In fiecare zi ma uit la el și mi-e greu sa cred ca e al meu. Are zâmbet șăgalnic și deja câteva fete sunt topite după șarmul lui. Printre ele ma înscriu și eu. Are un aer misterios care te face curioasa și te face sa-l vrei lângă tine mai mult. 

Nu pot uita când am venit cu el acasă la trei zile după naștere, de ziua mea. Ca și asistenta îl dojenea când ne vizita pentru baita: „Nu puteai, ma, mogăldeață sa mai rămâi câteva zile sa vii și tu de ziua lu’ mami?”

Urcam scările mai mult moarta decât vie. Eram leșinata de somn și de foame. Avusesem grija de el in disperare, pana am venit acasă. 

Am sărbătorit când m-am trezit cu un tort frumos dedicat proaspetei mamici. 

Miracolul din viața mea ajunsese acasă, iar viața avea sa mi se schimbe radical. Au urmat zile frumoase și nopți urate. Dimineața când ii vedeam capul cât un pumn si îl simteam atât de mic si de neajutorat, uitam complet noaptea nedormita. 

Până am aflat ca refuzul de a mânca se numește reflux gastroesofagian mi-am blestemat zilele. Dar nici o boala nu ma putea face sa nu ma bucur de fiecare gest al lui normal pe care îl consideram nemaipomenit la vremea aceea.  Fericirea mea avea doi ochi căprui, o gurița mica și o timiditate in priviri. Reușise cumva, puiul acesta de om de nici trei kg sa ma transforme și sa ma cucerească iremediabil. 

Era tăcut și serios. Râdea rar și cu pofta. Era bebusul, printesu’ principesu’, norocel și toate denumirile drăgălașe care ne veneau in minte. 

Scorpionul din el e tăcut și acum și te înțeapă când te aștepți mai puțin. E corect și amabil la fel ca tati. Ii place sa facă daruri. Rar vine de la gradi fără o felicitare pentru unul din noi. Când se răsfață se întreabă cu voce tare „Pe mine nu ma iubește nimeni?”. O face intenționat ca cineva sa vina repede sa-l iubească și pe el puțin. 

Am mii de motive sa ii mulțumesc. Și nu din alea clasice ca ne-a ales pe noi sa-i fim părinți. Din alea reale. Ca el a avut răbdare cu noi, cu boala, cu fratele. Ca îl iubește și îl accepta in fiecare zi de când a venit pe lume. Ca deși i-a fost dureros de greu sa își împartă mama cu altcineva, a făcut-o pana la urma. 

Și vreau sa-i cer și iertare. Pentru toate diminețile in care îl auzeam plângând ca vrea sa-l îmbrace mami. Când eu eram legată de cel mic și nu puteam merge la el. Pentru toate zilele in care a vrut sa vorbească cu mine și nu l-am auzit. Când a fost neînțeles si eu nu am știut sa caut mai adânc in sufletul lui și poate l-am repezit. 

Au trecut acum toate. Și colici, și reflux, și operație, și raceli. A rămas doar amintirea lor. Din toate astea a înflorit un băiat minunat care azi împlinește 6 ani de când mi-a născut un alt fel de dragoste in suflet.

Înger pe pământ, nu știu ce sa îți doresc mai mult decât sănătate. Poate ca acela de care nu va trebui sa te îndoiești in viața niciodată. De dragostea mea pentru tine! ❤️