Orgoliul este inamicul numărul unu al relațiilor 

Publicat de de Anna Georgescu

Ce era sa ma despartă de el

Pentru cine încă nu a aflat pana acum, am fost la un pas de a ma despărți de soțul meu. Poate v-ați întrebat din vina cui s-a ajuns aici, cine a greșit dintre noi doi. Și fără sa ma eschivez, va răspund eu imediat. Amandoi am greșit. 

Niciodată in rupturile dintre un el și o ea nu exista o vina exclusiva a unuia dintre ei. Tot timpul adevarul e undeva la mijloc, iar vinovați sunt ambii parteneri. Plictiseala, încrederea irațională in cel de lângă mine, abandonul propriei persoana in defavoarea  lui, încărcarea personală inutila cu responsabilități comune au fost câteva dintre greselile pe care le-am aflat. 

Orgoliul separa iubiri adevărate 

Ce am observat la noi și nu numai, este ca orgoliul, acest sentiment de îngâmfare și mândrie nejustificata, duce la despărțire in cele mai multe cazuri. In fiecare relație e o lupta continua de superioritate, gen ” Ii arat eu lui cine sunt” sau „Dacă se lua după mine, nu ajungeam aici”. De câte ori nu ne-am trezit spunand, ca nu l mai iert, nu-i mai permit, fara mine n-ar fi ajuns aici. Sa pretinzi ca deții adevarul suprem și ca cel de lângă tine e praf dacă nu-ți recunoaște meritele de șef e ca și cum te-ai critica pentru alegerea făcută. In momentul in care ne îndrăgostim îl consideram pe cel care ne pică pata, cel mai bun om din lume: frumos, deștept, amuzant, sociabil, sensibil, cu mult peste cei pe care i-ai întâlnit pana atunci. Adică îl ridici pe un piedestal considerând ca sentimentul pe care ti l-a trezit, te face și pe tine o persoana mai buna. 

Orgoliul nu-și face apariția in începuturile de relație, ci mult mai târziu când deja ne-am obișnuit cu fericirea. Apoi calitatile se vor transforma in defecte enervante, chiar vei încerca sa i le anihilezi ca sa poți străluci doar tu. E o lupta inconstienta dar prezenta pentru Supremație și Superioritate. O prostie și un nonsens care are urmări foarte grave. Poate destrama familii, copiiii pot creste fără unul dintre părinți și multe altele. Nu avem nevoie de un cocos in relație, avem nevoie de un prieten bun, de un sprijin și de un colț de liniște pe care sa-l descoperim in brațele sale. Poate ca poți rezista și cu un cocos, dar pana când? Si chiar vei fi fericita cu adevărat? Chiar contează așa mult sa ai dreptate mereu? Sa fii singurul care decide pentru soarta lui? Sa te opui și sa obligi sa ți se respecte decizia?

Am avut neplăcerea sa descopăr orgoliul la mine, la cel de lângă mine și la mulți din jurul meu. El aduce cu sine doar rău, înverșunare, răzbunare, e strictețe, e decizie de nestrămutat, amărăciune si durere. 

Ca sa ma îndrept a fost nevoie sa cresc, iar acum ma tratez cu multă răbdare.

Am descoperit astfel calitatile ascunse ale partenerului și am încercat pe cât posibil sa le evidentiez. De asemenea:

  • Iert mai mult decât o faceam înainte, sunt mai toleranta.
  •  Imi păstrez calmul chiar și in situații critice.
  • Imi place sa-mi văd partenerul strălucind.
  • Ii dau șansa sa se facă vizibil mai des decât o faceam.
  •  Practic ascultarea activa in discuțiile pe care le avem.
  • Nu mai exista eu, ci doar noi.

18 gânduri despre &8222;Orgoliul este inamicul numărul unu al relațiilor &8221;

  2. Sunt de acord cu tine, ambii parteneri au partea lor de vină, în general, e absurd să credem că numai unul este vinovat. Pe de altă parte, trebuie să acceptăm că cei doi parteneri sunt diferiți, și relația trebuie construită în consecință!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  5. Sunteţi superbi. Rămâneţi aşa ❤
    Şi când mă gândesc că şi eu era să-i pun punct relaţiei în care mă aflu, chiar îmi pare rău că am îndrăznit să mă gândesc la aşa ceva.
    Sunteţi un exemplu pentru cei din jur. Problemele se rezolvă, nu se ocolesc!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. Cred ca toți am dat nas in nas cu orgoliul la un moment dat. Acum și eu ma bucur ca am conștientizat la momentul potrivit, ceea ce ii doresc și tie. Dacă se poate rezolva si ai pentru ce sa lupți, te gândești de doua ori înainte de a Lasa orgoliul sa decidă.
      Mulțumesc mult, te pup! 😊

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

  7. eu am descoperit că, atunci când sunt nervoasă, dar sunt în fața oamenilor, îi ascult și trec peste supărări, dar dacă sunt în fața soțului meu nu numai că dau drumul la frustrare, ci îl văd doar pe el la originea ei… 🙂 după ce am descoperit asta am zis – să mă port cu el așa cum mă port cu ceilalți… 🙂 fază, nu?
    din momentul acela a fost cu totul alta relația noastră.
    cred că, într-un fel, noi, femeile, mai ales cele cu o personalitate (prea) mare 🙂 , suntem grăbite să rezolvăm toate problemele lumii, uitând că așa ne facem noi probleme emoționale…
    nu știu ce ai înțeles tu din ce am scris eu… 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  8. Ai dreptate! Vine e a ambilor parteneri, dar e trist când şi-o asumă numai unul (nu e cazul nostru). Noi suntem într-un continuu studiu al comunicării :). Învăţăm să comunicăm unul cu celălalt pentru a gestiona mai bine situaţiile tensionate.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. E bine și când descoperă doar unul. Ii poate spune și celuilalt, pot comunica, pot cădea la un acord. Trebuie doar sa-și dorească sa fie unul lângă celălat amândoi. In cazul in care nu mai sunt speranțe, e zadarnic sa tragi de unul singur.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un comentariu