FIFA, prietenul bărbaților și inamicul femeilor

FIFA, jocul video, dușmanul tăcut al relațiilor din 2018.

Vii de la serviciu și îl găsești pe partenerul tău cuminte in casa, jucându-se pe televizor. Un simplu joc care il face sa se bucure si sa se enerveze E chiar drăguț sa-l vezi pasionat de ceva. Simpatic foc când se încruntă sau mai zice un cuvânt urat semn ca ii place sa fie învingător.

Parca ți se pare și sexi când face așa. Îți place latura asta de lupatator. E liniște în casa pentru ca el e cealalta camera de obicei, se joaca.

Așa l-ai cunoscut, jucând. Asta e timpul lui liber și nu vrei sa pari o scorpie, așa ca îl lași sa se joace cât vrea el. Dar oare știi cât vrea el?

Treptat, FIFA a devenit copilul casei. Trebuie întreținut. Jucat regulat. Nu trebuie sa treacă nici măcar o zi. Trebuie lăsat omul să-și consume energia.

Curând nopțile devin lungi și nasoale. El tot la FIFA. Încerci să-l mai atragi, ba cu o lenjerie intimă, ba cu o promisiune de ceva frumos. Nici in oraș nu mai iese ca de obicei.

Serile alea liniștite când se juca și tu îl știai in regulă s-au dus. Acum țipa când pierde sau și mai rău se exteriorizează cam ciudat. Mai ciudat decât știai. Adormi singură acum. Ce rost mai are să-l mai aștepți? Uneori îl prinde dimineața. O noapte pierdută aiurea. Așa zici tu. El e de altă părere. Îi place, e provocator jocul. E ceva ce vrea să dovedească. El e printre cei mai buni. Nu mai poate da înapoi.

Dacă ați stii câte cupluri se cearta din cauza FIFA… Mi-ați da dreptate.

Tare curioasa aș fi să știu și părerea unui împătimit. Dacă știe ce senzație de abandon și de furie provoacă partenerei.

Ce ziceți băieți? E adevărat? Care e părerea voastră? E așa grav cum pare sau e doar un joc?

Reclame

3 zile fără Facebook

Am stat 3 zile fără Facebook și n-am murit. Dar nici mult nu mai aveam.

Da, da, eu, dependentă declarată de rețelele de socializare, am stat 3 zile și puțin peste fără Facebook, Insta, WhatsApp, Messenger. Totul a început din cauza unei probleme, nu spun ce, că nu o să mă credeți și a continuat cu incăpățânarea mea de a rămâne pe “uscat”.

Prima zi

Am inchis telefonul. Nu am mai vrut să primesc nici apeluri. M-ar fi distras și aș fi fost curioasă de mai mult. Așa că telefonul stins nu avea ce rău să-mi facă. Am șters înainte toate aplicațiile și l-am lăsat să zacă in geanta.

Am fost la serviciu. Simțeam ca și cum îmi lipsește ceva. Căutam telefonul la fiecare câteva minute. Nici treaba nu reușea să-mi ia gândul de la el. Cu toate că știam că zace pe fundul genții, aveam mereu impresia că l-am pierdut. Am renunțat și la ceas. Ce rost mai avea fără telefon? Am citit o carte în câteva ore. Am ieșit afară și mi-am dat seama că strada pe care lucrez e plină de viața. Am văzut mai mult decât am vazut în doi ani. Am început să privesc mai sus decât priveam in telefon și am iubit fiecare trecător de pe strada. Mi-a plăcut mult afară fără telefon. Avea așa viața, era o forfota plăcută de care nu aflasem pana atunci.

A doua zi

Am făcut mâncare cât pentru trei familii. Am vorbit cu băieții mai mult decât am făcut o până acum. I-am ascultat, am făcut cumpărături, ne-am jucat, am dormit. M-am simțit puțin părăsită. Aveam senzația de abandon. Simțeam tot mai des nevoia de a atinge telefonul. Nu se întâmpla nimic, dar mă linișteam dacă îl atingeam.

Începuse sa nu mi se mai para mare lucru și asta îmi dădea speranța. Mi-am deschis telefonul în cazul în care dorea cineva să mă sune. Dar ce crezi? M-a sunat doar o soră cu care nu mai vorbisem de ceva timp. În rest, nu m-a căutat nimeni. Aplicațiile nu erau, deci nu mă tenta nici o notificare.

Seara am rămas doar eu cu gândurile. N-am vrut să scriu, sau n-am avut inspirație, am văzut un film pe laptop și m-am culcat liniștita, să zic.

A treia zi

Deja nu mai suportam. Trebuia să ies pe afara. Eram irascibila fără să recunosc din ce cauză. Am stabilit să facem grătar. Soțul era uimit. N-ar fi crezut vreodată că pot rezista atâta timp fără aplicațiile mele preferate. Nu am spus nimănui despre faptul că nu am acces la aplicații. Am dormit la prânz, de plictiseala mai mult decât de obosită. Seara am rezistat eroic. Nici măcar o notificare n-am vrut să văd. Am stabilit ca luni o să revin.

Luni

Am ajuns la serviciu și am uitat să instalez aplicațiile. Va vine să credeți? Nu vă mai spun câte notificări aveam, dar că nu mi s-a părut urgent să le mai instalez.

Cum a fost?

Dacă m-am chinuit? Păi, a fost cam greu, recunosc. Depind de Facebook, blogul meu. El atrage cei mai mulți vizitatori de acolo. Instagramul mă ajută să fiu la curent cu tendințele și din cauza faptului că nu am avut aplicația pe telefon, tot weekendul n-am făcut poze. N-am simțit nevoia. Am rămas totuși cu mailul, acolo chiar nu puteam să renunț. Am răspuns la mailuri, dar doar atât.

Ce am rezolvat cu asta? Mi-am dat seama că degeaba pui statusuri despre succes și dezvoltare personală dacă tu stai pe canapea și nu faci nimic in sensul ăsta. Toate rețelele din lume nu te pot ajuta să fii cu adevărat fericit, decât dacă vrei tu. Ele te pot ține ocupat și te pot face să uiți pentru moment. Lucrurile cu adevărat importante se întâmpla în realitate. Când vorbești, când simțit emoția, când auzi și vezi cu ochii tăi reacții și momente importante. Trebuie să-i faci față realității dacă te ține. Pe Facebook sunt frumoși toți. Și deștepți… nu mai zic.

Mi-am dat seama că mi-e greu să rețin un dialog virtual, caut mereu conversația salvată pe undeva să o pot reciti. Pe când in realitate, am imaginea, am amintirea timpului de atunci.

În realitate oamenii nu-și mai vorbesc. Li se pare peste mâna să inițieze un dialog. Nu știu să se prezinte, dar știu să urmărească pe insta și să dea like. Și totuși momentele memorabile au loc în afara Facebookului. Atunci când lași la o parte ce aștepți să se întâmple și treci la acțiune.

Acum știu că am avut nevoie asta. Privesc cu alți ochi statusurile. Știu ce înseamnă fiecare cuvânt, iar nevoile celor care le folosesc sunt mult mai profunde decât întelesul cuvintelor din el. Oamenii poate ca au uitat să simtă, au uitat să vorbească, dar încă mai au speranța realității. Ea te poate izbi în fiecare zi, iar eu am învățat să nu ma tem.

Webstock la 10 ani a fost minunat

Webstock a fost minunat la aniversarea de 10 ani.

Cea mai mare conferința de social media din România, Webstock, a avut loc la ca în fiecare an la Marriott Hotel in București.

S-au reunit aici toți împătimiții social media pentru decernarea premiilor celor mai importante campanii pe social media. Am avut ocazia să ascult poveștile unor oameni care într-adevăr au făcut ceva importat.

Cabral ne-a dat un sfat esențial pentru cei care au influența in mediul online. Ne-a îndemnat să îndrăznim mai mult. Toate articolele pe care le postăm, toate pozele frumoase și toate sfaturile pe care le dăm nu au nicio putere dacă nu îndrăznim mai mult. Puterea pe care o avem trebuie să o transformăm în ceva util. Trebuie să ajutăm oamenii. Să ieșim din sfera virtuală să ajutăm. Nu numai de Crăciun și de sărbători. Mereu. De câte ori avem ocazia, să ajutăm. M-a inspirat. Noi, bloggerii chiar avem putere. Și alegem să nu ne folosim de ea in fiecare zi in care nu facem nimic pentru ai noștri.

Vlad Voiculescu, fost ministru in guvernul Cioloș a avut un discurs absolut fantastic. Un om modest, care și-a dezvăluit slăbiciunile și puterea pe care o are in fata câtorva sute de oameni. De oameni ca el avem nevoie. Proiectul său, Magic Home a avut un impact neașteptat pe Facebook. A reușit să strângă aproape 1 mil de euro, pentru copiii bolnavi de cancer iar în Noiembrie va dezvălui ce s-a făcut cu toți acești bani. Și va fi ceva ce va surprinde. Bloggerilor părinți le-a dat un sfat: să-și încurajeze copiii și să le insufle valoare. Indiferent de situație, de caz sau de gravitatea situației, să le fie alături și să-i încurajeze. Iar ei, copiii vremurilor noastre să plece. Să învețe și să cunoască și alte democrații și alte țări cu potențial din care ne-ar putea învața și pe noi.

A cântat Delia ultimul sigle, prin versurile căruia îndemâna la trăire și in afara ecranelor. Am socializat, am degustat multe preparate care ne-au încântat pupilele gustative și mai ales ne-am revăzut. Gașca bloggerilor nișați pe parenting e grozava și tot mai mare in fiecare an. Am fost integrată și recunoscută. Habar nu aveam că atâtea persoane mă cunosc. Am fost abordată la baie, pe hol, în sălile de conferința. Îmi pare foarte rău că sunt retrasă. Mi-ar fi fost de folos să am curaj și să inițiez conversații, dar din păcate sunt o fire semiantisociala, ca să zic așa. Mulțumesc mult Ada pentru locul păstrat, ai fost originala conferinței cu toată ținuta ta. Mulțumesc mult și Jurnalul unui tată pentru ca m-ai tras de mâneca și m-ai integrat. Am fost înconjurată numai de oameni frumoși și la propriu și la figurat.

Dar anul acesta se vor schimba multe. Îmi promit mie însămi să fac mai mult. E vremea să trec la alt nivel pentru că stiu că pot. Am puterea de a ajunge la mulți oameni și nu putini sunt cei care mă urmăresc și mă încurajează. Iar asta îmi dă curaj și încredere.

Mulțumesc mult Evensys pentru invitație. Webstock s-a văzut grozav din primul rând. 😊🙏🏼

Ne-am distrat alături de Vodafone, Bitdefender, glo, Absolut, Lidl, McDonalds și mulți alții.

Când copilului tău i se spune că e urât

Când copilului tău i se spune că e urât și tu n-ai nici o putere, decât să-l iubești și mai mult și să-l educi și mai bine decât o faci.

Locație: party pentru copii.

Ora de plecare: strig copiii să mergem la mașina, pentru că e pe sfârșite petrecerea. Văd pe cel mare că se apropie de mine supărat. Îmi spune abținându-se cu greu să nu izbucnească în plâns că niște fete i-au spus, să se ducă acasă că e urât. M-a îmbrățișat tare și apoi a dat drumul lacrimilor să curgă. Ce trebuia să-l facă să se simtă bine și să distreze se transformase în ceva ce avea să-l facă să sufere.

Am simțit deznădejdea și amarul pe care încerca fără reușită să le înăbușe. M-am întors în timp și am regăsit fata din clasa a VII-a pe care o amenința cu bătaia un tip in curtea școlii. Pe care o numeau urâta și de care râdeau în pauze. Retrăiam neputința și dorința de răzbunare. Și durerea că nu pot face nimic să nu mă mai simt rău.

Știam tot ce simțea și ma durea și pe mine odată cu el. Și eu n-am avut pe nimeni să mă încurajeze. Am trecut peste bullying cu greu. Poate și azi am rămas nevindecată. Și nu e nimic mai dureros decât să trăiești rușinea și frica abuzului încă o data prin ochii copilului tău.

Eu știu acum că nu eram urâta. Că sufletul lor era chinuit și că ei doar încercau să facă rău prin cuvinte ca sa se simtă mai bine, mai acceptați. Și i-am spus și lui. Că nimeni nu e urât și mai ales să nu-i creadă pe cei care vor să-l facă să creadă asta. Sunt niște copii, care nu stiu ce spun, nu trebuie sa se supere. Puterea lui nu sta in frumusețe, ci în gând. Și el e cu siguranța cel mai frumos băiat din lume. Pentru că a ales să-și plângă neputința. El nu a ripostat, nu a jignit la fel, doar a suferit.

Nimeni nu ar trebui să simtă asta. Mi s-a frânt inima de necazul lui. Am vorbit mult despre asta. I-am spus că o să mai întâlnească întâmplări așa și trebuie să știe că asta nu-l va face un băiețel mai putin valoros. Nimic din ce spun ei nu e adevărat. Și el știe asta. Dar când o să sa întâmple data viitoare eu n-o să mai fiu lângă el și asta o să îmi rupă inima. Nimeni nu ar trebui să treacă prin asta vreodată. Nimeni!

Dacă vreți să aflați mai multe despre “Grădinița, școala și problemele lor. De la bullying la teme, responsabilități și libertăți”, vă puteți înscrie și voi pentru a particip la eveniment gratis AICI.

Noua ediție a Social Moms pe tema descrisă mai sus, va avea loc pe 11 Octombrie la Crown Cișmigiu. Sunt convinsă că vă va fi de folos vouă celor care aveți copii in colectivități și nu numai.

Invitații care vor încerca să ne ajute să gestionam situațiile de genul acesta cu copiii sunt:

Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar, fondatoare SAGA Kid și vlogger educațional FEDEx.

Gabriela Maalouf, NLP trainer pentru copii și adulți

Marius Roșu, psiholog clinician la Salvați Copiii.

Dintele din felia de pâine

Dintele din felia de pâine va fi una din amintirile pe care o să le-o povestesc cu drag atunci când vor fi mari și vor mai veni pe la noi doar in vizită.

Avea ăsta micu’ al meu un dinte care se mișca. Se mișca așa de tare încât dacă bătea vântul și avea gura deschisă sigur se desprindea. Mi-era teamă că la noapte sigur o să-l înghită în somn. Toate tentativele mele de a-l ajuta să scape de el fuseseră in zadar. Nici măcar ideea de a mă apropia de gura lui nu o accepta.

Într-o seară, după cina, zice să-i pregătesc un desert. Ce desert, când frate-sau era la regim cu enterocolita vieții. Îi spun că nu-i putem face asta copilului, trebuie să inventăm ceva ce n-ar mânca el. Și mi-a venit ideea, bolnăviorul nu suporta miere pe pâine, așa că asta era. Miere pe pâine.

După prima mușcătura, aud un țipăt. Îl durea dintele. Când mă uit în gura lui… ce dinte mami? Nu mai e. În locul lui rămăsese o mare gaură.

Și am plecat la căutat. Mă aplec să-l caut pe jos, ăla micu, sus pe spatele meu:

– Dii, căluțule!🤦🏼‍♀️

Cu călărețul pe mine am cercetat fiecare colțișor, nici în covor nu era. Nu era nicăieri. Ziceai că-l înghițise pământul. Sau… el? Și fac greșeala să-i spun ce cred.

“- Vai, mi-e rău!”

“- Vomit!”

“- Merg la baie!” Plecase pornit pe vomă, băiatul.

Până să ajungă la baie, văd felia cu dintele înfipt în ea. Stai! Stop! Nu mai e nevoie. L-am găsit. Bea niște apă să uiți de vomat.

Am râs toată seara cu ei. Am mai povestit și la somn o tura. După ce ne-am asigurat că zâna măseluță știe tot ce s-a întâmplat și îi va lăsa bani pentru dințișor.

Ehe! Ce credeați? Trăim în 2018, vai de păcatele mele!😜

Cum trezești școlarul de dimineața. Ce funcționează și ce nu

Cum trezești școlarul de dimineața.
Ce funcționează și ce nu la noi in familie.

Chiar dacă nu îmi vine să cred cum a trecut timpul, iată că băiatul meu a plecat la școala din luna Septembrie. Entuziasmat din cale afara de lucrul ăsta de oameni mari, am fost nevoită să fac tot ce-mi stă in putința să păstrez aceeași stare cât va fi posibil. Și acest lucru e cel mai greu, dimineața, când leneșul ar dormi de-ar rupe. Ce metode, ce posibilități sunt ca să se trezească băiatul vesel și să plece la școala binedispus?
Diminețile sunt dure de multe ori și pentru noi adulții. Știți voi somnul ăla dulce de dimineața, când ai face orice să mai dormi măcar o oră. Când ți-e lene să te ridici și aproape te târăști până la baie.
De obicei, fie îi trezim prea târziu ca să aibă ocazia să se învioreze, fie îi grăbim și le stricăm tot cheful de a se mai trezi normal.

Ce funcționează la noi?

În primul rând, ne culcăm devreme. Înainte cu o jumătate de oră înainte de somn nu se uită la televizor. Desenele am observat că îi agită înainte de culcare. Ziua am grija să petreacă timp afară, în parc, cu bicicleta, la plimbare… Nu ne dorim să mergem la somn cu energie neconsumata.
La 8.30 intrăm în dormitor, povestim, cântam, sau stam pur și simplu de vorbă. Până la 9.30 sigur dorm amândoi.
Trezirea dimineața o facem mai devreme cu 10 minute. Îl strig încet, îl mângâi, nu ma grăbesc. Îl iau în brațe, așa mare cum e. Până in sufragerie simt toate oasele cum îmi pârâie. Abia îl car, dar el se simte în siguranța așa.
Îi fac un masaj, vorbim puțin despre ce urmează să facem și îi spun ce știu că i-ar plăcea să audă. Apoi îl ajut să se spele, în timp ce o fac și eu, pentru că și eu sunt intr-o mare grabă, chiar dacă nu dau de înțeles.
Se îmbracă singur de cele mai multe ori. Îi spun ceva funny, mă prostesc, râsul îi schimbă starea imediat. Apoi îi spun ce va mânca la prânz, întotdeauna îi pun pachețel cu preferatele lui. Îi place plăcinta cu mere, cu asta nu dau greș niciodată. Sandvișul e cum îi place lui, cu unt și cașcaval mult.
Îi spun că i-am pus bani în vestă și își poate cumpăra covrigi în drum spre școala. Îi place mult chestii de oameni mari și să se descurce singur.
Reușesc să îl conduc la ușa râzând. Îmi da un pupic cu gurița aia a lui știrbă și moare mama de el.

Nu funcționează graba în nici măcar o situație. El nu înțelege încă ora la care trebuie să fie acolo, pentru că nu are percepția timpului. Dacă îl grăbesc nu fac decât să-l stresez și mai tare și risc să nu ajungem la timp.

Nu funcționează forțatul. Să-l forțez să se îmbrace, să-l forțez să se spele. Nu merge niciodată amenințatul. „Dacă nu te speli mai repede îți iau Ursulețul”. Risc un mare tantrum cu întârzierea de rigoare.

Deocamdată la noi a funcționat metoda asta. El e încântat de școala și vreau să rămână așa măcar câțiva ani.

Mereu mă felicit in gând pentru cum m-am descurcat. După ce reușesc să-l conduc mai trebuie să mă pregătesc și eu. Și mă învoiesc la șefa că voi întârzia câteva minute. Dar măcar a plecat copilul fericit la școala.

Voi ce voiați să deveniți când erați mici?

Când eram mică visam să devin învățătoare. Mă uitam la unghiile lungi vopsite ale învățătoarei și eram vrăjită. Aveam impresia că asta e cea mai tare meserie. Știa atâtea lucruri, scria foarte frumos, cu litere mari și egale, iar autoritatea ei mă făcea să stau cuminte in bancă și să mi doresc și mai mult să fiu ca ea.
Între timp prioritățile mele s-au schimbat. Mi-a plăcut televiziunea, dar familia și locul in care locuiam au primat. Am ales familia fără nici o ezitare. Nu am multe deprinderi. Nu știu să creez ceva, să cos, să excelez intr-o meserie. Îmi place să scriu. Doar atât. Și nu e puțin, pentru că datorită blogului am cunoscut oameni cu adevărat excepționali. Am ajuns in locuri minunate și cum mă bucur de o comunitate de oameni speciali cu care interacționez grozav.
Chiar și așa simt că mai am multe de învățat. Mereu caut direcții, idei, ponturi. Sau poate că deja sunt ce mi-am dorit numai că încă nu mi-am dat seama.
Pe 4 Octombrie am de gând să mă lămuresc și mai bine. Atunci va avea loc a IX a ediție a conferinței “Femei de cariera” .
Evenimentul se adresează tuturor femeilor care își doresc o cariera de succes, atat ca angajate, cat si ca detinatoarele unor afaceri, dar si celor care vor sa dobandeasca abilitati de leader. Daca si tu vrei sa afli mai multe informatii care sa te ajute in cariera si business, inscrie-te la editia din 4 octombrie 2018 a conferintei.

De ce să participi?

1. Afli informații utile despre lidership cariera, afaceri și antreprenoriat.

2. Speakerii îți stau la dispoziție cu răspunsul la întrebările pe care le ai cu privire l crearea și creșterea unei afaceri.

3. In cadrul evenimentului vei cunoaște alte femei cu care poți schimba idei referitoare la cariera, antreprenoriat și bussines dar și legate de dificultățile pe care le întâmpina femeile în aceste domenii.

4. Intri in contact direct potențiali parteneri sau clienți. Există o sesiune de networking în care ai posibilitatea să schimbi cât mai multe cărți de vizită și idei.

5. La final obții o diploma de participare (in format electronic/ se eliberează la cerere) sau o adeverința de participare.

Așadar, încă vă mai puteți înscrie și voi dragile mele. Ne vedem joi, 4 Octombrie 2018, între 9.30-15 la Premier Palace Hotel & SPA București.

Înscrie-te aici acum locurile sunt limitate.

A mai rămas o săptămâna până la Webstock

A mai rămas o săptămâna până la Webstock și deja nu mai am răbdare.

Mai putin de o săptămâna până la Webstock, cea mai mare conferința de social media din România, ediția aniversara de 10 ani. Se anunța ceva special, un eveniment mai mare ca oricând.

Mândra de invitația de a fi blogger acreditat cu invitație de participare full day, am dat iama în șifonier. Trebuie să mă gătesc de toți banii. 😜😎 Dacă rămân și la Gală și apoi și la party? Trebuie ceva complet și complex, nu mă prezint așa oricum. Bine, merg pentru informație și socializare, dar vestimentația e și ea foarte importantă.

Și parcă nimic nu mi se potrivește. Trebuie ceva lejer, feminin, nu prea deocheat și putin office. Înțelegeți? O să fiu acolo cu noaptea in cap, dar până seara trebuie să ma simt confortabil. Apăi, nici prea confortabil n-as vrea, să nu pierdem esența totuși. Poate ceva deschis, sau ar fi mai potrivit mai închis pentru o conferința… Greu, domne, greu. Oricum n-am nimic, parcă mă uit in gol, sigur trebuie ceva nou.

Acolo ne așteaptă patru scene. Vor fi patru mari conferințe in acea zi, totul e să o alegi pe cea care ți se potrivește. Vor fi concursuri, premii, oameni faini, bloggeri de tot soiul, prieteni și mulți mulți cunoscuți.

Nu ca zic eu, dar petrecere mai mare ca la aniversarea Webstock 10 ani , nici n-o să mai fie prea curând. Sunt sigură că voi pleca acasă cu ceva în plus. La Webstock se dă tonul în moda social media. Aici vor fi premiați la categoriile deja selectate toate personalitățile marcante din social media.

Și vă mai spun un secret. Într-o zi eu o să câștig o categorie, că mi doresc eu așa. Și știți voi, eu reușesc tot ce îmi propun.

Hai, Doamne Ajuta să îmi găsesc ținuta potrivită și apoi om mai vorbi. Revin cu pozee!❤️

P.S. aici e evenimentul pe Facebook.

Eu n-am avut parte de “Ora magică a nou-născutului”. Voi puteți avea

Eu n-am avut parte de „Ora magică a nou-născutului” pentru că nu am știut, dar voi puteți avea. Încerc să o trăiesc acum cu fiecare oră petrecută cu ei lângă pielea mea, dar nu va înlocui niciodată prima lor ora.

Prima mea ora după naștere a fost oricum dar nu magică. Nu mă puteam mișca, eram super amețită, iar copilul nu era lângă mine. Când l-a adus, nu am simțit nimic pentru el. Eram fericită că e sănătos și cam atât. Abia noaptea când am rămas aproape de el și i-am simțit respirația am simțit mai mult. Sufletul mic de lângă mine, care scâncea cu putere și respira sacadat când ațipea era din carnea mea. L-am iubit iremediabil când mi-am dat seama câtă nevoie aveam unul de altul.

Aveam să aflu mai târziu ce mult mi-ar fi folosit să stiu atunci ce înseamnă „ora magică”.

Imediat după naștere, în prima oră, bebelușul se lasă șters, nu spălat,

in contact direct neîntrerupt cu pielea de pe abdomenul mamei.

Aceasta lucru a devenit procedura de rutină in foarte multe spitale baby friendly încă din anii ‘90 și face parte din standardele organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF.

Așezarea bebelușului pe pieptul mamei in contact piele pe piele a început să fie studiată la inceputul anilor ’90 de catre cercetatorii de la Institutul Healthy Children din SUA, in colaborare cu Institutul Karolinska din Suedia – care desemneaza laureatii premiilor Nobel pentru Medicina și Fiziologie.

Beneficiile acestei ore sunt de maximă importanta atât de termen lung cât și pe termen scurt. Am încercat să le sintetizez ca să fie pe înțelesul tuturor:

1. Bebelușii atașați la pielea mamei plâng mai putin decât cei cărora li se aplică procedurile medicale imediat după naștere.

2. Temperatura sânilor mamei crește cu 1,2 grade pentru a încălzi bebelușul. Astfel el se încălzește fără a-l mai înfașa, iar adaptarea de la mediul intrauterin la mediul extern se realizează cu mai multă ușurintă.

3. În primele ore de la naștere reflexul de supt este cel mai puternic. Bebelușul reușește singur să inițieze alăptarea atașandu-se spontan la sân. Se creeaza premisele unei alăptări de succes.

4. Nou născuții parcurg 9 stadii printre care inițierea alăptării până la finalizarea cu un somn liniștit atât pentru mama cât și pentru bebe. Aceste stadii au fost observate și studiate la nivel international de catre cercetatorii de la Healthy Children si Karolinska Institute.

5. Bebe se cațără spre sân stimulat de culoarea contrastatnta a areolei dar și de mirosul sânilor mamei de lichid amniotic.

Procedura ora magica a dovedit o rată crescută a alăptării în primele 4-6 luni.

E nemaipomenit să știi că doar o simplă atașare poate produce așa miracol. Beneficiile se vor vedea in timp. Mama va alăpta cu mai multă ușurintă. Starea de sănătate se va îmbunătății simtitor. Amintirea primei clipiri va sta lipită de suflet toată viața.

Așadar cere-i medicului cu care vei naște să te lase să ai contact cu bebe imediat după naștere. Sau cât de curând e posibil, dacă spitalul nu prevede așa practici. Nu o sa regreți.

Și dacă nu te am convins, poate o vor face specialiștii.

Vă invit la conferința “Ora magică a nou-născutului” pe data de 11 Octombrie, București. O conferința adresată atât viitorilor părinți cât și specialiștilor, medicilor care vor sa afle mai multe despre acest lucru.

Înscrie-te aici la conferința

Ce vei mai putea afla?

– Cea mai buna poziție de alăptare

  • – Cum pot iniția alăptarea?
  • – Cum pot face față depresiei post natală? Cum o poti preveni?

    – Unde e bine să doarmă bebe?

    Plus multe alte lucruri necunoscute despre începutul vieții puiului tău.

    Tăticii vor pleca acasă cu atestat de puericultura, iar specialiștii vor primi diplome de participare cu credite CERPs.

    Răspunde in comentarii la acest articol la întrebarea “Vei cere doctorului să ai parte de ora magică? Și dacă da, de ce?”

    Cele mai interesante doua răspunsuri primesc invitații gratuite la conferința.

    Dacă doriți mai multe detalii aici puteți urmări evenimentul pe Facebook.

    Înainte să mor, vreau să trăiesc

    Înainte să mor, vreau să trăiesc. Fie că vă convine, fie că nu.

    În orașele mici toti știu ăla al cui e, aia cu cine e măritată, copilul ăla al cui e. Inevitabil bârfa se propaga cu viteza luminii. Nimeni nu suporta pe nimeni. Ba ești prea bogat, prea sărac, prea faci pe deșteptul, prea arogant, prea urât îmbrăcat și așa mai departe. Dacă cineva vrea să iasă din mulțime e taxat.

    Eu niciodată nu mi-am dorit să deranjez pe cineva prin articolele mele. Un blog între alte 7000 active din România nu înseamnă nimic.

    Și totuși de câte ori scriu un gând, o părere, un regret sau o bucurie sunt criticată. Se pare că nimeni nu mă place.

    Un blog înseamnă un jurnal personal, nu un site. Informațiile de aici sunt expuse strict din perspectiva mea, nu înseamnă că așa trebuie să procedeze toată lumea.

    Mama nu e de acord cu Annazidezi. Și dacă nu am ținut cont de părerea ei și am continuat proiectul, părerea altora nici atât nu mă afectează. Când intru intr-o încăpere mi se spune pe numele blogului. Malițios sau nu, faptul acesta mă bucura. Orice publicitate e bună. Dacă numele Annazidezi e înaintea mea, eu sunt fericită. Scopul meu a fost atins.

    Când scriu ceva, chiar și la nervi, am motivele mele să o fac. Niciodată nu am șters după ce am scris. Chiar dacă persoane influente s-au simțit deranjate de gândurile mele. Nici la cererea celor din familie. Eu cred în ceea ce fac și niciodată nu o sa renunț la ceva ce îmi place cu adevărat. Indiferent de cât de greu va fi, mereu voi ajunge acolo unde îmi doresc și puțin mai sus.

    Eu cred însă în părerea celor care mereu au fost lângă mine. Cuvintele lor de încurajare m-au motivat. În ultima vreme am primit foarte multe mesaje frumoase. Din ce în ce mai multe femei se simt inspirate și atrase de ceea ce fac eu. Am o comunitate de prieteni cititori pe care nici măcar nu-i cunosc personal. Dar ei sunt alături de mine la fiecare articol. Și eu nu am cuvinte destule să le mulțumesc pentru toate mesajele pe care mi le trimit. Au curaj să spună unei necunoscute că o plac și că o susțin.

    Sunt bărbați care îmi spun “Să știi că eu te citesc și prea adevărat le spui!” Și faptul că mereu am ales calea aia reală de a prezenta viața m-a adus aici. Eu pentru ei scriu. Nu mai pot da înapoi. Nu-i pot dezamăgi.

    Cu toate astea eu vreau să trăiesc, înainte să mor. Așa ar trebui să facem toți. Intens, acum, cu tot ce ține de viața. Limitele mele sunt niște iluzii. La fel ca și temerile. Fac multe. Din ce în ce mai multe. Merg la întâlniri, machiez, scriu, lucrez, cresc copiii așa cum cred că e bine și tot parcă nu fac destul.

    Nu mai fiți săraci. Săraci în visuri, în speranțe, în priviri și în gândiri. Uitați-vă sus! Cerul e limita!