„Copiii din ziua de azi sunt foarte deștepți” – adevărat sau fals?


O replica destul de des auzita de când am intrat in rândul mamelor. La fiecare lucru minor descoperit de copil, toată lumea se minunează de reușită. Dacă retine un nume auzit des la televizor, sau un cântec care răsuna in casa zilnic, copilul e catalogat ca fiind foarte deștept. 

Astăzi tehnologia a ajuns sa fie la îndemâna oricui. E mai simplu sa ii deschizi televizorul decât sa-i pregatesti acuarele pentru pictat. Decât sa facă mizerie prin casa in timp ce tu pregatesti cina, mai bine ii pui tableta in brațe, sa fii sigura ca ninse mișcă dintr-un loc.

Au la îndemâna informații pe care noi nici nu le visam la vârsta lor. Pentru vremurile pe care le trăim, copiii sunt normali. Deștepți sunt pentru vremurile pe care le-am trăit noi. 

Copiii mei nu cred ca sunt deștepți peste medie, sunt doar niște copii care se dezvolta normal la fel ca majoritatea celor de vârsta lor. 

Copiii din ziua de azi doar par mai deștepți pentru ca au posibilitatea sa încerce mai multe lucruri. Uneori chiar și fără voia lor, pe de o parte pentru ca sunt foarte expuși la lucrurile noi și diversificate și pe de alta parte pentru ca părinții insista sa aiba acces la cât mai multe informații.

Niciodată nu m-am zbătut foarte tare in dezvoltarea unor abilitați extraordinare la ei, pentru ca am considerat ca forțez lucrurile. Pentru mine, copilaria a fost o parte a vieții extrem de importantă a ceea ce sunt azi. Am amintiri de copil, nu de om mare. 

Mi-ar plăcea sa-și amintească la vârsta maturității juliturile din parcul de lângă bloc sau alergata de la țara, sau întrecerile cu bicicleta. Nu mi-ar plăcea sa aibă amintiri cu holurile clădirilor la care era dus de părinți pentru cine știe ce cursuri extrașcolare. 

Ai mei au început sa meargă greoi, la câteva luni bune după 1 an, au vorbit atunci când au vrut, au dormit atunci când dădeau semne de oboseala și totul a decurs normal. Nu i-am obligat la nimic ce i-ar fi putut aduce disconfort sau la care nu le-ar aduce cel puțin un zâmbet pe fata. Nu spun ca ceea ce am făcut eu e ideal, fiecare decide pentru copilul lui cum crede de cuviință,  spun doar ca la noi in familie, sa fie ei fericiti e mult mai important decât ce e la moda sau ce e considerat „in norme”. 

Mie, de exemplu, mi-ar plăcea ca cel mare sa meargă la karate, sa ia câteva lecții măcar, pentru ca tot exersează prin casa diverse mișcări, se vede ca ii place și mai e și mare fan ninjago. Am grija mereu sa nu las ceva aiurea, pentru ca are o forța slăbănogul…. Când i-am propus a zis ca nu vrea, ca e prea mic. 😂

N-am insistat pentru ca acum știe ca dacă vrea, îmi poate spune, se rezolva imediat. Eu tot mai cred ca dacă o sa meargă o sa-i placa dar ce pot sa fac, aștept sa crească. 

Singurul curs la care merge și la care sare in sus de bucurie când aude ca urmează e înot. Ma bucur mult ca in sfârșit ii place și mofturosului ceva și ca merge de drag. E foarte important sa știi sa înoți, o spune o mama de 30 și ceva de ani care intra in mare numai cu colac. 

Aud mereu de copiii chinuiți, forțați sa meargă la cursuri de balet, teatru, și cine știe ce visuri neîmplinite ale părinților. Copii care nu au timp de plictiseala, de regasire, de gândit la ce vrea cu adevărat. Mulți ajung sa plece dimineața de acasă și sa mai vina seara, încercând sa bifeze cât mai multe pe lista cu activități, întocmai ca un adult. 

Dragi părinți, nu mai forțați copiii sa va îndeplinească visurile, lăsați-i sa lupte pentru ale lor. Balerina n-o sa ajungă dacă nu are talent și tragere de inima. Engleză n-o sa învețe doar pentru ca e important sa știi in zilele noastre sau pentru ca tu ți-ai fi dorit sa știi. Cântăreața vestita n-o sa ajungă niciodată dacă falsează grav la un an după prima lecție de canto. Nici fotbalist nu va ajunge dacă doar lui tati ii place. 

Gândiți-vă de doua ori înainte sa decideti ce cursuri va urma copilul vostru. 

Dacă nu va pleca de acasă bucuros, dacă nu va povesti la întoarcere neîncetat, daca nu va menționa la sfârșitul cursului progresele pe care le-a făcut, înseamnă ca el merge acolo pentru tine, nu pentru ca așa ii place lui. 

Da-i dreptul sa aleagă, sa ajungă acolo unde visează el, nu tu. 

Sa-i dai posibilitatea sa aleagă inseama sa-l responsabilizezi și sa-l faci conștient. Nu cred ca ți-ar plăcea mai târziu sa-ți reproșeze timpul pierdut sau șansa ratata. 

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. Adrian
    Iun 19, 2017 @ 14:43:50

    Copiii de azi sunt atât de încăpățânați încât îmi este greu să cred că pot fi obligați să facă ceva ce nu le place, sau nu găsesc motivare. Iar un părinte care vede că aruncă banii în vânt, se va calma repede. Norocul lor este că au atâtea oportunități acum încât „șansele” să își găsească „drumul” sunt mult mai mari. E adevărat că au nevoie să simtă familia alături de ei, să fie serioși și dispuși la muncă, astfel au tot viitorul în față!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Anna Georgescu
      Iun 19, 2017 @ 14:51:37

      Hmm, părinții nu au timp și de aceea apelează la tot felul de activități extrașcolare, de la after school pana la cursuri de pian. Pentru ca au nevoie de bani, muncesc prea mult, de cele mai multe ori.
      Timpul pierdut pe care nu-l vor mai recupera niciodată alături de familie e „priceless”.
      Relațiile interumane afective stabile sunt cheia succesului pentru viitorii adulti.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  2. Antoaneta
    Iun 19, 2017 @ 15:24:23

    Cunosc multe cazuri in care copiii fac ceea ce le cer parintii, participa la cursuri peste cursuri….abia au timp sa mai doarma. Anul trecut fiica-mea citea Domnul Sconcs de Neil Gaiman. Ti-o recomand. E satira pura. O gasesti la editura Arthur.
    Ai mei copii nu prea vor sa participe la cursuri asa ca….na….Daria a mers cand era mica…a vrut taewkondo, anul urmator a vrut balet…apoi baschet….in fiecare an isi gaseste alte idei….asta pana cand a inceput scoala cum trebuie si nu a mai avut chef decat sa se relaxeze si sa se bucure de timpul liber….incepand cu clasa a III-a a renuntat la idei de cursuri dupa ore pentru ca nu mai vroia decat sa zaca…Andrei nu vrea sa participe la nimic asa ca nu il fortez…nu ar avea rost…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. MamaLor
    Iun 19, 2017 @ 20:01:22

    Soacra-mea se minunează mereu de ale mele și spune ca pe vremea eI nu erau copiii atât de deștepți. Dar fi-su, adică al meu soț, e doctorand deci…nu prea o cred. Cred doar ca ea nu se (pre)ocupa atât de stimularea în vreun fel a inteligentei copiilor ei așa cum încerc eu azi. Mereu spune: „eu îl puneam intr-un feu si-i lăsam la capul rândului. Copilul stătea singur în feu și eu săpam…” Nici eu nu mă dau peste cap sa le fac cine știe ce filozoafe la 5 ani dar nici așa liniștită nu sunt. Le cumpăr cărți, le citesc, desenam, pictam și. ..cam atat. Cea mare merge la canto, eu am inscris-o dar ei îi place, merge cu bucurie. Acum, eu fac tot ce pot sa fac fără sa le presez. Și mă rog sa-l moștenescă totuși pe tac-su. 🙂 Te pup, mama perfecta a puilor tăi!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. MamaLor
    Iun 20, 2017 @ 19:58:22

    Ce tare! Nu mă pot abtine: imi imaginez doua femei, una mama și una mama în devenire. Una o întreabă pe cealalta: auzi, tu ce feu ai, ca nu știu de care sa îmi iau! Ce rea sunt! :)))

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Mami
    Iun 30, 2017 @ 05:47:45

    Si eu cred ca expunerea la multe lucruri le dezvolta diferite abilitati. Acum nu infasam copiii si ei exploreaza mult cu mainile, nu uitam de ei in patut ci ii purtam peste tot, petrecem mai mult timp cu ei..

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: