Se spune ca dragostea trebuie sa fie simpla

Să curgă precum o apă lină. Să nu-ți fie teamă niciodată că peste noapte sentimentele celui de lângă tine s-ar putea schimba. Să te întorci acasă cu drag și cu dor in brațele celui iubit. Să îți fie drag să mergeți împreuna și să ai încredere 100%. Ar trebui să fie atât de simpla, încât sa nu fie nevoie sa forțam nimic și totul să vină de la sine.

Și totuși unele iubiri nu sunt așa. Unele iubiri se descoperă mai greu. Altele au nevoie de timp ca să fie coapte. Altele au nevoie de ajutor. Și uite așa ajungem la concluzia ca iubirea-i complicată. A mea e d-aia cea mai complicată.

Eu acasă vin de drag, dar nu garantez că până seara nu o sa ne certam. La noi nimic nu curge lin și liniștit. Nici o zi nu e la fel.

Nouă ni s-au închis ușile atunci când trebuia să intrăm și tot am ieșit la lumina. La noi totul a fost greu. Iubirea noastră nu e simpla și nu a fost niciodată. Mereu am avut obstacole.

Dar peste nimic nu am fi trecut dacă unul din noi nu ar fi fost blând. Ați ghicit. Nu sunt eu blânda in relație. E el.

Cel care îmi aduce flori fără să fac nimic special. Care ma înțelege și ma susține în toate nebuniile. El ma răsfață și ma iartă în fiecare zi. El e ajutor și putere și sprijin.

Și nu vreau să ma gândesc la trecut că ma apuca nervii. Nici nu vreau să-mi fac planuri de viitor, pentru ca viața e plină de surprize. Nu vreau sa promit nimic, vreau doar sa ma bucur de azi. Ca îl am aproape lângă mine și ca e sănătos.

Te iubesc. La mulți ani!

Reclame

Imagine

“Copil in suflet, dar femeie in toată firea”

Am șocat iar mamele, părinții și cunoscuții. După ce că și așa sunt greu digerabilă de unii, mai fac și lucruri prostești. Mă dau in stamba, am impresii sau nu știu ce să mai fac să atrag atenția. Așa au spus oamenii despre mine când am venit din vacanța cu brațul plin de tatuaje. Șocate, mamele din parc au început sa șușotească pe la colțuri. Ce credeți? Îmi pasa? Neah!

Ce am vrut sa demonstrez? Că ma dau mare? Că n-am minte? Că nu e nimic de mine? Poate că da.

Poate chiar n-am minte. Poate că ma prostesc la vârsta asta. Ne-am pus tatuaje toți trei. Și eu și copiii. Ne-am distrat. A fost funny. Poate că înăuntrul sufletului meu sunt încă un copil. Fără minte, uneori. Ca toti oamenii de altfel. Dar câți dintre noi au curajul să lase copilul din noi pe afara? Câți dintre noi nu avem teamă de prejudecăți?

Eu nu am încercat să rănesc oamenii prin niște amărâte de tatuaje temporare. Nu am încercat să atrag sau să stârnesc invidii. Am fost eu însămi, iar dacă asta deranjeaza pe cineva, mie nu-mi pasă.

Haideți să nu mai lăsam treaba asta cu oameni mari să ne afecteze personalitatea. Haideți să încercam să intrăm in joc. Să trăim liber de prejudecăți și fără teama de a fi judecați. Până la urma ultima Judecată contează. Nu părerea lor. Viața și așa e grea, trecătoare și al naibii de scurtă. De ce să o mai facem și plictisitoare?

Eu mai am tatuaje și o să le mai folosesc. Așa că, dacă va răzgândiți, va dau și vouă. 🙏🏼😎

M-a încurajat chiar și soțul. Mi-a spus că se potrivesc perfect cu fața mea de rea pe care o iau câteodată. 😂

Nu m-am ferit niciodată de copilul din mine. Dacă vreau ceva cer. Dacă nu i se dă, uita și pleacă mai departe. Tu de ce te ferești?

Imagine

Cipru cu copiii (poze, prețuri, excursii)

Vacanța in Cipru a fost prea scurtă. N-am înțeles nimic din ea, ma gândesc acum când sunt înapoi in rutina asta nenorocita. Nu mai am șanse de scăpare din ea, până în August.

Mi-ar fi plăcut și mai multe zile de relaxare. Mi-ar fi plăcut să explorăm mai mult satele autentice cipriote. Sau de ce nu, să mergem și in Ciprul de Nord. Știu că pentru copii ar fi fost, poate prea obositor, dar tot îmi doresc să mai fi bifat câteva obiective.

Cum ne-am descurcat acolo

Nu am avut bagaje multe. Cel puțin pentru copii, am luat haine pentru fiecare zi petrecută acolo și doar câteva de rezervă. Mami, din păcate, a avut cel mai mare bagaj. Nu m-am hotărât ce să port și am luat mai multe, să ma pot decide acolo. Am mers cu mijloacele de transport in comun atât la transferul de la și spre aeroport cât și pentru a ajunge in centrul stațiunii sau la vestita plajă Coral Bay. Călătoria costa 1,50€ de persoană, doar copiii până la vârsta de 5 ani inclusiv, au gratuit. Copiii au fost încântati de autobuz și de oamenii pe care îi întâlneam. Salutau șoferul, își alegeau locurile singuri, chiar le plăcea. M-am bucurat și eu cu ei pentu că doar așa poți observa obiceiurile unui popor, infiltrându-te printre ei.

Locuitorii sunt amabili și obișnuiți cu turiștii. Mai ales cu englezii și cu rușii, predominanti la călătorii in Cipru. Unele meniuri la restaurant erau traduse și in limba rusă.

Excursii în Paphos

Aproape la fiecare colț de strada găsești agenții de turism care se întrec în oferte la excursii. Prețurile pornesc de la 25€ și se termina la 1000, 2000€ cu închirieri de yachturi. Poți vizita mănăstirile ortodoxe, ferme de bananieri, de magarusi, grădina zoologica sau Aqua Parcul din Paphos.

Noi am ales o croaziera de lux, fiind și singura excursie pe care am făcut-o. A costat 70€ de adult și 25 de copil. Am fost luați de la hotel cu un autocar asemănător unui hotel pe roți. Avea dotări extraordinare, iar călătoria până la vasul de îmbarcare a fost mai mult decât confortabila. Condițiile au fost la cote maxime. Am servit gustări și prânzul la bord, mai mult ei. Zic asta, pentru ca am descoperit cu ocazia asta ca am rău de mare. E la fel ca ăla de mașina cu moleșeală și stare de amețeala.

Am mâncat mai mult fructe și numai când am făcut opriri și mi-am petrecut mai mult moțăind pe șezlong. Mi-a prins bine, m-am întors din vacanța cu mai putine kilograme.

Punctul culminat al excursiei a fost petrecerea de la sfârșit. Muzică buna, tare cât să te facă să te ridici la dans in mijlocul mării. Chiar și ăia care aveau rău de mare au intrat in ritm. 😜 A fost super funny, eu și G ne-am distrat maxim. Tati cu cel mic ne-ai filmat și ne-au făcut poze. Apropo, pozele cele mai tari le face tati. Are un extraodinar simț estetic.

Cumpărături și suveniruri

Cumpărăturile sunt specialitatea mea. N-am plecat cu mâna goală nici de data asta. Am cumpărat suveniruri pentru toata familia, cunoscuții și prietenii. Prețurile sunt pentru toate buzunarele, bani să ai. O masă la un restaurant decent cu specific tradițional nu sărea de 20 € cu fel principal, felul doi și desert.

Peisajele Ciprului sunt exotice. Palmierii și leandri care îmi aminteau de Grecia crează cadrul perfect unei excursii de neuitat. Copiii au primit soare, bălăceală și timp cu noi. Mi-a plăcut mult că o săptămâna nu au primit desene și că am reușit să ma deconectez de gânduri negative și de stres.

Recomand Cipru oricui își dorește liniște, căldură, apa limpede și peisaje care îți taie respirația.

Imagine

Cipru ieftin chiar și cu copiii

Cum poți merge in Cipru ieftin cu copiii

Știți deja că nu mi place sa merg in același loc de două ori. Mi se pare pierdere de timp să vizitezi aceleași locuri când ai putea bifa altele noi.

Îmi doream de mult timp sa ajung în Cipru, cred ca de prin luna de miere. Nu am găsit o ofertă care sa ma satisfacă așa ca am amânat tot timpul.

Dar anul acesta Ryan Air are o noua cursa pe care operează. București-Paphos, ieftin și bun, chiar și cu copiii. Am cumpărat biletele cu o luna înainte și nu am plătit decât 200 € pentru 2 adulți și 2 copii. De cazare s-a ocupat soțul. A găsit un hotel cu regim de masa all inclusive la fel de ieftin. New York Plaza Apartments cazare și masa pentru toți cu puțin peste 300€.

Am vrut mai mult sa mergem cu avionul pentru că cel mic încă nu avusese ocazia. Le-a plăcut tare mult, au râs de s-au prăpădit la decolare. Asta mare mai zburase și ii ținea curajul. Zicea că avionul merge cu viteză mai mare decât tati. 🙈😂

Dotările de la hotel au fost basic, ca sa zic așa. Nu căutam lux când mergem, pentru că excursia se vrea a fi la mare, nu la hotel. Camera, sau mai bine zis apartamentul e folosit, pentru ca încă suntem aici, doar pentru a ne schimba și a dormi. Apartamentul e format din două camere cu salon și bucatarie complet utilată și baie cu cada. Aaaa, și două balcoane, sa nu uit.

Prețurile nu sunt exagerate deși suntem aproape în centrul stațiunii. Sunt multe de vizitat aici. Nu trebuie sa ratezi Băile Afroditei, Laguna Albastră, Insula St George, satele pescărești ale insulei, plantațiile de bananieri sau plimbările cu măgarul.

Vremea e prielnică, mai ales acum la începutul lunii Iunie. Temperatura acum nu depășește 30 de grade, iar apa marii e calda. Facem plaja la Coral Bay o plaja foarte bine cotata, cu intrare lina in mare și nisip. Din ce am auzit, mai târziu o să fie foarte cald. Temperaturile vor ajunge și la 40 de grade.

Nu vreau sa-i obosesc pe copii cu multe obiective de vizitat. Până la urmă am venit sa ne relaxam, nu sa ne obosim. De aceea, am plănuit o singură excursie, cu un yacht, in care sa ne petrecem o zi pe mare. A costat cam mult, dar fiind singura, a meritat fiecare cent. Am văzut Laguna Albastra, insula St George, Băile Afroditei, etc. Am avut două opriri pentru baie și am servit prânzul și gustările la bordul navei. A fost grozav, acum am ajuns la hotel.

Mai stăm câteva zile, Ciprul e grozav, o să vă țin la curent. 😜

Imagine

“Mi-a spus că mai stă cu mine doar pentru copii”

Blogul și cartea “Viata perfecta? Poate pe Facebook”, mi-a dat prilejul să cunosc oameni fantastici. Am legat prietenii și schimbăm păreri, idei, ori de câte ori avem ocazia.

Așa se face că o prietenă, câștigată in acest fel, care intotdeuna m-a încurajat să scriu și sa merg mai departe cu pasiunea mea, se află in impas. Mi-a spus necăjită, că nimic nu mai e ca înainte. Situația dintre ea și soțul ei e la pământ. Se ceartă din orice, nu pot ieși din rutină, nimic nu-i mai convine, deși ea face tot ce e posibil să salveze căsnicia. Îl iubește mult, îmi dau seama cu fiecare discuție pe care o purtăm. Nu vrea sa renunțe asa ușor la ce au construit împreuna. S-au căsătorit din dragoste, au doi copii, iar situația lor materială e buna.

Răceala dintre ei a pornit de când ea s-a ocupat mai mult de copii și mai puțin de el. Când relația lor a fost pusă pe locul doi, iar prioritari au devenit cei mici. Singurul lucru pe care și-l reproșează e că nu a știut când să revină in cuplu ca și soție.

Problema tipică multor cupluri care au devenit părinți. Se poate rezolva dacă ambii își doresc asta. Dar din câte spune, el nu își mai dorește asta. Mai sunt împreuna doar pentru copii. Cel mai grav lucru. Știu cum e sa iubești pe cineva și sa îți spună că mai e in casă doar pentru copii. Am trecut prin asta. Și am acționat imediat ce mi-a spus asta fără sa ma mai gândesc. Am intentat divorț. Niciodată nu aș accepta ca un bărbat sa rămână lângă mine doar pentru copii. Copii care au venit ca o completare a iubirii ce ne-o purtam. Ca un alt nivel al relației la care ne-am dorit împreuna să ajungem. Nu am făcut copiii să-l păstrez când n-o să ma mai vrea. Prefer să imi încerc norocul cu altcineva sau sa rămân singura pentru totdeuna, decât sa fiu o pacoste in calea fericirii unui om pe care îl iubesc.

Am sfătuit-o să petreacă mai mult timp împreuna, sa învețe să se redescopere, dar el nu mai vrea asta. Suferă enorm și eu nu am nici o putere. Decât sa fiu lângă ea orice decizie ar lua.

Îți spun și aici, draga mea. Tu meriți iubire. Înainte de copii ați fost voi. Va leagă amintiri și ani in care v-ați ajutat și v-ați iubit necondiționat. Iubirea ar trebui sa fie fără bariere și fără condiții. Oare ce se întâmpla cu voi dacă nu mai aveați copii? Cum oare, evolua dragostea voastră? Și când vor pleca ei, pentru cine va mai ramane?

Te rog sa-l intrebi sincer pentru ce mai rămâne? Pentru ce își sacrifica el cu adevărat libertatea? Copiii ar trebui să fie împlinirea ta, nu blestemul la o viața cu un om care nu mai simte nimic pentru tine.

Fii tu însăți și caută de la tine și de la el ce îți dorești cu adevărat. Gândește-te mult înainte sa iei vreo decizie. Știu că o sa fie decizia corecta. Sunt alături de tine. ❤️

Imagine

Mai am la dispoziție aproximativ 12 veri

Mai am la dispoziție doar 12 veri până să devină ei singuri responsabili de amintirile lor.

Verile din copilăria mea au fost memorabile. Nu țin minte sa fi mers la mare. Era totuși patru surori, efortul financiar cred ca depășea cu mult dorința noastră de a vedea marea. De fapt nici nu aveam dorințe d-astea așa mari. Dar părinții erau lângă noi. Nu am simțit niciodată că ne lipsește ceva atâta timp cât mama ne oferea tot timpul ei.

Acum vremurile s-au schimbat. Eu nu am timpul necesar cât să îi fac pe băieți să nu simtă ca le lipsește ceva. Am foarte puține zile de concediu. Și pe astea pe care le am vreau sa le fac memorabile. Cel mare are o memorie fantastica. Știe exact ce s-a întâmplat in urma cu două veri. Cu detalii pe care eu nici măcar nu mi le mai amintesc. Știe fiecare strângere de mâna, fiecare răsărit la mare. Fiecare stațiune și plaja pe care am poposit.

Mai am la dispoziție fix 12 veri in care să ii fac cele mai tari amintiri. În care să simtă ca eu sunt acolo pentru el. Să ne ținem de mâna, să râdem, să ne stropim cu apă, să construim castele și să ne petrecem timp de calitate. Vreau să îi urmăresc, să îi îndrept când greșesc, să îi învăț și să le explic. Vreau să am timp să îi observ, să îi privesc cum dorm, să-i simt și să-i miros.

Pentru mine vor fi zile obișnuite, poate. Însă pentru el vor fi zilele in care a devenit om. Zilele în care s-a construit încet, încet întreaga-i pesonalitate. În care a crescut fericit că mami și tati au fost lângă el să-l iubească și să-l înțeleagă. De aceea concediul e pentru ei. Pentru că am hotărât cândva să las urme pe pământ și vreau să duc misiunea asta la bun sfârșit. Mi-am asumat fiecare parte din rolul de mama, promițându-le lor și mie ca o să fac tot ce îmi stă in putința. Nu vreau sa le cumpar nimic scump, vreau doar să le construiesc amintiri și să las in urma oameni cinstiți și empatici, nu bogați.

Imagine

Din ciclul: “Sunt mama și am obosit”

Am perioade când optimismul mă lasa baltă. Nimic nu ma mai motivează, nimic nu ma mai face să sper, chiar dacă eu sunt o persoana pozitivă. Cred că am început sa obosesc sau îmbătrânesc.

Până la etajul patru cu vreo trei sacoșe pline de alea gurii și cu doi copii de mâna, abia reușesc să ajung la ușa fără să-mi dau duhul. Când mai trebuie să deschid și ușa și realizez că am scăpat cheile tocmai la fundul genții, ma apuca depresia. După ce reușim să ne facem comozi, ma apuc aproape intotdeuna de gătit. Fac pofte mai mult, fiecare cu câte o preferința, încerc sa mulțumesc pe toți. Asta in timp ce ma strigă cineva ca a făcut caca și trebuie sa-l șterg. Sau potrivesc o ușa dezmembrată de la o mașinuța. Sau pun baterii la orgă.

Tocmai faptul că încerc sa fiu de folos și să nu ma plâng, ma face uneori chiar să plâng.

Mă întreba o mămica in parcare, in timp ce încercam să potrivesc in portbagaj de vreo 5 minute amândouă bicicletele, cum ma descurc cu ei. Ei bine, nu ma descurc. Nu am o rețeta minune. Eșuez și eu ca sunt om. Nu ma plâng, dar asta nu înseamnă că nu mi-e greu.

Multe mămici dacă ma văd prin parc aranjată au impresia că pentru mine copiii sunt opționali din moment ce am chef și de aranjat in fiecare zi. Nimic mai fals. Ăsta e singurul lucru pe care îl fac pentru mine, asta ma face să ma simt bine.

Mă trezesc uneori țipând la ei să-și adune jucăriile. Greșesc și ma opresc la timp. Și ma apuc și le strângem împreuna. Alte ori îi grăbesc, sa ajung la serviciu la timp și îi fac și pe ei nervoși.

Ieri mi-am dat seama cât de mult îmi însuflețesc ei viața. Când am intrat in curte la țara și tata nu era. Mama era la biserică, curtea părea părăsită. Chiar dacă știu că o găsesc acasă mereu pe mama mea bună și chiar dacă au trecut atâția ani de când nu mai e, fără el nimic nu are viața. E o pustietate și o liniște care ma apasă de câte ori merg acasă.

Asta m-a făcut să iubesc gălăgia mea din apartamentul cu 3 camere. Să iubesc și mai tare sunetul tălpilor lor pe parchet. Sa râd când ma lovesc in piese de lego și să ma trezesc râzând dimineața devreme și in weekend.

Cine știe pentru cât timp o să ma mai deranjeze? Cine știe cât timp mai am până o să-i aștept cum ma așteapta mama la sfârșitul săptămânii doar ca să mă vadă?

Imagine

Previous Older Entries