Românii care pleacă din țară sunt lași

Așa am văzut pe TikTok pe cineva zicând: “românii care pleacă din țara sunt lași”. Ceva de genul, că nu sunt suficient de inteligenți încât să își facă aici un rost. Oare?

Nu văd problema așa. De când cu proiectul Surprize VIP am avut ocazia să vorbesc cu foarte mulți români stabiliți în afară. De la SUA, la Africa, inclusiv aproape toată Europa, cei care au decis să muncească acolo, au făcut mari sacrificii.

Nicidecum nu sunt lași. Ei sunt deștepți, mult mai deștepți decât cei care rămân acasă și se plâng sau trăiesc la limita sărăciei.

Sunt puternici și inteligenți pentru că au avut capacitatea de a se adapta la un mediu străin. Au ales fără să țină cont de suflet. Care de multe ori a rămas acasă. Au avut puterea să lase în urmă familii, copii mici, părinți îndurerați. Și nu e ușor. E al naibii de greu să lupți în fiecare zi pentru viitorul lor. Să te lași pe tine de multe ori ca să le fie bine celor rămași acasă. Numai cine a trăit, știe cât de greu e să pleci și să încerci să rămâi întreg la minte, să muncești, să înveți o limbă nouă, să ai obiceiuri noi și să trăiești constant cu un dor.

Dorul nu te rănește fizic. Nu îți curge sânge de dor. Nu-l simți mereu, începi să trăiești cu el și să faci existența suportabilă. Dar te macină zilnic. Și îți inundă ființa când te aștepți mai puțin. Poate să fie o melodie, poate să fie un gust, un clip video, o amintire ascunsă demult în tine. Poate să fie o bucată de brânză așa cum făcea doar mama sau bunica. Un lac în care te scăldai în copilărie. Un prieten peste care ai dat pe Facebook întâmplator. Se pornește așa instant, fără să vrei. Plângi cât plângi și te amărăști și apoi mergi la muncă și zâmbești. Le e ușor? Nu cred.

Oricât am încerca să-i hulim pe cei din diaspora, ei sunt cei cu adevărat puternici. Nimeni nu le știe suferința. Nimeni din cei care îi vorbesc de rău nu a trăit ce au trăit ei. Și în ochii mei sunt oameni puternici. Care își trimit bruma de bani, agonisită cu greu la cei dragi acasă. Poate se vor mai întoarce vreodată. Poate nu vor mai reveni acasă niciodată. Dar dorul și strădania cu care supraviețuiesc zilnic printre străini, îi face să fie eroii neștiuți ai României. Eu care am trăit dorul vostru atunci când le duc părinților voștri daruri, știu ce simțiți. Eu care duc mesaje sincere și pline de dor și dragoste către copii care nu și-au mai văzut părinții de mult, știu ce înseamnă sacrificiul. Eu care plâng de multe ori alături de voi, vă înțeleg. Și vă felicit că aveți puterea asta extraordinară de a lupta cu inima și cu dorul de acasă. E greu, trăiesc durerea voastră și vă doresc din suflet să vă uniți cu cei dragi cât mai curând. Faceți ce credeți de cuviință că e mai bine. Nimeni nu trăiește în locul vostru. ❤️

Hotel Terra Neptun. Da sau ba?

Hotel Terra Neptun. Da sau ba? O recenzie sinceră, neplătită, scrisă de drag. 😊

Pentru că în primăvară am fost în Malta cu băieții, am zis că în vară avem liber în România. Cu toată nebunia de pe aeroporturi, cu zboruri anulate sau întârziate, nu ne-am mai încumetat. Și am zis să ne alegem ceva pe litoralul românesc.

Am ales eu, desigur. Toată familia merge pe mâna mea. Mamaia nu mai era o opțiune, pentru că am fost de multe ori, e aglomerat și nici plaja la mare depărtare de terase nu ne atrage. Așa că am optat pentru Neptun, o stațiune în care nu am mai mers în ultimii 15 ani. Hotelul Terra a fost prima opțiune și cea câștigătoare.

Pentru 4 nopți, 5 zile, am plătit puțin până în 3000 lei doi adulți și doi copii. În preț intra cazare și demipensiune, mic dejun cu prânz. Nu mi s-a părut exagerat prețul, din contră, destul de bun pentru perioada aleasă având în vedere că vorbim despre un hotel de 4 stele în vârf de sezon.

Începem cu ce nu mi-a plăcut. 😊 Hotelul e recent renovat, arată foarte bine, dar mărimea camerei nu a fost pe placul nostru. Nu că acasă am sta în camere de 20m, dar pentru patru persoane, am simțit așa că nu prea avem aer. Dar am trecut repede peste, pentru că nu ne-am petrecut mult timp în ea. Fața de plajă, hotelul nu e așa aproape, dar o plimbare după masă e binevenită. Asta dacă nu alegi să rămâi la piscină unde sunt șezlonguri din lemn, mari și confortabile.

Trecem la ce mi-a plăcut. Au o trupă de evenimente care se ocupă de copii de două ori pe zi: dimineața și seara. Dansează, cântă, fac gimnastică, măcar si câteva minute dacă îi țin angrenați, e perfect pentru părinți. Curățenia m-a uimit. În fiecare dimineață se curăță camera, iar azi copiii si-au găsit plușurile frumos aranjate pe perniță. 😊 Personalul e tânăr și foarte amabil. Cel care îi instruiește, are 5 stele de la mine. 😜

Micul dejun e bogat, nu am auzit pe nimeni să se plângă, sunt multe posibilități, de la fructe diverse, până la ouă, brânzeturi, iaurturi, cereale, mezeluri etc. Prânzul a fost delicios. Nu știam ce să alegem mai întâi. Ciorbe gustoase, pește, pui, porc, delicioase toate. Am mâncat și desert, un mini tiramisu delicios. 😍 Și acum am avut fructe, am început prânzul cu pepene roșu dulce, dulce.

Dacă vă mai zic și că seara e muzică live și o atmosferă caldă și luminoasă în tot restaurantul, cred că v-ați convins.

Îmi place mult aici. E posibil să revenim. Totul a fost primitor. Mărimea camerelor e ceea ce a rămas de când exista hotelul nerenovat. Nu e vina nimănui, așa era atunci, așa s-a păstrat acum. Nu pot acuza pe cineva anume, deși mi-ar fi plăcut un pat în plus. Dar unde să-l punem? Ne descurcam cu cele pe care le avem, e bine.

Nu suntem pretențioși. Nu cerem pe un preț destul de decent, mai mult decât ce oferă acest hotel de 4 stele. Le merită. E suficient și poate și poate chiar mai mult. Acum am terminat recenzia de pe balcon. Văd parcarea mare și gazonul verde întreținut, e bine, mă simt ca acasă aici. Recomand. Se poate și la noi. Bravo! 👏🏼

De ce refuză medicii din România să mai facă avorturi? O femeie nevoită să păstreze sarcina

De ce refuză medicii din România să mai facă avorturi? O femeie a fost nevoită să păstreze sarcina ajunsă la 14 săptămâni.

Titlurile din presa de azi spun despre cazul unei femei. Refuzată de multe spitale din București, printre care Maternitatea Polizu, Filantropia sau Spitalul Universitar București, femeia a ajuns cu sarcina la 14 săptămâni fiind nevoită să păstreze copilul.

Deoarece tot mai mulți medici ginecologi nu mai vor să aibă pe conștiință un avort, refuză să mai facă întreruperi de sarcină. Conform legii aceștia au posibilitatea de a face avorturi, dar nu sunt obligați. Pot de asemenea și să refuze. Ceea ce se și întâmplă în ultima vreme. O viață a fost salvată.

Știrea asta mi-a amintit de comentariul unei doamne doctor ginecolog care a reacționat la un articol pe care l-am scris în urmă cu ceva timp. Nu am apucat să scriu despre asta, deși mi-a dat mult de gândit ce a spus atunci. Articolul despre care vorbesc îl puteți găsi AICI.

Doamna doctor a răspuns articolului așa:

Mulțumesc foarte mult, Ana Georgescu! Cred că ne vom face bine cînd fiecare dintre noi ne vom apleca la nevoile semenilor nostri.

Din 2008 tratez infertilitatea și după mii de proceduri efectuate văd cîti bani cheltuie cuplurile pentru a putea face un copil. Văd regretele femeilor care au avortat copii în tinerețe…”din greșeală” și de multe ori nu reușesc să repare greșala. Văd regretele femeilor mai în vîrstă care au cîte un copil și regretă că nu au facut mai mulți. Mă uit la știri și văd copii omorîți pe trecerea de pietoni sau în alte împrejurări…fiind poate unicul copil al familiei cu părinți la vîrsta la care nu mai pot face copii.

Nu fac avorturi din principiu. Viața este în mîna lui Dumnezeu. El o dă și tot El o ia. Nu vreau să mă bag în treaba Lui. Viața nu este ușoară și nu a promis nimeni Raiul pe pămînt, dar viața are prioritate indiferent de ce credem noi. Poate întorcând o mama de la avort…salvezi un copil și o ajuți și pe ea să se mîntuiască…lucru în care cred. 😊

Cât de frumos! Aveți cred că respectul tuturor prin aceste vorbe pline de înțeles. Nu am cuvintele necesare să mai comentez așa cum ar trebui, umanitatea și sinceritatea răspunsului. Cred că suntem pe drumul cel bun. Există informație la tot pasul. Suntem în mileniul trei. Dacă faci sex neprotejat și apoi vrei să avortezi îți asumi. Sunt zeci de metode de contracepție chiar și după ce s-a întâmplat. Soluții există, numai că ignoranța e mare, iar educația lipsește cu desăvârșire în multe cazuri. Suntem mulți pe planeta asta, nu încurajez și nici nu descurajez nimic. Vreau doar să ne revenim. Să ne facem bine. ❤️

Ziua Internațională a Familiei. Ați sărbătorit?

Ziua familiei. Ați sărbătorit azi? Nici noi.🤭

Vreau să revin ușor, ușor la blog. Da poate e învechit să scrii pe blog. Mai ales acum când toată lumea e pe vizual. Video e la mare căutare. Platforma TikTok a înflorit, de fapt, ce spun eu? E în trendul trendurilor. ✌️

Din familie face parte și blogul. Așa simt. Și familia mea e mare dacă stau să mă gândesc la modul extins. Dacă reduc proporțiile, rămân eu cu soțul, copiii, un hamster, câțiva pești și tot ce ne unește pe toți.

În trecut familia mea era cu tata și cu mama. Tata nu mai e, mama a rămas stâlpul nostru către care tindem. Și e bine. Nu m-am depărtat prea tare de ai mei.

La fel ca intr-o oricare altă familie există bune și rele. Relele sunt mereu, dacă ne concentrăm pe ele. Îți vin în cap, nu poți să scapi. Dar când există iertare, poate și compromisuri uneori, când există energie și nu rămâi în rutină, sunt mari șanse ca familia să rămână unită. Și chiar să ne iubim intre noi într-un mod extrem de plăcut. Cam așa când vii acasă de drag.

Am acceptat de mult că oamenii se schimbă. Ce ești azi, nu ai fost anul trecut și tot așa. Greșit e să speri că viitorul o să fie ca prezentul. Nu are cum. Depinde de tine cum te adaptezi. Nici tu, nici el, nici copiii, nimeni nu rămâne la fel.

Greșit e și să crezi că fiica/fiul tău va avea nevoie de tine mereu. O să vină o vreme când nu va mai avea. De aia trebuie să rămânem întregi la cap. Să nu-i copleșim, să ne păstrăm pasiunile, să nu devenim părinți și atât. Cine ești? Ce vrei? Ce faci ca să obții ce vrei? Ai încercat? De ce te temi? Întrebări pe care mi le pun mereu.

Mama spunea mereu: “Ce tragi, aia ajungi.” Cam așa e. Vrei ceva, întinde-te și ia. Vrei ajutor? Cere. Nu o să te roage nimeni cu binele, cu bani, cu ajutor. Mila e patetică. Și o văd mereu peste tot. Fie în încercări de a face ce face celălalt, fie în a încerca să creezi o imagine falsă, dar fără niciun efort individualist.

În fine. Familia mea e perfectă în imperfecțiunea ei. Am trecut prin multe. Încercăm să fim mai buni în fiecare zi. Ne distrăm și nu uităm să râdem și să facem haz din probleme.

Ca intr-o seară, când eram la masă cu băieții. Zic să dăm și noi la știri să vedem ce mai e cu războiul. Și se vorbea de Moscova. Eu ca să și învățăm câte ceva îl întreb pe cel mare ce oraș important e Moscova asta? Zice corect copilu’: “Capitala Rusiei”. Bravo, mă mami! 👏🏼

Și apoi zic să-l bag în seamă și pe mezin. Îl întreb de capitala Franței. La care dânsul:

“- A, eu nu știu, mami! Eu încă n-am învățat despre planete.” 😂

Cam așa e familia. Să vorbiți într-una. Chiar și dacă spuneți prostii. ❤️

Nu permite nimănui să îți strice sărbătorile. Paște fericit!

Nu permite nimănui să îți strice sărbătorile. Petrece cu cine te respectă și cu cine îți e drag să vorbești. Paște fericit!

Rețeta unor sărbători fericite am găsit-o mai demult și vreau să o împărtășesc cu cei care mi-au fost alături de la începuturile mele în online. Că așa e frumos, când afli ceva de bine, se cuvine să împarți și cu prietenii.

Obișnuiam să petrecem de sărbători acasă la noi cu toată familia. Mai ales de zilele de naștere. Făceam party câte 3 zile. Chemam prietenii, familia, cunoscuții, toată casa era plină de oameni. Într-un an am cumpărat peste 20 de cadouri pentru toți, deși nu mă dădeau banii afară din casă. Așa îmi plăcea mie să le fac oamenilor bucurii. Și aveam copiii mici. Eu găteam cu drag pentru toți. Mie îmi place să gătesc. Mă relaxează mult, o făceam de plăcere. Chiar dacă nu îmi era ușor cu copiii mici, alăptați, care aveau nevoie de mine cel mai mult.

Și mi-am dat seama că cei pe care îi invitam, din familie, de cele mai multe ori, culmea, nu respectau regulile casei. De ex: dacă dormea vreun copil, vorbeau și râdeau mai tare decât de obicei. Asta deși le spuneam că aș vrea să păstrăm cât de cât limite normale, până se trezește. Mai comentau și la mâncare, ba că e prea multă, ba că ne-am deranjat degeaba…

Asta în condițiile în care eu chiar depuneau efort serios ca toți să se simtă bine. Și repet, o făceam de drag. Că iubesc oamenii și iubesc petrecerile.

Acum, de câțiva ani sunt liniștită. Ia că stau eu în banca mea. Ia că nu mai fac nici cozonac, nici pregătiri nici nimic. Să vedem ce-o fi. Murim de foame? Eu oricum gătesc zilnic. Măcar de sărbători să stau mai liniștită. Și stau. N-am de gând să mă mai dau peste cap pentru niște oameni care nu ar face nici măcar jumătate din ce fac eu pentru ei.

Depindea de mine totul. Habar nu aveam ce frumos o să fie când o să-mi dau seama. Rămâi departe de cei care nu te respectă pe tine și regulile casei tale. Ia distanță de cei în preajma cărora trebuie să fii atent ce îți iese pe gură. Gătește pentru cei care apreciază munca și doar pe ei încearcă să-i faci fericiți. Fă curățenie generală în suflet și acceptă doar omenii care când pleacă preferă să tacă sau să aprecieze ce ai făcut pentru ei. Nu sta în fața celor care când închid ușa casei spun altceva decât au spus când au stat la masa ta.

O să vedeți. Sărbătorile o să devină o bucurie. Nu veți simți oboseala și veți vedea că toată munca voastră a fost apreciată. Deschide-te în fața celor care te lasă să fii tu însuți. Nu încerca să-i mulțumești pe oamenii care nu vor să te accepte orice ai face. Va fi în zadar. Cine nu te place de la început, greu să te accepte mai târziu. Așadar, petreceți sărbătorile cu în preajma cărora vă simțiți cel mai bine.

Și uite așa, n-am gătit nimic. Am spălat și noi covoarele de Paște, nu ne-am dat peste cap cu o curățenie care să ne obosească zile întregi. Facem in toate celelalte zile, e bine așa cum e. Noi suntem spovediți, împărtășiți, îl avem pe Dumnezeu în suflet la fiecare pas și tot El se va ocupa de tot ce ne lipsește.

Paște fericit și sărbători liniștite să aveți!

Surorile, acele aceluiași ceas. – Ziua internațională a fraților și surorilor –

Țin minte când eram mici intr-o vară. Eram toate patru pe sală. Așa îi spuneam camerei care dădea spre camera bună și spre dormitorul nostru. Voiam să mâncăm și noi o înghețată. Evident, nu aveam bani suficienți. Ne-am numărat mărunțișul strâns și tot ne mai trebuia. Atunci, am avut idee să mergem la maica să-i cerem. Ne-a dat săraca din batista ei legată în patru colțuri, restul care ne mai trebuia.

Am mâncat-o acolo toate. Nu ne-am certat, fiecare lua cu lingurița câte puțin. Gustul intens de vanilie pe care mi-l amintesc… parcă îmi vine și acum apă în gură.

Așa mici și sărace. Dar atâta iubire a fost în înghețata aia, că nu o să uit niciodată.

Ne făceam papuci din lemne. Mergeam vara la fân ziua și noaptea la discoteca. Dădeam cu mătura curtea aia imensă în fiecare sâmbătă. Nu ne lăsa tata să stăm degeaba niciodată. Ajutam în atelier, aveam porți de șlefuit. Culegeam zarzăre, pere, mere, eram prin toate grădinile ca niște albine. Aveam treabă mereu, nu aveam voie la poartă, decât poate la sărbătorile alea mari. Îl știam de frică, dar nu ne-a învățat de rău.

Arse de soare, muncite, dar fericite. Am avut o copilărie frumoasă. As da orice să trăiesc perioada aia. Când stăteam în dormitor câteodată și era atât de liniște. Auzeam doar câte-o mașină pe drum din când în când. Era cald mereu acasă. Iarna dogorea soba ca în povești. Vara ardea soarele atât de tare încât ne trimitea la scăldat.

Sunt amintiri de neprețuit cu surorile mele. Eu sunt a patra intre ele. Și ele mereu mi-au purtat de grijă. Fiecăreia în parte am pentru ce să-i mulțumesc. Fiecărei îi port un respect deosebit. Pe toate le iubesc cu toată inima mea. Și așa o să fie mereu. Mă bucur că nu i-a ieșit mamei faza cu un băiat. Să fim mereu așa noi, patru surori blonduțe. Cu rochițe de Paști, făcute de mamaia. Așa o să-mi amintesc de noi mereu.

Malta cu copiii și cu bani puțini

Aflată la 80 de km de Sicilia, insulă vizitată vara trecută, am vrut încă de atunci să ajungem să vizităm Malta.

Cu temperaturi blânde primăvara, cu peisaje frumoase și apa mării de o culoare ireală, Malta e destinația perfectă pentru cei săraci ca noi. 😜

Biletele de avion la sfârșitul lunii martie sunt destul de mici. Luate prin aplicație la Ryan air am plătit puțin peste 100 de euro doi adulți și doi copii. Hotelul e și el destul de ieftin nefiind perioada de vârf. Cred că undeva la 300 și ceva de euro. Sunt și hoteluri mult mai ieftine. Noi am ales două. Unul în Saint Julien și unul în capitală, în Valletta. Am luat un sejur pentru 5 zile cu copiii, pentru că obișnuiam ca primăvara să mergem undeva cu ei. Știți deja că în August e luna când mergem fără ei câteva zile în fiecare an. Așa că am decis să le facem câteva amintiri noi. Nu prea am stat de vorbă despre vacanță, am vrut să se concentreze la școală până aproape în ultima zi. Dacă m-aș fi entuziasmat tare, nu mai aveam ce teme sau alte activități școlare să fac cu ei.

Condițiile de călătorie sunt destul de greoaie pentru Malta. Aveți nevoie de schema completă de vaccin sau test Pcr atât pentru copii cât și pentru adulți. Mai trebuie un formular de localizare https://app.euplf.eu/#/ și o declarație de sănătate https://mia-prod-s3-cdn.s3.amazonaws.com/wp-content/uploads/2021/06/MLA-PLF-HDF-2021.pdf. Pe toate le găsiți pe site-ul MAE.ro sau pe linkurile postate.

Copiii au fost absolut incantați de idee de a călători din nou cu avionul. Ultima lor călătorie a fost înainte de pandemie în Danemarca. Călătorie pe care și-o amintesc în cel mai mic detaliu. Atât de mult le-a plăcut. 😊 Despre ea puteți vedea aici impresii.

Am ajuns aproape seara, copiii au țopăit în paturi și am comandat mâncare în cameră. Am lucrat cu ei la bune maniere, s-au comportat acceptabil, să zicem. Dacă cel mic ar fi fost puțin mai stimulat de zbor și de incantarea unei noi țări, ar fo fost perfect. Dar perfecțiunea nu prea există atunci când călătorești cu copiii, nu-i așa?

Avem de gând să călătorim prin insulă. Să vedem satul lui Popeye marinarul, acolo unde s-a filmat filmul din 1980 cu Robbie Williams în rol principal, să vizităm cel puțin o insulă și să străbatem străduțe neștiute. Biletele de autobuz costa 1,5€ și sunt valabile 2 ore, deocamdată doar cu transportul în comun avem de gând să circulăm.

Vremea e caldă, undeva la 20 de grade, bate vântul ușor și e tocmai bună de explorat.

Copiii învață foarte multe din călătorii. Cred că o să revin cu alt articol pe tema asta. Sunt multe de spus. 😊

Ne-am cam încăierat pe alocuri, că de, așa sunt părinții asociați cu copiii, n-ai cum. 😜 Ne-am făcut declarații, am mâncat chestii noi și abia aștept să vedem ce ne oferă Malta. O să vizităm și un acvariu național mare cu “peștele” familiei, care din aeroport ne-a cerut vizita. O să fie bine, vă țin la curent. ❤️

Bucuria lumii, născut de Ziua Fericirii

Bucuria lumii mele e născut de Ziua Internațională a Fericirii.

Știu că l-am născut dimineața. Era însorit, parcă. Încep să uit despre ziua aia și îmi pare atât de rău! Se așterne praful peste amintiri, uit mânuțele lui grăsane, uit atingerea, uit multe pe care le vreau mereu in gând. 🥺

Înainte cu doi ani de la nașterea lui, Adunarea Generală a ONU a decis ca în ziua de 20 martie să fie sărbătorită Ziua Internațională a Fericirii. Așa că în fiecare an în ziua asta îl sărbătorim și pe el.

Acum au trecut 8 ani de când a apărut în viețile noastre. Și el e tot așa. Fericit cu el însuși. Nu are nevoie de nimeni. Se descurcă singur în orice situație. De fericit nu mai zic, e zilnic. Iartă ușor, trece cu vederea, zâmbește mult și ne iubește pe toți.

Câteodată mă ia de mână și mă duce în pat. Mă strigă iubire, semn ca vrea să-l mângâi și sa-l iubesc. Are ochii de un negru ireal, părul ușor lunguț și un zâmbet ce ascunde o strungăreață de care sper sa scape. 😊 Scriu asta ca să-mi aduc aminte peste ani.

Că timpul ăsta nesuferit mi-a luat mirosul lui de bebeluș. Mi-a luat zâmbetul lui știrb cu mângâierea aia pe care mi-o dădea în privire atunci când era alăptat. Mi-a luat pantalonii ăia groși cu o dungă intr-o parte pe care îi purta când mergea de-a bușilea când mă ajuta să bag hainele în mașina de spălat.

Odată am rămas singuri acasă. Țin minte că i-am tăiat unghiile și s-a mișcat fix când tăiam. I-a curs sânge de la deget. Puțin, dar suficient cât să scâncească și cât să mă facă să regret toată viața. Apoi, mai cădea din pat, se mai lovea… Pe toate le treceam cu inima strânsă de durere pentru el. Acum că e mare și independent, parcă simt că-l pierd ușor, ușor.

Știu, mi-a adus tot timpul, amintiri multe, mai frumoase, mai pline de iubire. Ca aseară, când i-am dat cadoul din partea părinților. Nu și-a dorit jocuri pe calculator, nu și-a dorit o carte sau bani. Doar o pijama cu glugă de care vorbea mereu când ne băgam la somn. Și a fost atât de fericit când a primit-o încât mi-a dat un pupic și mi-a mulțumit în cel mai frumos mod posibil cu zâmbetul lui ștrengar.

Să ne trăiești fericit, așa cum te-ai născut. Sub semnul fericirii să te știu toată viața ta, pui de om de 8 ani. Să ai puterea de a schimba lumea cu bucuria ta și să nu uiți cât de mult te putem iubi.

Acum avem treabă. Am umflat balonul, ne pregătim să-i primim prietenii la cea mai frumoasă petrecere. Și promit să te cresc până la sfârșit cu blândețe și cu grijă ca niciodată să nu îți pierzi încrederea că oamenii sunt buni.

Te iubesc mult, Ali meu frumos!❤️

7 ani de Annazidezi

7 ani de Annazidezi, 7 ani de bucurii. 😊

Annazidezi.com a fost cel mai bun prieten al meu. Tăcut, a făcut bine fără să facă prea multe.

Mi-a permis să îl folosesc pentru sănătatea mea mentală. Am cunoscut oameni importanți, de la care am învățat doar fiind în preajma lor. M-am vindecat și am crescut doar datorită cuvintelor așternute aici.

Mi-am însușit cu încredere tot ceva scris aici. La un moment dat au existat oameni deranjați de ceea ce am scris. Au intervenit prin cunoștințe să-mi ceară să șterg. Nu am șters. Nu dau înapoi când am dreptate. Până la urmă nu e un site de știri, e doar un blog care însumează gânduri și păreri personale. Dacă nu ești de acord, fă și tu un blog și scrie acolo opinia ta. Nu toți au fost de acord cu el.

Mulți au fost împotriva lui. Mi-au zis că la ce ajută să scriu vrute și nevrute? Uite că ajută. Îmi permite să mă descarc. E o pasiune, așa cum la unii e să cânte, să gătească, să facă sport. La mine e să scriu.

În ultima perioadă nu am mai scris atât de des. Se scrie prea mult și de multe ori prost. De oameni care habar nu au ce spun. Dar sunt formatori de opinii. Nu sunt de acord cu propaganda asta în care se acuză românii care ajută ucrainieni.

Românii care ajută sunt aceeași care au ajutat și românii, care donează 2 € pentru spitale ridicate din donații. Sunt aceeași care trimit pachete săracilor, care ajută bătrânii și le construiesc case sinistraților.

Restul comentacilor sunt niște persoane cu gura mare și slobodă, care urăsc tot, chiar și pe ei. Care n-au contribuit cu nimic la țara asta ca să meargă bine, n-au plătit taxe, n-au lucrat legal și așa mai departe. Cu alte cuvinte fac umbră pământului degeaba.

Eu văd lucrurile altfel. Agresiunea Rusiei a adus unitate în popoare. A ridicat diplomația la alt nivel și a arătat că războiul nu aduce nimic bun. Și nici propaganda asta pe care o țin unii nu aduce nimic bun. România, o țară săracă e lăudată în cele mai importante ziare din lume pentru solidaritatea de care a dat dovadă. Umanitatea românilor e recunoscută peste tot. Imaginea în lume a țării noastre strălucește și nu sunt de acord ca o șleahtă de neaveniți, locuitori ai țării să o murdărească. Sunt mândră că sunt româncă. Că putem ajuta oameni răniți, oameni care și-au lăsat munca de o viață neștiind dacă se vor mai întoarce acasă vreodată. Sau dacă va mai rămâne ceva din casa lor. Da, sunt și oameni bogați care vin în tranzit la noi. Ca așa sunt societățile, formate și din bogați și din săraci, nu e ceva de nemaiîntâlnit. În fine, așa sunt unii, nu fac nimic și cer multe.

La mulți ani, dragă blogule! Să îmi trăiești și să mă ajuți să spun adevărul meu, așa cum ai făcut-o și până acum. ❤️

Poveste reală de ziua iubirii

Poveste adevărată de ziua iubirii. Fac și eu parte din ea intr-o mică măsură.

Era odată ca niciodată, ca dacă n-ar mai fi, nu s-ar mai povesti. 😜 Glumesc, chiar așa s-a întâmplat tot ce urmează să vă spun.

Știți deja că eu organizez niște evenimente numite “Surprize la domiciliu Argeș VIP”. În urmă cu o lună și ceva, dacă nu mai mult, cineva a dorit o surpriză anonimă. Adică mergeam, livram darurile, citeam mesajul, iar la final nu dezvăluiam din partea cui vine surpriza. Adică asta era singura condiție, să ghicească sau nu, dar eu nu aveam voie să spun cine m-a trimis. Practic o tânără îl plăcea pe personajul principal, dar nu exista ceva mai mult decât o admirație sinceră și probabil o tachinare între cei doi.

Zis și făcut. Sărbătoritul ne-a cam stricat planurile, de ce să zic. Nu l-am găsit acasă, dar am insistat și până la urmă ne-a primit în fața blocului pentru câteva minute. Când l-am văzut am zis instant în gândul meu: “Ei chiar s-ar potrivi dacă ar rămâne împreună”. Pentru că deja o cunoaștem și pe ea și acum că vedeam pe cine place în fața mea, am realizat că ambii ar fi perfecți ca și cuplu. Tineri, îngrijiți, frumoși, actuali așa și tare simpatici. Tânărul a reacționat foarte bine. Amabil, primitor cu niște străini practic, care culmea, îl mai și filmau. Chiar a fost o surpriză plăcută, personal mi-a plăcut foarte mult.

Acum, după surpriză, am postat clipul pe paginile rețelelor de socializare. Comentariile s-au strâns, reacțiile, interesul era crescut pentru cei doi. Și eu și mulți ca mine eram curioși ce s-o mai fi întâmplat cu cei doi.

Până intr-o zi când primesc un mesaj. Jur, mesajul ăla mi-a făcut ziua mai bună. Suna cam așa:

“Vreau sa îți mai mulțumesc încă o data pentru ajutorul acordat , parca ai făcut o minune ,nu stiu cum și de ce sau ce s-a întâmplat in ziua aceea ca trăiesc intr-o fericire nelimitată și asta se datorează eforturilor tale ! 💖💖 multă bafta in continuare și sper sa faci și alții umani sa zâmbească așa cum ne ai făcut și pe noi !

Prin surpriza asta ne-a schimbat viața , înainte ne întâlneam la 3 săptămâni acum nu cred ca exista vreo seara in care sa nu fim împreună. Nu ma așteptam in veci …

Parca nu ai fost fata cu surpriza

Parca ai fi fost Cupidon 😅❤️”

Așa bucurie am avut în suflet… nu pot să exprim în cuvinte. Doi tineri atât de frumoși se iubesc astăzi, de V-day (și toată viața, sper) și datorită mie. Mă simt extraordinar să știu că am putut să ajut. Nu am făcut nimic special, ceva ce aș face la orice surpriză. Pentru că la toate îmi doresc să ajungă mesajul la sufletul oamenilor. Dar de data asta așteptările mele au fost întrecute.

Așadar, se poate. Faceți primul pas chiar azi. Nu contează, fată, băiat, spune tare că îl placi și s-ar putea să rămâneți împreună. Așa cum s-a întâmplat și în povestea noastră reală. O să vă las AICI surpriza integrală, dacă nu mă credeți pe cuvânt.

Vă las acum. Nu uitați să vă mai spuneți “te iubesc”. Contează enorm. ❤️