Mai ales de când suntem părinți, grupul noștru format din noi plus doi copii e tot ce ne trebuie, pur și simplu am fi prea mulți altfel. Prea multe idei, prea multe planuri, prea multe preferințe…
Țin minte câte revelioane frumoase am făcut cu prietenii la munte… Cand plecam după Crăciun și ne întorceam in anul următor și petreceam frumos, cu muzica la maximum, cu grătare noaptea și cu gălăgie de abia ne auzeam om cu om. Era frumos, nu zic nu, dar atât, o data pe an nu mai mult. Acum de când am copiii nici nu o data pe an nu mai vreau. Și nici înainte, când ieșeam din țara sau plecam in locuri nemaivazute pana atunci, preferam sa plecam doar noi, pentru ca altfel, cu alt cuplu sau alți prieteni nu reușeam sa vizitam tot ce ne-am propus, riscam sa avem idei diferite, iar planurile sa nu corespundă. De obicei unii se trezesc cu chef, alții fără, unii au chef de plimbare, alții de masaj, noi întotdeauna fiind aia cu chef de ducă, de explorat cât mai multe in cât mai putine zile. De aceea evitam sa plecam cu cineva, preferam mai mult singuri, autonomi, nomazi, fără stres și încurcături. 
Dar, pentru ca întotdeauna exista un dar, de data aceasta am vrut sa încercam și altceva și anume, am hotărât sa mergem in Franța cu încă un cuplu tânăr, cu care nu ne mai văzusem de foarte mult timp, nici măcar nu mai vorbisem in ultima vreme, deci foarte probabil sa nu ne înțelegem. Aveam și plan secund in cazul in care nu ne puteam sincroniza, așa, ca sa nu ma surprindă nimic, înțelegeți? Nu vreau sa credeți ca ne-am fi putut certa și doar ca mi-as fi urmat planul pana la capăt fără supărare, iar planul era sa văd cât mai multe in Paris, deși acum mi se pare ca n-am văzut nimic din câte as mai fi putut vedea. 

Așadar, cu teama asta ca e posibil ca noi sa ne dorim una, iar prietenii noștri alta, am descoperit ca ma temeam degeaba. Am avut noroc sa descopăr ca ne înțelegem foarte bine, am mers împreuna peste tot și am căzut de acord ca suntem acolo sa vizitam. Am respectat și au fost respectate la rândul lor momentele de intimitate, nu am simțit nici o clipa ca trebuie sa renunț la ceva ce as fi făcut dacă am fi fost singuri. Nu știu acum dacă asta înseamnă ca o sa mai procedam așa, cred ca am avut doar noroc de prieteni de treaba, cred însă ca din când in când e Funny sa călătorești și in grup. Păstram legătura? Cu siguranța! Ne-a plăcut? Daaa! O sa mai mergem?  Păstram legatura, cine știe, poate o sa o facem mai curând decât credem.

Știu ca exista persoane care doar in grup călătoresc, de teama, de plăcere sau pur și simplu le e mai ușor sa facă așa. Eu rămân totuși la ideea ca din când in când e bine sa evadezi si doar cu perechea. Ai ocazia sa mai vorbești, fără sa fii intrerupt de copii, sa faci planuri, sa asculti și părerea lui, sa redescoperi lucruri uitate despre el, sa fii surprins de altele pe care nu le știai și de ce nu, sa te reîndrăgostesti. Poate ca suntem noi prea ocupati și neajutorați sa ne permitem luxul asta in fiecare zi, adică sa avem timp sa vorbim despre noi, sau poate ca simțim nevoia de noi ca și cuplu, fără mami și tati.