Acum vreo luna, îmi zice soțul ca pe 29 Decembrie trebuie sa îmi iau concediu. Credeam ca are cineva de tăiat vreun porc sau trebuie sa ducem copiii undeva. Când am întrebat de ce, a răspuns evaziv și apoi am uitat sa mai dezvolt discuția.

Apoi mi-a spus ca trebuie sa vorbesc cu mama sa lăsam copiii la ea cel puțin o noapte. Aoleu! Dar unde mergem, draga? Deja începea sa sune a vis. Singuri? Fără copii? Plan pus la cale de el? De obicei eu decid unde mergem, pentru ca îmi place sa fiu informata din timp ce facem acolo, ce vizitam, etc.

Am început sa ma gândesc mai bine. Asta o fi greșit ceva? Sau vrea sa-mi ceara ceva imposibil? Ce l-o fi apucat? Ia sa-l descos puțin. N-am scos nimic de la el. Decât ca sunt cam stresată și ca o mergem undeva sa ne relaxam.

Spunea într-una ca e secret și unde mergem și ce o sa facem. Și a ținut-o așa pana am ajuns la destinație.

Bine, ca m-am prins pe unde o sa mergem. Când am văzut ca mergem spre Curtea de Argeș, am zic ca mergem la Barajul Vidraru sau mai sus de el pe la vreo pensiune ceva.

De unde? Nici 20 de km din oraș, intr-o comuna oarecare ne oprim. O pensiune normala care nu prevestea nimic spectaculos. Deja ma gândeam ca eu mai târziu nu o sa pot sa ma prefac ca sunt super uimita. Dădeam deja semne de iritare: ma scărpinam in cap, butonam telefonul in neștire, ma fâțâiam pe scaun, etc.

Am urcat, ne-a dat camera și acolo când am intrat l-am iertat. Mi-a trecut.

O camera deosebită, cum nu ma așteptam sa găsesc in mijlocul lui nicăieri.

Pat extra large, presărat cu petale de trandafir, urcat pe un piedestal de lemn. Lângă pat, era amplasata imediat o cada cu jacuzzi și hidromasaj pentru doua persoane, șampanie și doua pahare.

O neasteptata surpriza. Nu-mi venea sa cred ca toate astea sunt pentru mine. Da’ ce-am făcut sa merit toate astea? Mai arătam și super obosita pentru ma luase direct de la serviciu.

Aveam sa găsesc in bagaje tot ce îmi trebuia sa nu mai arăt așa: haine de schimb, periuța de dinti, chiar și fardurile și pensulele. M-am aranjat rapid și am mers la masa. Mi-a spus cuvinte frumoase toată seara. Declarațiile alea nu le-am mai auzit niciodata. M-au făcut sa ma emoționez maxim, chiar și pe mine, mereu pusă pe glume și neastâmpărată. Am vorbit și am râs mult. M-am simțit specială, exact ca intr-o luna de miere.

Pensiunea la care am rămas peste noapte se numește Heaven Guesthouse și e deschisă abia de câteva luni. Totul arată demențial de bine acolo. Au o bucătarie super utilata pe care nu am folosit-o, un living imens, o priveliște care dă spre un deal frumos, loc de joaca pentu copii, gratar și aragaz afara și cred ca arată exact ca o pensiune din Elveția.

Dotările m-au uimit pentru o localitate oarecare. Surpriza mi-a făcut bine. M-am reîndrăgostit, ca sa zic așa. Ne-am ținut de mâna, am ascultat muzica buna, am mers pe Trasfagarasan până am dat de zăpada. Am mers mult și pe jos (mi-a zis aplicația de pe ceas), ceea ce îmi doream, pentru ca stau destul blocată pe scaun la birou.

Așadar, nu trebuie sa faci mult dacă vrei sa impresionezi pe cineva. Trebuie mai întâi sa-ți dorești și apoi sa-ți faci timp. Mie mi-au fost de-ajuns 24 de ore ca sa ies din rutină. Cu plan bine pus la punct de jumătatea mea, totul a decurs perfect.

Bine, l-a ajutat și locația, romantica și cu mult bun gust, șampania și lumânările parfumate.

Un decor de vis pentru o noapte de vis.

Mulțumesc, G! ❤️