ca ii port numele. 

Prevestea adesea, cum au sa vina ” astea mari sa-ti ia averea ” , ” da’ tu sa nu dai la nimeni, ca tot ce vezi aici e al tău „.

Nu mânca nimic bun fără sa ne păstreze si noua. Împărțea tot ce avea cu noi.

Maica mea buna si dreapta, mi-ar plăcea sa știu ca ești încă printre noi, ca esti mândra si ca te bucuri pentru reușitele noastre.

Sursa foto: google 

10 motive pentru participarea la webstock 2016

  

Bine, recunosc, vineri am fost la Webstock 2015,  inițial ca sa mai scap d-acasa de rutina asta care mi mananca zilele.Dar ce am vazut acolo m-a impresionat maxim.

Organizarea impecabila si atmosfera relaxanta de acolo, m-a facut sa stau pana aproape de final.

Am sa va spun insa 10 motive pentru care o sa ma duc si la anul, negreșit ( asta, daca o sa mai primesc invitație, desigur ).

1. Vezi acolo, toate vedetele posibile si imposibile pe care le citesti zilnic si pe care parca le cunosti de o viata fara sa le fi vazut vreodată.

2. Întâlnești branduri ale unor companii cunoscute, participi la concursuri si câștigi premii neașteptate. De exemplu setul celor de la Farmec Geroviatal Tratament Expert,  a venit la fix, ca tocmai mi se terminase șamponul.

3. Interacționezi, socializezi, cunosti oameni si idei noi. Mai scapi si tu de scutece, haine pătate de mancare lipicioasa si par încâlcit.

4. Poti sa sari peste o conferinta si doar sa stai pe hol la schimb de idei sau pur si simplu la pălăvrăgeala.

5. Înveți in cateva ore tot ce inseamna blog, promovarea acestuia, intr un cuvânt cum sa aiba succes ideea ta.

6. Asculti povesti incredibile, sincere din care te poti inspira. Si sa faci poze, multe, multe poze.

7. Ai un sentiment placut de apartenența cand vezi multimea de oameni adunata pentru același scop.

8. E momentul perfect sa iei o pauza, chiar si de cateva ore si sa-ti lasi sotul cu copiii ( poate are impresia ca nu faci mare lucru toata ziua ).

9. Sunt curioasa sa aflu si la anul noutăți, tendințe si lucruri care sa ma ajute sa devin mai buna in ceea ce fac.

10. Sa vad cum la anul, premiul de personalitatea online a anului va merge la preferata mea, Printesa urbană.